ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 167/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.L.S.A.A.R. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului (M.T.C.T.) solicitând să se constate că Ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului a nominalizat un număr de 6 membri în Consiliul de Administrație al RA A.A.C.R. cu încălcarea prevederilor art. 8 din Anexa la Hotărârea nr. 405/1993, invocând excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1644 din 12 septembrie 2006 și să fie obligat M.T.C.T. să înlocuiască pe membrii care nu îndeplinesc condițiile legale. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3364 din 19 decembrie 2007 a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă.

În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că reclamantul a invocat nelegalitatea Ordinului M.T.CT. nr. 1644 din 12 septembrie 2006 privind numirea Comitetului de Administrație al RA A.A.C.R. Au fost invocate prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și s-a considerat că pentru ca un act administrativ să fie analizat sub aspectul legalității pe cale de excepție, trebuia ca reclamantul să facă dovada că pe rolul unei instanțe de judecată se află în curs de soluționare un litigiu care privește actul administrativ în cauză și să soluționeze litigiului de legalitate a actului administrativ care formează obiectul excepției. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către S.L.S.A.A.R.

considerându-se că sentința atacată este nelegală și netemeinică. În motivele de recurs se arată că acțiunea reclamantului a fost precizată în termenul legal, prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ., fiind depusă la data de 9 mai 2007 pentru termenul din 13 iunie 2007, dar și pentru termenul din 26 septembrie 2007 la data de 17 septembrie 2007, iar pentru termenul din 24 octombrie 2007 s-a depus o precizare la 22 octombrie 2007, însă instanța de fond nu a analizat acțiunea așa cum a fost precizată și modificată. M.T.C.T. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În privința criticilor referitoare la precizările depuse intimatul a solicitat respingerea acestor critici ale sentinței pentru că ele au fost depuse după prima zi de înfățișare, fără ca reclamanta să solicite un termen în acest sens.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat dar pentru următoarele considerente. Instanța de fond a fost sesizată, de către reclamantă, cu o cerere prin care se invocă excepția de nelegalitate a Ordinului M.T.C.T. nr. 1644 din 12 septembrie 2006. Această cerere inițială a fost precizată, la solicitarea instanței de fond, pentru termenul din 13 iunie 2007, la data de 9 mai 2007. De această dată, reclamanta a invocat nulitatea absolută parțială a Ordinului M.T.C.T. nr. 2023 din 3 noiembrie 2006, pentru că, din eroare, în preambulul acțiunii introduse inițial s-a trecut Ordinul nr. 1644 din 19 septembrie 2006. Față de această precizare, pârâtul M.T.C.T.

a invocat mai multe excepții – excepția lipsei procedurii prealabile, excepția lipsei de obiect, iar instanța de fond a prorogat discutarea excepțiilor invocate. La 22 octombrie 2007, reclamantul a depus o nouă precizare în care se invocă nulitatea absolută a Ordinului M.T.C.T. prin care au fost nominalizați membrii Consiliului de Administrație al RA A.A.C.R., dar la termenul din 24 octombrie 2007, deși pârâtul a invocat faptul că precizarea s-a făcut cu eludarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., iar reclamantul a susținut că la acel termen este prima zi de înfățișare, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect ci a acordat termen pentru a discuta excepțiile invocate de pârât prin întâmpinare.

La soluționarea cauzei pârâta a invocat excepția lipsei procedurii prealabile față de Ordinul nr. 2026 din 3 noiembrie 2006, astfel cum a fost modificată acțiunea reclamantului și inadmisibilitatea pe motiv că reclamantul nu a precizat actul administrativ a cărui anulare o solicită. Cu toate acestea, instanța de fond admite excepția inadmisibilității fără ca excepția să fi fost pusă în discuția părților și acestea să pună concluzii în legătură cu aceasta, respinge acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, motivarea soluției referindu-se la inadmisibilitatea acțiunii față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Soluția instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., dar pentru că instanța nu a intrat în cercetarea fondului și este necesară administrarea de probe noi se va impune casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Instanța de fond a soluționat cauza în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și de excepția inadmisibilității invocată de pârât înainte de precizarea acțiunii depusă la 9 mai 2007 când acțiunea precizată a avut ca obiect nulitatea absolută parțială a unui act administrativ. Deși părțile nu au pus concluzii în legătură cu excepția inadmisibilității acțiunii în raport de prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, totuși instanța de fond a respins acțiunea pe acest temei.

La rejudecare, instanța de fond trebuie să analizeze excepțiile invocate de pârât în raport de precizarea depusă de reclamant la 9 mai 2007 și să se pronunțe asupra sancțiunii decăderii pentru precizările depuse la 22 octombrie 2007, în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ., așa cum a invocat pârâtul. De altfel, ar fi de remarcat și faptul că oricum motivarea soluției instanței de fond este greșită pentru că, față de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legea nu cere ca „reclamantul să facă dovada că pe rolul unei instanțe de judecată se află în curs de soluționare un litigiu care privește actul administrativ în cauză și că soluționarea litigiului de legalitate a actului administrativ care formează obiectul excepției”.

Excepția de nelegalitate este adevărat că nu poate fi invocată, fiind un mijloc de apărare, decât ca o excepție, dar în cadrul unui proces și numai dacă soluționarea acelui litigiu pe fond depinde de actul administrativ a cărui nelegalitate este invocată. Oricum excepția de inadmisibilitate în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 nu mai putea fi analizată de instanța de fond pentru că s-a depus precizare la acțiune la 9 mai 2007 și s-a invocat nulitatea absolută parțială a unui ordin al ministrului și nu a mai fost susținută, față de precizarea acțiunii, nici de pârât. Inadmisibilitatea invocată și susținută de pârât în fața instanței de fond s-a referit la neîndeplinirea procedurii prealabile și la faptul că reclamantul nu a precizat actul administrativ a cărui anulare o solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul S.L.S.A.A.R. împotriva sentinței civile nr. 3364 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.