ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr.2958 din 6

februarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj a fost admisă în parte acțiunea

completată formulată de reclamanta SC H. SRL, împotriva pârâtelor SC R.C.I. SRL

Dej și SC F.F.A. SRL și în consecință a fost obligată pârâta SC R.C.I. SRL la

plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 40.000 lei; a fost admisă excepția

lipsei de interes cu privire la cererea privind constatarea nulității absolute

a punctelor 6,7 din actul intitulat „Borderou de predare a CEC-urilor” și a

fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute, ca lipsită de

interes; a fost obligată pârâta SC R.C.I. SRL la plata, în favoarea reclamantei

a sumei de 7.052,20 RON, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că borderoul invocat constată doar o stare de fapt, predarea-primirea, fără a

produce un alt efect juridic.

Constatând faptul că reclamanta a făcut

în favoarea pârâtei SC R.C.I. SRL o plată de 40.000 RON fără ca aceasta să fie

datorată, tribunalul, în baza art. 992 și urm. C. civ. a obligat-o pe aceasta

din urmă la restituirea sumei de 40.000 RON în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel pârâta SC R.C.I. SRL Dej și prin decizia civilă nr. 219 din 12 octombrie

2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis apelul declarat de SC R.C.I. SRL Dej, a anulat sentința comercială nr. 2958

din 6 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 150/219/2007 al Tribunalului

Comercial Cluj în privința obligării pârâtei la plata sumei de 40.000 lei și a

cheltuielilor de judecată, a disjuns capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata sumei de 40.000 lei și a trimis spre competentă soluționare în

primă instanță Judecătoriei Dej, a menținut dispoziția sentinței privind

admiterea excepției lipsei de interes a cererii pentru constatarea nulității și

pe cea privind respingerea în consecință a acestui capăt de cerere.

Pentru a se pronunța astfel instanța a

reținut că soluționarea petitului privind constatarea nulității borderoului nu

a fost contestată prin apel, părțile achiesând la modul de soluționare a

acestui petit.

Rămâne în discuție petitul privind

obligarea pârâtei de rândul 1 la plata sumei de 40.000 de lei, formulat de

către reclamantă ca petit accesoriu primului, privind constatarea nulității

borderoului, susținere a reclamantei care a antrenat competența materială a tribunalului

comercial.

Curtea a reținut însă inexistența

raportului de accesorialitate între cele două petite, cererea de obligare la

restituirea sumei de 40.000 de lei fiind urmare a constatării nulității filelor

CEC.

A admite soluția contrară ar însemna ca

oricând reclamanta, prin formularea unui așa zis capăt de cerere principal,

fără existența în realitate a unui raport de accesorialitate, să determine

prorogarea nelegală a competenței materiale.

Față de cele arătate, Curtea a apreciat

că instanța competentă să soluționeze cererea privind plata sumei de 40.000 de

lei este, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ., judecătoria.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta SC H.

SRL invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut în esență că atâta vreme cât se menține soluția instanței de fond,

chiar privind inadmisibilitatea petitului 1 se constată deplina competență

materială a tribunalului de a soluționa cauza; că legătura dintre petite,

indiferent de soluția dată asupra fiecăruia, este absolut neechivocă,

accesorialitatea fiind absolut evidentă și chiar în ipoteza în care nu ar

exista raport de accesorialitate, soluția instanței de apel este nelegală și

netemeinică.

Intimata SC R.C.I. SRL a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea probelor de la dosar prin

prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile

art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea

criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul

judiciar, astfel că se va respinge.

Motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat.

În mod întemeiat a reținut instanța de

apel că soluționarea petitului privind constatarea nulității borderoului, nu a

fost contestată prin apel, părțile achiesând la modul de soluționare a acestui

petit, încât a rămas în discuție petitul privind obligarea pârâtei de rândul 1

la plata sumei de 40.000 lei formulat de reclamantă ca petit accesoriu

primului, susținere a reclamantei care a antrenat competența materială a tribunalului

comercial.

Instanța de apel dând o corectă

interpretare dispozițiilor legale a apreciat corect caracterul independent al

celor două petite și în consecință a reținut potrivit dispozițiilor art. 1 pct.

1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. că instanța competentă să

soluționeze cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei este

Judecătoria Dej și a menținut dispoziția sentinței privind admiterea excepției

lipsei de interes a cererii privind constatarea nulității.

Față de aceste considerente criticile

invocate de recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu pot fi primite.

În consecință în temeiul dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei SC

H. SRL Dej ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC

H. SRL Dej împotriva deciziei civile nr. 219 din 12 octombrie 2007 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 iunie 2008 .