ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7313/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 25 mai 2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă, a dispus sesizarea secției a VIII-a contencios administrativ, cu excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 emis de M.T.I., excepție invocată de recurenta reclamantă R.R.F. În motivarea excepției, autoarea acesteia a arătat, în esență, că ordinul menționat încalcă dispozițiile Legii nr. 31/1990 și ale H.G. nr. 1227/2003. Prin sentința civilă nr. 4480 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată de către reclamanta R.R.F.

În motivarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut că prin ordinul ce face obiectul excepției de nelegalitate, domnul A.G.D. a fost numit în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA. Curtea a apreciat că ordinul este legal în raport cu dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1227/2003, precum și cu dispozițiile art. 13 alin. (6) lit. p) teza a II-a din Statutul SFT C.F.R. SA potrivit cărora în perioada în care statul deține pachetul majoritar de acțiuni, numirea directorului general al societății, care este și membru al consiliului de administrație se face de către ministrul transporturilor. A constatat că nu este învestită a se pronunța asupra conformității H.G.

nr. 1227/2003 cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, dat fiind că nu a fost sesizată și cu excepția de nelegalitate a hotărârii de guvern menționate. Împotriva sentinței nr. 4480 din 4 iulie 2012 a declarat recurs reclamanta R.R.F., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate. Recurenta a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată, fără a se observa că atât H.G. nr. 1223/2003 cât și Ordinul nr. 776/2010 adaugă și, respectiv, încalcă prevederile Legii nr. 31/1990, excesul de putere a emitentului fiind evident. Față de dispozițiile acestei legi, care prevăd că, numirea administratorilor se face de către adunarea generală a acționarilor, recurenta a învederat că, nici ministerul și nici ministrul nu au calitatea de acționar al SFT C.F.R.

SA și nu exercită administrarea unei societăți comerciale, astfel că nu au prerogativa de numire a consiliului de administrație și a directorului general al societății. Recurenta a mai arătat că prima instanță trebuia să observe că actele deduse judecății au fost emise cu nerespectarea condițiilor prevăzute în cazul managerului unei societăți comerciale la care statul este acționar, în lipsa unui proiect managerial înregistrat și prezentat public, în lipsa unui program minimal și fixării unor obiective, cum prevăd reglementările în vigoare. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304¹ C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Înalta Curte constată că obiectul cererii aflate spre soluționare la instanța de contencios administrativ îl reprezintă excepția de nelegalitate a dispozițiilor din Ordinul nr. 776/2010 emis de M.T.I. Prin Ordinul nr. 776 din 1 octombrie 2010 emis de către M.T.I. s-a dispus că „începând cu data de 1 octombrie 2010 domnul A.G.D. a fost numit în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA”. Excepția de nelegalitate a dispozițiilor Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 a fost respinsă de instanța de fond printr-o interpretare corectă a cadrului legislativ în vigoare la data publicării actului normativ supus controlului de legalitate pe cale incidentă, aceasta nefiind sesizată, în prezenta cauză, cu examinarea legalității H.G.

nr. 1223/2003, motiv pentru care susținerile recurentei privind acest act administrativ nu vor fi analizate. În conformitate cu prevederile art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în forma aflată în vigoare la data de 5 noiembrie 2003, data publicării H.G. nr. 1227/2003, numirea și înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea generală, iar potrivit art. 140 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 președintele consiliului de administrație poate fi și director general. Statutu SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003, în cadrul dispozițiilor art. 17 alin. (2) prevede : „conducerea executivă a SFT C.F.R. SA este asigurată de directorul general, care este și președinte al consiliului de administrație.

Conform prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1227/2003, capitalul social inițial al SFT C.F.R. SA este subscris și vărsat integral de statul român prin M.T.C.T. Astfel, SFT C.F.R. SA are un singur acționar, statul român prin M.T.C.T., iar reprezentantul legal al M.T.C.T. este ministrul T.T.C.T., astfel cum rezultă din prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor și din prevederile art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii. De altfel, acest aspect reiese din chiar dispozițiile art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003 potrivit căruia până la finalizarea procesului de privatizare a SFT C.F.R.

SA, reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație sunt numiți prin ordin al ministrului M.T.C.T. președintele consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA este și directorul general al acesteia." Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea M.T.I., cu modificările și completările ulterioare, „în exercitarea atribuțiilor sale ministrul transporturilor și infrastructurii emite ordine și instrucțiuni". Înalta Curte mai reține că Ordinul M.T.I. nr. 776 din 01 octombrie 2010 a fost emis în temeiul art. 5 alin. (4) și art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea M.T.I., cu modificările și completările ulterioare, în temeiul art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G.

nr. 1227/2003 privind înființarea SFT C.F.R. SA prin divizarea parțială a SC S.A.A.F. SA și ale art. 17 alin. (2) din Statutul SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003. Potrivit art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 1227/2003, SFT C.F.R. SA este o societate comercială cu capital integral de stat, aflată sub autoritatea M.T.I., astfel cum reiese din prevederile lit. f) pct. 6 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea M.T.I., cu modificările și completările ulterioare. În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 conducătorii unităților aflate în subordinea, în coordonarea și, respectiv, sub autoritatea M.T.I. sunt numiți și mandatați să conducă unitățile și sunt eliberați din funcție prin ordin al ministrului M.T.I., dacă legislația nu prevede altfel.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003 până la finalizarea procesului de privatizare a SFT C.F.R. SA, reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație sunt numiți prin ordin al ministrului M.T.C.T. Președintele consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA este și directorul general al acesteia. În același sens sunt și dispozițiile art. 17 alin. (2) din Statutul SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003 potrivit cărora „conducerea executivă a SFT C.F.R. SA este asigurată de directorul general, care este și președinte al consiliului de administrație". Analizând dispozițiile legale ce au reprezentat fundamentul juridic al Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 emis de M.T.I., Înalta Curte constată că numirea domnului A.G.D.

în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA este în concordanță cu dispozițiile legale în vigoare, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.R.F. împotriva sentinței civile nr. 4480 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2013.