ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.L.S.A.A.R. a chemat în

judecată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (M.T.C.T.)

solicitând să se constate că Ministrul transporturilor, construcțiilor și

turismului a nominalizat un număr de 6 membri în Consiliul de Administrație al RA

A.A.C.R. cu încălcarea prevederilor art. 8 din Anexa la Hotărârea nr. 405/1993,

invocând excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1644 din 12 septembrie 2006

și să fie obligat M.T.C.T. să înlocuiască pe membrii care nu îndeplinesc

condițiile legale.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3364 din 19

decembrie 2007 a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea

reclamantului ca inadmisibilă.

În motivarea soluției,

instanța de fond a reținut că reclamantul a invocat nelegalitatea Ordinului

M.T.CT. nr. 1644 din 12 septembrie 2006 privind numirea Comitetului de

Administrație al RA A.A.C.R.

Au fost invocate prevederile

art. 4 din Legea nr. 554/2004 și s-a considerat că pentru ca un act

administrativ să fie analizat sub aspectul legalității pe cale de excepție,

trebuia ca reclamantul să facă dovada că pe rolul unei instanțe de judecată se

află în curs de soluționare un litigiu care privește actul administrativ în

cauză și să soluționeze litigiului de legalitate a actului administrativ care

formează obiectul excepției.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs de către S.L.S.A.A.R. considerându-se că sentința atacată

este nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs se

arată că acțiunea reclamantului a fost precizată în termenul legal, prevăzut de

art. 132 alin. (1) C. proc. civ., fiind depusă la data de 9 mai 2007 pentru

termenul din 13 iunie 2007, dar și pentru termenul din 26 septembrie 2007 la

data de 17 septembrie 2007, iar pentru termenul din 24 octombrie 2007 s-a depus

o precizare la 22 octombrie 2007, însă instanța de fond nu a analizat acțiunea

așa cum a fost precizată și modificată.

M.T.C.T. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În privința criticilor

referitoare la precizările depuse intimatul a solicitat respingerea acestor

critici ale sentinței pentru că ele au fost depuse după prima zi de înfățișare,

fără ca reclamanta să solicite un termen în acest sens.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a fost

sesizată, de către reclamantă, cu o cerere prin care se invocă excepția de

nelegalitate a Ordinului M.T.C.T. nr. 1644 din 12 septembrie 2006.

Această cerere inițială a

fost precizată, la solicitarea instanței de fond, pentru termenul din 13 iunie

2007, la data de 9 mai 2007.

De această dată, reclamanta

a invocat nulitatea absolută parțială a Ordinului M.T.C.T. nr. 2023 din 3

noiembrie 2006, pentru că, din eroare, în preambulul acțiunii introduse inițial

s-a trecut Ordinul nr. 1644 din 19 septembrie 2006.

Față de această precizare,

pârâtul M.T.C.T. a invocat mai multe excepții – excepția lipsei procedurii

prealabile, excepția lipsei de obiect, iar instanța de fond a prorogat

discutarea excepțiilor invocate.

La 22 octombrie 2007,

reclamantul a depus o nouă precizare în care se invocă nulitatea absolută a

Ordinului M.T.C.T. prin care au fost nominalizați membrii Consiliului de

Administrație al RA A.A.C.R., dar la termenul din 24 octombrie 2007, deși

pârâtul a invocat faptul că precizarea s-a făcut cu eludarea prevederilor art. 132

C. proc. civ., iar reclamantul a susținut că la acel termen este prima zi de

înfățișare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect ci a

acordat termen pentru a discuta excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.

La soluționarea cauzei

pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de Ordinul nr. 2026

din 3 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată acțiunea reclamantului și

inadmisibilitatea pe motiv că reclamantul nu a precizat actul administrativ a

cărui anulare o solicită.

Cu toate acestea, instanța

de fond admite excepția inadmisibilității fără ca excepția să fi fost pusă în

discuția părților și acestea să pună concluzii în legătură cu aceasta, respinge

acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, motivarea soluției referindu-se la

inadmisibilitatea acțiunii față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Soluția instanței de fond

cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de casare prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ., dar pentru că instanța nu a intrat în cercetarea fondului

și este necesară administrarea de probe noi se va impune casarea cu trimitere

spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004.

Instanța de fond a

soluționat cauza în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și de

excepția inadmisibilității invocată de pârât înainte de precizarea acțiunii

depusă la 9 mai 2007 când acțiunea precizată a avut ca obiect nulitatea

absolută parțială a unui act administrativ.

Deși părțile nu au pus

concluzii în legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii în raport de

prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, totuși instanța de fond a respins

acțiunea pe acest temei.

La rejudecare, instanța de

fond trebuie să analizeze excepțiile invocate de pârât în raport de precizarea

depusă de reclamant la 9 mai 2007 și să se pronunțe asupra sancțiunii decăderii

pentru precizările depuse la 22 octombrie 2007, în raport de prevederile art. 132

C. proc. civ., așa cum a invocat pârâtul.

De altfel, ar fi de remarcat

și faptul că oricum motivarea soluției instanței de fond este greșită pentru

că, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legea nu cere

ca „reclamantul să facă dovada că pe rolul unei instanțe de judecată se află în

curs de soluționare un litigiu care privește actul administrativ în cauză și că

soluționarea litigiului de legalitate a actului administrativ care formează

obiectul excepției”.

Excepția de nelegalitate

este adevărat că nu poate fi invocată, fiind un mijloc de apărare, decât ca o

excepție, dar în cadrul unui proces și numai dacă soluționarea acelui litigiu

pe fond depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate este invocată.

Oricum excepția de

inadmisibilitate în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu mai

putea fi analizată de instanța de fond pentru că s-a depus precizare la acțiune

la 9 mai 2007 și s-a invocat nulitatea absolută parțială a unui ordin al

ministrului și nu a mai fost susținută, față de precizarea acțiunii, nici de

pârât.

Inadmisibilitatea invocată

și susținută de pârât în fața instanței de fond s-a referit la neîndeplinirea

procedurii prealabile și la faptul că reclamantul nu a precizat actul

administrativ a cărui anulare o solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul S.L.S.A.A.R. împotriva sentinței civile nr. 3364 din 19 decembrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 ianuarie 2009.