ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4369/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3148 din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanta G.M.R., în

contradictoriu cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale și

a obligat pârâta la plata către reclamantă a primei de vacanță

pentru anii 2001-2003, actualizată cu

indicele de inflație de la data

nașterii

dreptului la data plății efective. Totodată a respins capătul de

cerere întemeiat pe dispozițiile art. 161 alin. (4)

C. muncii, ca

neîntemeiat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost

angajata pârâtei, în calitate de

funcționar public, în anii 2001-2006,

având

dreptul la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară

plecării în concediu, conform art. 34 alin. (2) din Legea nr.

188/1999.

A mai reținut că

suspendarea acordării primelor de concediu constituie o restrângere a

drepturilor salariale, nefiind îndeplinite

dispozițiilor

art. 53 din Constituția României referitoare la restrângerea

exercițiului unor drepturi. A mai constatat prima

instanță că măsura

suspendării nu

poate avea ca efect decât amânarea punerii în aplicare a

dispozițiilor legale, neechivalând cu abrogarea pe

termen limitat a legii,

iar odată cu expirarea duratei de suspendare,

obligația corelativă dreptului consfințit prin lege devine executorie, altfel,

normele de suspendare contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) și ale art. 41

din Constituția României.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale criticând-o pentru

netemeinicie, în temeiul dispozițiilor art.

304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs susține că acțiunea reclamantului se

impune

a fi respinsă ca rămasă fară obiect deoarece potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din O.U.G. 146/1997 „personalul

din sectorul bugetar căruia

până la

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență nu i s-

au acordat primele de concediu pentru perioada

2001-2006 urmează să

primească

aceste drepturi în anul 2008". Mai susține că reclamantului i

s-a plătit deja la data de 17 aprilie 2008 suma de

806 lei reprezentând prima

de concediu pe anii 2001-2002 actualizată cu

indicele de inflație, urmând a se achita și prima aferentă anului 2003.

Recursul este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport de actele și lucrările

dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art.

304

l

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul este nefondat

pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Intimatul-reclamant

M.S. a deținut calitatea de funcționar public în cadrul Casei Naționale de

Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în perioada 2001- 2003.

Urmare a

intrării în vigoare a O.U.G. 146/1997 pentru aprobarea plății primelor de

concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, Casa Națională de Pensii

și Alte Drepturi de Asigurări Sociale a procedat la calcularea drepturilor

cuvenite intimatului, reprezentând contravaloarea primei de concediu aferentă

anilor 2001-2002.

În urma

calculării acestor drepturi, a rezultat o sumă netă de 806 lei, sumă care se

pretinde că a fost achitată reclamantului prin casieria instituției, rară a se

depune dovadă în acest sens.

Astfel, Înalta

Curte apreciază că plata către intimatul-reclamant a contravalorii primei de

concediu aferentă anilor 2001-2002, reprezintă o recunoaștere a pretențiilor

acestuia.

Motivul de

recurs invocat de pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale, în sensul rămânerii rară obiect a cererii de chemare în judecată, nu

este susținut de actele normative incidente, respectiv O.U.G. nr. 146/2007,

întrucât așa cum rezultă și din cuprinsul cesteia, contravaloarea primei de

concediu pentru 2003 urma să fie acordată intimatului în luna iunie a anului

2008, îndeplinirea acestei obligații nefiind dovedită până în prezent.

La momentul

pronunțării hotărârii instanței de fond (19 martie 2008), drepturile bănești

cuvenite reclamantului nu fuseseră acordate, pârâta Casa Națională de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale recunoscând că a achitat o tranșă din suma

totală, la data de 17 aprilie 2008.

Pe de altă

parte, instanța de control judiciar, învestită cu cererea de recurs, poate

cerceta legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin raportare

la contextul faptic și juridic existent la momentul pronunțării acesteia.

Or, din

actele dosarului nu rezultă că la momentul pronunțării sentinței recurate,

drepturile cuvenite reclamantului și recunoscute indirect de pârâtă ar fi fost

achitate, astfel încât acțiunea nu poate fi lipsită de obiect.

Raționamentul

juridic pe care s-a întemeiat prima instanță, prin raportare la dispozițiile

legale invocate de părți și aplicate la situația concretă în care se afla

reclamantul, rămâne perfect valabil, atâta vreme cât nici recurentul-pârât nu

aduce critici asupra modului în care fondul pretențiilor reclamantului a fost

dezlegat.

Prin urmare,

lipsa de obiect a acțiunii trebuie raportată la

momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, iar

efectuarea

unei plăți privind prima

de concediu pe anii 2001-2002 reprezintă o

executare parțială a dispozițiilor sentinței atacate. Or, aceasta nu

poate

constitui un motiv de admitere

a recursului și de casare a unei hotărâri,

ale cărei efecte au fost

recunoscute chiar de pârâtă prin executarea

acesteia,

acordând reclamantului drepturile ce au constituit obiectul

acțiunii.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu

art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința atacată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Națională de Pensii și alte

Drepturi de Asigurări Sociale, împotriva sentinței civile nr. 3148 din 4

decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.