ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 315 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș
a fost condamnat inculpatul G.A.,
la
pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evadare,
prevăzută de art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu
aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen.
A fost dispusă cumularea pedepsei
menționate anterior cu
restul
de pedeapsă rămas neexecutat, de 969 de zile, din pedeapsa
de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală
nr. 346 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei
Luduș, conform art. 269 alin. (3) C. pen.
, art. 39 alin. (3) C. pen., pedeapsa totală rezultantă fiind de 2
ani
și 969 de zile închisoare.
Au fost interzise inculpatului
exercitarea drepturilor prevăzută la art. 64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen., în
baza art. 71 C. pen.
A fost condamnat inculpatul C.P.C.,
la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru
comiterea infracțiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (l) și (2)
C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
A fost dispusă cumularea pedepse menționate
anterior cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 598 de zile, din pedeapsa
de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală
nr. 313/2006 a Judecătoriei Luduș, conform art. 269
alin. (3) C. pen.,
art. 39 alin. (3) C. pen., pedeapsa totală rezultantă
fiind de 2 ani și 598 de zile închisoare.
A fost interzise inculpatului exercitarea
drepturilor prevăzută la
art.
64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.
A fost dispusă anularea mandatelor anterioare emise inculpaților în
urma sentințelor penale indicate și a fost dispusă emiterea unor noi mandate de
executare a pedepselor acestora, conform prezentei sentinței.
Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate
de stat.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de
fond a reținut
următoarele:
La data de 06 iunie 2007, inculpații G.A. și
C.P.C. se aflau la punctul de lucru G. din Sâncraiu
de Mureș
împreună cu alți deținuți din cadrul Penitenciarului Tg. Mureș.
În jurul orei la care se lua masa de prânz, respectiv ora
13,00, profitând de neatenția supraveghetorilor
și după o înțelegere
prealabilă, cei
doi au fugit de sub escortă la domiciliile lor pentru a-și
vizita
familia.
La numărătoarea efectuată de martorul F.D.
s-a
constatat lipsa celor doi astfel că a fost alertată
conducerea
Penitenciarului Tg. Mureș care a
luat măsuri organizând mai multe echipe operative printre care și pe cea
condusă de martorul l.A. Acesta din urmă i-a depistat pe inculpați în zona localității
Grebenișul de Câmpie, undeva pe un câmp în apropierea unor grajduri ale
fostului C.A.P.
La momentul evadării inculpatul G.A. se afla în executarea pedepsei de
3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 346 din 12 decembrie 2006 a
Judecătoriei Luduș, având un rest neexecutat de 969 de zile.
Inculpatul C.C. se afla în executarea
pedepsei
de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală
nr. 313/2002 a Judecătoriei Luduș, având un rest de pedeapsă neexecutat de 598
de zile.
În drept, faptele inculpaților au fost
încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evadare, prevăzută
de art. 269
alin. (l) și (2) C. pen., cu
aplicabilă
art. 37
lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepselor aplicate
au fost avute în vedere prevăzută art. 72 C. pen., privitoare la faptele
inculpaților, care
sunt de o gravitate deosebită. Datorită
atitudinii de regret a
inculpaților s-a
apreciat că minimul special al pedepsei, pentru fapta
de evadare, este suficient pentru reeducarea
inculpaților.
Împotriva sentinței instanței de fond au
declarat în termen legal apel inculpații care au solicitat reducerea pedepselor
aplicate.
Analizând sentința atacată prin prisma
motivelor de apel
invocate,
pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform
art. 378 C. proc. pen., s-au reținut următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, din
probele administrate a rezultat că inculpatul G.A.
se afla
în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin
sentința
penală nr. 364 din 12 decembrie 2006
a Judecătoriei Luduș iar inculpatul C.
P.C.
se afla în executarea pedepsei de 2 ani închisoare
aplicată prins sentința penală nr. 313/2002 a
Judecătoriei Luduș.
Ambii inculpați își executau pedeapsa în Penitenciarul Tg. Mureș.
Inculpații beneficiau de un sistem semideschis, sens în care erau scoși la
muncă.
Astfel, la data de 06 iunie 2007, cei doi inculpați se aflau la
punctul de lucru G. din Sâncraiu de Mureș,
împreună cu alți deținuți
din cadrul Penitenciarului Tg. Mureș.
Cei doi s-au înțeles ca la masa de prânz, în jurul orelor
13,00, să profite de neatenția supraveghetorilor
și să fugă de sub
escortă la domiciliile lor pentru a-și vizita familia,
ceea ce s-a și întâmplat.
La numărătoarea efectuată de martorul F.D.
s-a
constatat lipsa celor doi astfel că a fost alertată
conducerea Penitenciarului Tg. Mureș și s-au luat măsuri organizatorice astfel
încât mai multe echipe operative au participat la depistarea și prinderea inculpaților.
Cei doi au fost prinși în zona localității Grebenișu de Câmpie undeva
pe un câmp, în apropierea unor grajduri ale fostei C.A.P.
În ceea ce privește vinovăția inculpaților s-a apreciat că există
probe, care s-au coroborat inclusiv cu declarațiile de recunoaștere ale
inculpaților, care au atestat că inculpații se fac
vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost cercetați.
În ceea ce privește încadrarea juridică a
faptelor comise de
cei doi inculpați s-a apreciat că în
mod corect instanța de fond a
stabilit că
ei se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 269
alin. (l) și (2) C. pen., cu
aplicabilă art. 37
lit. a) C. pen., evadare.
La individualizarea pedepselor aplicate
s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare
prevăzută a art. 72
C. pen.,
pedeapsa aplicată pentru fapta comisă de către
fiecare inculpat fiind
orientată
la minimul special. O reducere mai substanțială a pedepsei,
pentru fiecare inculpat, prin aplicarea
de circumstanțe atenuante nu
se
impune a se realiza în cauză, în raport de împrejurările concrete în
care s-a comis fapta. Atitudinea sinceră a inculpaților și regretul
pentru comiterea faptei au fost reținute de către instanța de fond
atunci când pedeapsa aplicată a fost orientată la
minimum special
prevăzut de lege.
În raport de cele de mai sus, apelurile promovate au fost
respinse ca nefondate. Văzând și art. 192 alin. (2)
C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul
G.A.
La termenul de astăzi 08 aprilie 2009, inculpatul G.
A. a fost prezent și asistat de apărătorul
desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu a criticat
decizia recurată prin
prisma cazurilor de casare prevăzute
de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
și a solicitat admiterea recursului reindividualizarea
pedepsei aplicată inculpatului, să se dea o mai
mare eficiență
circumstanțelor
personale ale inculpatului cu consecința reducerii pedepsei, învederând
instanței că inculpatul a săvârșit fapta pentru a
fi alături de concubina sa ce urma să nască, că
acesta a recunoscut
și regretat fapta
comisă, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art.
76 lit. d) C. pen., cu consecința reducerii
pedepsei aplicate într-un
cuantum
orientat spre minimul special prevăzut de lege.
A învederat faptul că inculpatul a
regretat și recunoscut fapta
comisă.
Fată de aceste susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea
hotărârilor și redozarea pedepsei.
Înalta Curte, analizând recursul din prisma motivului invocat, cât și
din oficiu, constată următoarele:
Din probele administrate în cauză a
rezultat contribuția acestuia
la săvârșirea infracțiunii,
acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind și acceptând
producerea rezultatului acestora.
Astfel, în ceea ce privește
individualizarea pedepselor aplicate
inculpatului G.A., Înalta
Curte apreciază că a fost
făcută o corectă
adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de
art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de
pericol social în
concret al faptei
săvârșite de inculpatul G.A., dar și de
circumstanțele personale ale
acestuia.
Pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă și completă
valorificare a tuturor criteriilor de
individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.
, cuantumul acesteia fiind
de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este
reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această
critică formulată de inculpatul G.A., privind
greșita
individualizare a pedepsei nu
poate fi reținută, deoarece în cauză au
fost evaluate în mod plural
toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar cuantumul
pedepsei privative de libertate dispusă față de inculpatul G.A. asigură
realizarea funcțiilor de exemplaritate și
educativă, dând posibilitatea
reintegrării sociale viitoare a acestuia,
nefiind aplicabil cazul de
casare invocat
respectiv art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 385
15
pct. 1 lit.
b) C. proc. pen., se va
respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 13
februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul
inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei
cu titlu de cheltuieli
judiciare
către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului
Justiției și Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul G.
A.,
împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 13 februarie 2009 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de
200 lei, reprezentând
onorariul apărătorului
desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției și
Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08
aprilie 2009.