ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1302/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 315 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul G.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A fost dispusă cumularea pedepsei menționate anterior cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 969 de zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 346 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei Luduș, conform art. 269 alin. (3) C. pen. , art. 39 alin. (3) C. pen., pedeapsa totală rezultantă fiind de 2 ani și 969 de zile închisoare.

Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută la art. 64 alin. (l) lit. a) și b) C. pen., în baza art. 71 C. pen. A fost condamnat inculpatul C.P.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. A fost dispusă cumularea pedepse menționate anterior cu restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 598 de zile, din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 313/2006 a Judecătoriei Luduș, conform art. 269 alin. (3) C. pen., art. 39 alin. (3) C. pen., pedeapsa totală rezultantă fiind de 2 ani și 598 de zile închisoare. A fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., în baza art. 71 C. pen.

A fost dispusă anularea mandatelor anterioare emise inculpaților în urma sentințelor penale indicate și a fost dispusă emiterea unor noi mandate de executare a pedepselor acestora, conform prezentei sentinței. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a reținut următoarele: La data de 06 iunie 2007, inculpații G.A. și C.P.C. se aflau la punctul de lucru G. din Sâncraiu de Mureș împreună cu alți deținuți din cadrul Penitenciarului Tg. Mureș. În jurul orei la care se lua masa de prânz, respectiv ora 13,00, profitând de neatenția supraveghetorilor și după o înțelegere prealabilă, cei doi au fugit de sub escortă la domiciliile lor pentru a-și vizita familia.

La numărătoarea efectuată de martorul F.D. s-a constatat lipsa celor doi astfel că a fost alertată conducerea Penitenciarului Tg. Mureș care a luat măsuri organizând mai multe echipe operative printre care și pe cea condusă de martorul l.A. Acesta din urmă i-a depistat pe inculpați în zona localității Grebenișul de Câmpie, undeva pe un câmp în apropierea unor grajduri ale fostului C.A.P. La momentul evadării inculpatul G.A. se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 346 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei Luduș, având un rest neexecutat de 969 de zile. Inculpatul C.C. se afla în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 313/2002 a Judecătoriei Luduș, având un rest de pedeapsă neexecutat de 598 de zile.

În drept, faptele inculpaților au fost încadrate ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evadare, prevăzută de art. 269 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor aplicate au fost avute în vedere prevăzută art. 72 C. pen., privitoare la faptele inculpaților, care sunt de o gravitate deosebită. Datorită atitudinii de regret a inculpaților s-a apreciat că minimul special al pedepsei, pentru fapta de evadare, este suficient pentru reeducarea inculpaților. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat în termen legal apel inculpații care au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, conform art. 378 C. proc.

pen., s-au reținut următoarele: Instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, din probele administrate a rezultat că inculpatul G.A. se afla în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 364 din 12 decembrie 2006 a Judecătoriei Luduș iar inculpatul C. P.C. se afla în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prins sentința penală nr. 313/2002 a Judecătoriei Luduș. Ambii inculpați își executau pedeapsa în Penitenciarul Tg. Mureș. Inculpații beneficiau de un sistem semideschis, sens în care erau scoși la muncă. Astfel, la data de 06 iunie 2007, cei doi inculpați se aflau la punctul de lucru G. din Sâncraiu de Mureș, împreună cu alți deținuți din cadrul Penitenciarului Tg.

Mureș. Cei doi s-au înțeles ca la masa de prânz, în jurul orelor 13,00, să profite de neatenția supraveghetorilor și să fugă de sub escortă la domiciliile lor pentru a-și vizita familia, ceea ce s-a și întâmplat. La numărătoarea efectuată de martorul F.D. s-a constatat lipsa celor doi astfel că a fost alertată conducerea Penitenciarului Tg. Mureș și s-au luat măsuri organizatorice astfel încât mai multe echipe operative au participat la depistarea și prinderea inculpaților. Cei doi au fost prinși în zona localității Grebenișu de Câmpie undeva pe un câmp, în apropierea unor grajduri ale fostei C.A.P. În ceea ce privește vinovăția inculpaților s-a apreciat că există probe, care s-au coroborat inclusiv cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților, care au atestat că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor pentru care au fost cercetați.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor comise de cei doi inculpați s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a stabilit că ei se fac vinovați de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 269 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. a) C. pen., evadare. La individualizarea pedepselor aplicate s-a apreciat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare prevăzută a art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată pentru fapta comisă de către fiecare inculpat fiind orientată la minimul special. O reducere mai substanțială a pedepsei, pentru fiecare inculpat, prin aplicarea de circumstanțe atenuante nu se impune a se realiza în cauză, în raport de împrejurările concrete în care s-a comis fapta.

Atitudinea sinceră a inculpaților și regretul pentru comiterea faptei au fost reținute de către instanța de fond atunci când pedeapsa aplicată a fost orientată la minimum special prevăzut de lege. În raport de cele de mai sus, apelurile promovate au fost respinse ca nefondate. Văzând și art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal a formulat recurs inculpatul G.A. La termenul de astăzi 08 aprilie 2009, inculpatul G. A. a fost prezent și asistat de apărătorul desemnat din oficiu. Apărătorul desemnat din oficiu a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

și a solicitat admiterea recursului reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului cu consecința reducerii pedepsei, învederând instanței că inculpatul a săvârșit fapta pentru a fi alături de concubina sa ce urma să nască, că acesta a recunoscut și regretat fapta comisă, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. d) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege. A învederat faptul că inculpatul a regretat și recunoscut fapta comisă. Fată de aceste susțineri a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și redozarea pedepsei.

Înalta Curte, analizând recursul din prisma motivului invocat, cât și din oficiu, constată următoarele: Din probele administrate în cauză a rezultat contribuția acestuia la săvârșirea infracțiunii, acesta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind și acceptând producerea rezultatului acestora. Astfel, în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului G.A., Înalta Curte apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite de inculpatul G.A., dar și de circumstanțele personale ale acestuia. Pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen.

, cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că această critică formulată de inculpatul G.A., privind greșita individualizare a pedepsei nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar cuantumul pedepsei privative de libertate dispusă față de inculpatul G.A. asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. A., împotriva deciziei penale nr. 21/ A din 13 februarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.