ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3685/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3685/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, și precizată la data de 30 martie 2011, reclamantul

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Curtea de Conturi a României, anularea Încheierii nr. III/33 din 22

octombrie 2010 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de

Conturi a României, cu consecința înlăturării concluziilor deciziei nr. III/10

din 01 septembrie 2010 cu privire la activitatea Consiliului de supraveghere în

domeniul feroviar și anume a anulării măsurii reținute în sarcina Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii la punctul 1.

A mai solicitat, în temeiul

dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, și suspendarea executării măsurii

contestate, cerere la care a renunțat la 30 martie 2011.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a criticat constatarea pârâtei privind plata nelegală a indemnizației

lunare unor persoane care nu aveau calitatea de a putea participa ca membru/președinte

al Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar.

A arătat reclamantul că,

prin Ordinul ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1516/2005

s-a stabilit componența Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, fiind

nominalizați specialiști din cadrul ministerului ce activau în domeniile feroviar,

integrare europeană, economic, juridic, funcția de președinte fiind atribuită secretarului

de stat în domeniul transportului feroviar de la acea dată.

Pe toată perioada existenței

Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, funcția de președinte a fost exercitată

de persoana care a ocupat la momentul respectiv funcția de demnitar coordonator

al domeniului feroviar.

Incidente perioadei de

referință au fost dispozițiile Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii

nr. 294/2009 și Ordinului ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 1047/2009,

ordine care au fost emise cu respectarea întocmai a dispozițiilor art. 47 din Legea

nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor,

cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, în activitatea sa,

ministrul transporturilor și infrastructurii poate fi ajutat de unul sau mai mulți

secretari de stat și subsecretari de stat.

Pentru perioada supusă

controlului Curții de Conturi, atribuțiile ministrului transporturilor și infrastructurii

pe problemele incidente domeniului feroviar au fost delegate subsecretarului/secretarului

de stat, acestora revenindu-le de drept toate atribuțiile legale pe care le impune

exercițiul funcției în care au fost numiți.

Reclamantul a susținut

că textul art. 3 din H.G. nr. 812/2005 prevede expres faptul că funcția de președinte

al Consiliului este deținută de secretarul de stat cu atribuții în domeniul feroviar,

astfel că sesizarea Curții pe acest aspect este lipsită de orice fundament legal.

A mai arătat că, potrivit

dispozițiilor Legii nr. 90/2001, funcția de subsecretar de stat este recunoscută

de prevederile legale având ca obiect organizarea și funcționarea Guvernului României

și a ministerelor, domnul A.C. fiind numit în această funcție prin Decizia Primului

- ministru nr. 228/2009, fiindu-i delegate atribuții specifice domeniului feroviar.

Sumele prevăzute în bugetul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii în vederea finanțării activității

Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar își găsesc fundamentul în dispozițiile

art. 7 din H.G. nr. 812/2005, iar plata acestora s-a realizat potrivit destinației

pentru care au fost alocate, a mai precizat reclamantul.

Câtă vreme este indubitabil

faptul că funcția președintelui Consiliului de supraveghere a fost exercitată activ

de persoanele desemnate de lege a ocupa această funcție, iar remunerarea lor este

condiționată de activitatea depusă, rezultă fără îndoială faptul că persoanele care

au prezidat ședințele Consiliului de supraveghere au fost îndreptățite a fi remunerate,

plata remunerației fiind dispusă cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale

incidente.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 3747 din 26 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii, luând act de renunțarea acestuia la judecarea

capătului de cerere privind suspendarea măsurii reținute în sarcina Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii la punctul 1 din Decizia nr. III/10 din 01

septembrie 2010 emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că prin pct. 1 al deciziei contestate s-a constatat plata

nelegală a indemnizației lunare unor persoane care nu au fost numite prin ordin

al ministrului transporturilor și infrastructurii în calitatea de membru/președinte

al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, sumă în cuantum de 10.704 RON

și s-a decis ca ordonatorul principal de credite să ia măsuri pentru stabilirea

întinderii prejudiciului și recuperarea acestuia.

Contestația formulată

de reclamant împotriva deciziei a fost respinsă ca neîntemeiată prin Încheierea

nr. III/33 din 22 octombrie 2010.

Analizând dispozițiile

legale incidente, în speță art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 89/2003, ale art. 3

alin. (1) și (2) din H.G. nr. 812/2005, Curtea a reținut că se prevede expres funcția

de secretar de stat cu atribuții în domeniul transportului feroviar pentru președintele

Consiliului de supraveghere, precum și nominalizarea componenței Consiliului de

supraveghere prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii.

Prima instanță a mai reținut

că dl. A.C. deținea funcția de subsecretar de stat și nu de secretar de stat cu

atribuții în domeniul transportului feroviar și că nu s-a emis niciun ordin al ministrului

transporturilor și infrastructurii în care acesta să fie nominalizat în funcția

de președinte al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar.

De asemenea, Ordinul

nr. 1047 din 09 octombrie 2009 privind delegarea unor atribuții ale ministrului

transporturilor și infrastructurii către domnul P.G. - secretar de stat - nu face

referire la funcția de președinte al Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar,

astfel că este legală constatarea autorității pârâte și în ceea ce privește acordarea

necuvenită a indemnizației aferentă lunii octombrie 2009 către acesta.

Instanța de fond a mai

arătat că, potrivit ordinelor ministrului transporturilor și infrastructurii emise

în temeiul actelor normative care reglementează activitatea și salarizarea membrilor

Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, respectiv O.M.T.C.T. nr. 1516

din 16 septembrie 2009, cu modificările ulterioare, și O.M.T.I. nr. 1145 din 05

noiembrie 2009, în perioada 16 septembrie 2005 - 05 noiembrie 2009, în calitatea

de președinte al Consiliului a fost nominalizat domnul Dascălu Constantin.

În aceste condiții, a

arătat prima instanță, prin plata indemnizației lunare celor două persoane care

nu au fost nominalizate în funcția de membru, respectiv președinte al Consiliului

prin ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii, au fost încălcate

dispozițiile art. 14 alin. (1) și (3) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul susține că

instanța de fond a apreciat eronat probatoriul administrat, dând o interpretare

greșită raportului juridic dedus judecății, cu consecința pronunțării unei hotărâri

nelegale.

Dezvoltând motivul de

recurs enunțat, recurentul a arătat că prin ordinele ministrului transporturilor

și infrastructurii nr. 294/2009 și nr. 1047/2009 au fost delegate unele atribuții

ale ministrului subsecretarului de stat A.C., respectiv secretarului de stat P.G.,

înscrisuri care fac dovada de netăgăduit a calității demnitarilor care au desfășurat

activitatea de conducere a Consiliului de supraveghere și a căror pertinență nu

a fost observată de instanța de fond.

În plus, mai afirmă recurentul,

cele două persoane nominalizate erau singurele care în lumina dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 812/2005 ar fi putut desfășura,

în perioada de referință, activitatea în cadrul Consiliului de supraveghere din

domeniul feroviar, pentru că erau singurii demnitari publici cu atribuții delegate

în acest domeniu.

Împrejurarea că în ordinul

de delegare nu s-a menționat expressis verbis că aceste două persoane dobândesc

și prerogativa conducerii activității Consiliului, mai arată recurenta, nu poate

conduce la concluzia adoptată de instanța de fond și de Curtea de Conturi câtă vreme

aceasta rezultă ope legis.

Conturi

Prin întâmpinarea formulată

la data de 18 mai 2012, intimata Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului

ca nefondat, arătând că prima instanță a interpretat și aplicat corect prevederile

legale incidente, respectiv dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 812/2005 și art. 14

din Legea finanțelor publice nr. 500/2002.

În esență, intimata a

susținut teza potrivit căreia autorizările conținute în legile specifice Consiliului

de supraveghere din domeniul feroviar vizează atât aprobarea componenței Consiliului

cât și a cuantumului indemnizației lunare a membrilor acestuia prin ordin al ministrului

de resort. Câtă vreme nu s-a emis un astfel de ordin, conchide intimata, cheltuielile

bugetare nu au întrunit condițiile legale pentru a fi efectuate.

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor din întâmpinare, cât

și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este fondat pentru argumentele

expuse în continuare.

Problema de drept supusă

dezlegării vizează legalitatea plății unor indemnizații lunare în cuantum total

de 10.704 RON unor persoane care nu au fost numite prin ordin al ministrului transporturilor

și infrastructurii în calitate de președinte al Consiliului de supraveghere în domeniul

feroviar, în cursul anului 2009.

După cum rezultă din prezentarea

rezumativă a considerentelor sentinței, prima instanță a confirmat raționamentul

intimatei-pârâte Curtea de Conturi, în sensul că în absența unui ordin de numire

nu se justifică acordarea indemnizației pentru activitatea prestată în cadrul Consiliului.

Instanța de control judiciar

nu împărtășește acest punct de vedere.

Pentru clarificarea unor

aspecte esențiale legate de modul de înființare și funcționare a organismului în

discuție se impune redarea principalelor prevederi normative aplicabile.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 89/2003 privind alocarea capacităților de infrastructură

feroviară și tarifarea utilizării infrastructurii feroviare, cu modificările și

completările ulterioare „Se înființează Consiliul de supraveghere constituit din

specialiști din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. Președintele

Consiliului de supraveghere este secretarul de stat cu atribuții în domeniul transportului

feroviar iar în componența consiliului se numesc specialiști cel puțin din domeniile:

feroviar, integrare europeană, economic și juridic.”

La rândul său, legislația

secundară stabilea în perioada analizată, prin art. 3 din H.G. nr. 812/2005 privind

aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare, atribuțiile și finanțarea

Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar „(1) Consiliul de supraveghere

este constituit din specialiști din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului, numiți și revocați prin ordin al ministrului transporturilor, construcțiilor

și turismului iar conform alin. (2) Președintele Consiliului de supraveghere este

secretarul de stat cu atribuții în domeniul transportului feroviar, iar membrii

sunt specialiști cel puțin din domeniile feroviar, integrare europeană, economic

și juridic.”

Necontestat, în perioada

de referință, conducerea activității Consiliului de supraveghere din domeniul feroviar

a fost asigurată de persoanele care îndeplineau funcția de demnitate publică cu

atribuții delegate în domeniul feroviar, respectiv de secretarul de stat (P.G.)

sau de subsecretarul de stat (A.C.).

Componența inițială a

Consiliului a fost stabilită prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor

și turismului nr. 1516 din 16 septembrie 2005, ordin care a suferit modificări în

decursul timpului, în privința membrilor specialiști din cadrul ministerului în

domeniile impuse de reglementările citate anterior.

Președintele acestui organism,

cum s-a arătat, a fost de fiecare dată, secretarul de stat cu atribuții delegate

în domeniul feroviar, fără a se modifica, în mod corespunzător, ordinul inițial

(nr. 1516/2005).

Este corectă în acest

context susținerea recurentului în sensul că această persoană, fiind îndrituită

prin lege să exercite prerogativele funcției de președinte, nu mai era necesară,

de fiecare dată, modificarea formală a ordinului inițial. De altfel, această concluzie

se degajă în mod logic și din cuprinsul art. 2 din Ordinul nr. 1516/2005 anterior

indicat, potrivit căruia: „Pentru activitatea depusă, persoanele din componența

Consiliului de supraveghere prevăzut la art. (1), au dreptul la o indemnizație lunară

în cuantum de 20% din indemnizația lunară a secretarului de strat care are calitatea

de președinte al acestui consiliu.”

Împrejurarea că în perioada

martie-septembrie 2009 funcția în discuție a fost exercitată de A.C. care nu era

secretar, ci subsecretar de stat, nu poate conduce la o altă concluzie pentru că

prin Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 294/2009 acestuia

i se delegaseră atribuțiile în domeniul feroviar și nu mai exista o altă persoană

care să exercite o funcție de demnitate publică în domeniul respectiv (secretar

de stat).

Ca urmare, nici considerentul

referitor la încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (2) și (3) din Legea nr. 500/2002,

a finanțelor publice, potrivit cărora nicio cheltuială din fonduri publice nu poate

fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu exista o bază legală pentru respectiva

cheltuială, nu poate fi reținut.

Câtă vreme este indubitabil

că funcția de președinte al Consiliului de supraveghere a fost efectiv exercitată

de persoanele desemnate prin lege să ocupe această funcție, remunerarea lor fiind

condiționată de activitatea depusă iar sumele respective au fost prevăzute în bugetul

Ministerului Transporturilor și Infrastructurii în vederea finanțării activității

Consiliului de supraveghere în domeniul feroviar, în baza art. 7 din H.G. nr. 812/2005,

a adopta soluția primei instanțe înseamnă a interpreta extrem de rigid dispozițiile

normative anterior prezentate, cu consecința încălcării drepturilor persoanelor

care au desfășurat activitatea respectivă.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse la punctul anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ. se va admite recursul, cu consecința modificării sentinței în sensul

admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii împotriva sentinței civile nr.

3747 din 26 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Modifică sentința în sensul că admite acțiunea

formulată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii.

Anulează încheierea nr. III/33 din 22

octombrie 2010 a Curții de Conturi și Decizia nr. III/10 din 01 septembrie 2012

emisă de Curtea de Conturi - Departamentul III.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2012.