ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5557/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura în fața primei instanțe Prin Încheierea de ședință din 18 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost sesizată Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea excepției de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă D.M.A. cu privire la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1227/2003 și ale Ordinului nr. 776/2010 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. În motivarea excepției, s-a susținut că actele administrative contestate sunt nelegale, dat fiind că, nici o dispoziție legală nu conferă ministrului transporturilor și infrastructurii competența de numire în funcție a unui director general și în consecință, domnul A.Gh.D.

a fost numit în mod nelegal în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Societății Feroviare de Turism - S.F.T. - C.F.R. - S.A., neavând calitatea de reprezentant al acestei societăți. 2. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a pronunțat Sentința civilă nr. 4544 din 9 iulie 2012, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta D.M.A. Legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1227/2003 privind înființarea Societății Feroviare de Turism „S.F.T.

- C.F.R.” S.A., prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F.” a fost constatată în raport cu dispozițiile art. 134 alin. (4) și art. 140 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în forma în vigoare la data de 5 noiembrie 2013, care prevedeau că, numirea și înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea generală, iar președintele consiliului de administrație poate fi și director general. Dat fiind că, Societatea Feroviară de Turism „S.F.T. - C.F.R.” SA are un singur acționar, statul român prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, iar reprezentantul legal al acestui minister este ministrul transporturilor, astfel după cum rezultă din dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 și art. 5 alin. (3) din H.G.

nr. 76/2009, instanța de fond a considerat că, prin emiterea Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003 nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 31/1990. În acest sens, a fost avută în vedere în principal reglementarea cuprinsă în art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1.227/2003, care a prevăzut că, până la finalizarea procesului de privatizare a Societății Feroviare de Turism „S.F.T. - C.F.R.” S.A., reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație sunt numiți prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, iar președintele consiliului de administrație este și directorul general al societății.

Instanța de fond a constatat de asemenea legalitatea Ordinului nr. 776 din 1 octombrie 2010, cu motivarea că, acesta a fost emis cu respectarea prevederilor art. 5 alin. (4) și art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transportului și Infrastructurii, ale art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1.227/2003 și ale art. 17 alin. (2) din anexa acestei hotărâri, care cuprinde Statutul Societății Feroviare de Turism „S.F.T. - C.F.R.” S.A. Analizând dispozițiile legale care au reprezentat fundamentul juridic al Ordinului nr. 776 din 1 octombrie 2010 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, judecătorul fondului a reținut că, numirea domnului A.Gh.D.

în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al Societății Feroviare de Turism „S.F.T. - C.F.R.” SA este în concordanță cu legislația în vigoare la data întocmirii actului administrativ de numire. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta D.M.A., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003 și ale Ordinului nr. 776/2010 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. Recurenta a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată, fără a se observa că, ambele acte atacate au fost emise în mod nelegal, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 31/1990.

Față de dispozițiile acestei legi, care prevăd că, numirea administratorilor se face de către adunarea generală a acționarilor, recurenta a învederat că, nici ministerul și nici ministrul nu au calitatea de acționar al Societății Feroviare de Turism „S.F.T. - C.F.R.” SA și nu exercită administrarea unei societăți comerciale, astfel că nu au prerogativa de numire a consiliului de administrație și a directorului general al societății. Recurenta a mai arătat că prima instanță trebuia să observe că actele deduse judecății au fost emise cu nerespectarea condițiilor prevăzute în cazul managerului unei societăți comerciale la care statul este acționar, în lipsa unui proiect managerial înregistrat și prezentat public, în lipsa unui program minimal și fixării unor obiective, cum prevăd reglementările în vigoare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente. 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Excepția de nelegalitate a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003 privind înființarea Societății Feroviare de Turism „S.F.T - C.F.R.” SA prin divizarea parțială a Societății de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F” SA a fost respinsă de instanța de fond printr-o interpretare corectă a cadrului legislativ în vigoare la data publicării actului normativ supus controlului de legalitate pe cale incidentă.

Recurenta-reclamantă a invocat în mod neîntemeiat neconcordanța dintre această hotărâre de guvern și dispozițiile art. 134 alin. (4) și art. 140 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, care în redactarea în vigoare la data de 5 noiembrie 2003, au prevăzut că numirea și înlocuirea administratorilor se efectuează exclusiv de către adunarea generală a acționarilor, iar președintele consiliului de administrație poate fi și director general. La data adoptării Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003, capitalul social inițial al Societății Feroviare de Turism „S.F.T.

- C.F.R.” SA era subscris și vărsat integral de către Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, ceea ce dovedește legalitatea reglementării din art. 13 alin. (2) și (3) al acestui act normativ, prin care s-a prevăzut că, până la finalizarea procesului de privatizare, reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație se numesc prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, iar președintele consiliului de administrație este și directorul general. În condițiile în care Societatea Feroviară de Turism „S.F.T. - C.F.R.” SA avea un singur acționar și anume, Statul Român, prin Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, reprezentat legal de către ministrul transporturilor, conform art. 35 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 și art. 5 alin. (3) din H.G.

nr. 76/2009, judecătorul fondului a constatat în mod corect legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003, care nu încalcă, nu modifică și nu adaugă la Legea nr. 31/1990, fiind adoptată cu respectarea principiului ierarhiei normelor juridice. În raport cu actele normative cu forță juridică superioară în vigoare la data emiterii Hotărârii Guvernului nr. 1.277/2003, nu pot fi reținute motivele de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă în susținerea excepției și în consecință, aceasta a fost corect respinsă prin sentința recurată în cauză.

Particularitatea modalității de numire și de înlocuire a consiliului de administrație și a președintelui consiliului de administrație prevăzută prin reglementarea contestată este determinată de participarea și natura capitalului social al societății comerciale de la data înființării sale și până la finalizarea procesului de privatizare, fără ca prin aceasta să fie încălcată Legea nr. 31/1990, ca lege-cadru în materia societăților comerciale. Ca o consecință directă a legalității Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003, s-a constatat în mod judicios și legalitatea actului administrativ subsecvent, Ordinul nr. 776 din 1 octombrie 2010 emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, care de asemenea a fost contestat pe calea excepției de nelegalitate.

Fiind întocmit în baza art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003, ordinul atacat a fost emis de ministrul transporturilor în exercitarea atribuțiilor care i-au fost conferite prin dispozițiile art. 5 alin. (4) și a art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 cu privire la numirea și eliberarea din funcție a conducătorilor unităților aflate în subordinea, în coordonarea și, respectiv, sub autoritatea Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. De altfel, recurenta-reclamantă nici nu a indicat cu privire la acest act normativ alte motive de nelegalitate decât cele formulate în contestarea Hotărârii Guvernului nr. 1.227/2003 și nu a argumentat în drept excepția de nelegalitate invocată numai prin concluziile orale susținute de apărătorul ales la judecarea recursului în litigiul de muncă din Dosarul nr. 36.989/3/2010 al Curții de Apel București.

În ședința publică de la 11 iunie 2012, instanța de contencios administrativ a pus în vedere recurentei-reclamante să depună motivarea scrisă a excepției de nelegalitate, să indice temeiul de dreptul și să precizeze în ce constă nelegalitatea celor două acte administrative contestate. Cum dispoziția instanței de fond nu a fost îndeplinită pentru corecta determinare a obiectului și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a formulat neîntemeiat direct în recurs apărări care nu au fost deduse judecății în primă instanță, cum sunt cele referitoare la numirea managerului unei societăți comerciale la care statul este acționar fără un proiect managerial înregistrat și prezentat public, fără un program minimal și fără fixarea unor obiective.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțată de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de D.M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta D.M.A. împotriva Sentinței civile nr. 4544 din 9 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2013. Procesat de GGC - LM