ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2368/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr.2958 din 6 februarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj a fost admisă în parte acțiunea completată formulată de reclamanta SC H. SRL, împotriva pârâtelor SC R.C.I. SRL Dej și SC F.F.A. SRL și în consecință a fost obligată pârâta SC R.C.I. SRL la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 40.000 lei; a fost admisă excepția lipsei de interes cu privire la cererea privind constatarea nulității absolute a punctelor 6,7 din actul intitulat „Borderou de predare a CEC-urilor” și a fost respinsă cererea privind constatarea nulității absolute, ca lipsită de interes; a fost obligată pârâta SC R.C.I.

SRL la plata, în favoarea reclamantei a sumei de 7.052,20 RON, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că borderoul invocat constată doar o stare de fapt, predarea-primirea, fără a produce un alt efect juridic. Constatând faptul că reclamanta a făcut în favoarea pârâtei SC R.C.I. SRL o plată de 40.000 RON fără ca aceasta să fie datorată, tribunalul, în baza art. 992 și urm. C. civ. a obligat-o pe aceasta din urmă la restituirea sumei de 40.000 RON în favoarea reclamantei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC R.C.I. SRL Dej și prin decizia civilă nr. 219 din 12 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de SC R.C.I.

SRL Dej, a anulat sentința comercială nr. 2958 din 6 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 150/219/2007 al Tribunalului Comercial Cluj în privința obligării pârâtei la plata sumei de 40.000 lei și a cheltuielilor de judecată, a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei și a trimis spre competentă soluționare în primă instanță Judecătoriei Dej, a menținut dispoziția sentinței privind admiterea excepției lipsei de interes a cererii pentru constatarea nulității și pe cea privind respingerea în consecință a acestui capăt de cerere. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că soluționarea petitului privind constatarea nulității borderoului nu a fost contestată prin apel, părțile achiesând la modul de soluționare a acestui petit.

Rămâne în discuție petitul privind obligarea pârâtei de rândul 1 la plata sumei de 40.000 de lei, formulat de către reclamantă ca petit accesoriu primului, privind constatarea nulității borderoului, susținere a reclamantei care a antrenat competența materială a tribunalului comercial. Curtea a reținut însă inexistența raportului de accesorialitate între cele două petite, cererea de obligare la restituirea sumei de 40.000 de lei fiind urmare a constatării nulității filelor CEC. A admite soluția contrară ar însemna ca oricând reclamanta, prin formularea unui așa zis capăt de cerere principal, fără existența în realitate a unui raport de accesorialitate, să determine prorogarea nelegală a competenței materiale.

Față de cele arătate, Curtea a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea privind plata sumei de 40.000 de lei este, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., judecătoria. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. reclamanta SC H. SRL invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului ca nefondat.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că atâta vreme cât se menține soluția instanței de fond, chiar privind inadmisibilitatea petitului 1 se constată deplina competență materială a tribunalului de a soluționa cauza; că legătura dintre petite, indiferent de soluția dată asupra fiecăruia, este absolut neechivocă, accesorialitatea fiind absolut evidentă și chiar în ipoteza în care nu ar exista raport de accesorialitate, soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică. Intimata SC R.C.I. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea probelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. însă dezvoltarea în fapt nu permite încadrarea criticilor în motivul de nelegalitate invocat pentru a face posibil controlul judiciar, astfel că se va respinge. Motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este nefondat. În mod întemeiat a reținut instanța de apel că soluționarea petitului privind constatarea nulității borderoului, nu a fost contestată prin apel, părțile achiesând la modul de soluționare a acestui petit, încât a rămas în discuție petitul privind obligarea pârâtei de rândul 1 la plata sumei de 40.000 lei formulat de reclamantă ca petit accesoriu primului, susținere a reclamantei care a antrenat competența materială a tribunalului comercial.

Instanța de apel dând o corectă interpretare dispozițiilor legale a apreciat corect caracterul independent al celor două petite și în consecință a reținut potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. că instanța competentă să soluționeze cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 40.000 lei este Judecătoria Dej și a menținut dispoziția sentinței privind admiterea excepției lipsei de interes a cererii privind constatarea nulității. Față de aceste considerente criticile invocate de recurentă din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu pot fi primite. În consecință în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei SC H. SRL Dej ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC H. SRL Dej împotriva deciziei civile nr. 219 din 12 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2008 .