ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7313/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7313/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25 mai
2012, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă, a
dispus sesizarea secției a VIII-a contencios administrativ, cu excepția de
nelegalitate a Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 emis de M.T.I., excepție
invocată de recurenta reclamantă R.R.F.
În motivarea
excepției, autoarea acesteia a arătat, în esență, că ordinul menționat încalcă
dispozițiile Legii nr. 31/1990 și ale H.G. nr. 1227/2003.
Prin sentința civilă nr.
4480 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate
invocată de către reclamanta R.R.F.
În motivarea acestei
hotărâri, prima instanță a reținut că prin ordinul ce face obiectul excepției
de nelegalitate, domnul A.G.D. a fost numit în funcția de director general și
președinte al consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA.
Curtea a apreciat că
ordinul este legal în raport cu dispozițiile art. 13 alin. (2) și (3) din H.G. nr.
1227/2003, precum și cu dispozițiile art. 13 alin. (6) lit. p) teza a II-a din
Statutul SFT C.F.R. SA potrivit cărora în perioada în care statul deține
pachetul majoritar de acțiuni, numirea directorului general al societății, care
este și membru al consiliului de administrație se face de către ministrul
transporturilor.
A constatat că nu
este învestită a se pronunța asupra conformității H.G. nr. 1227/2003 cu
dispozițiile Legii nr. 31/1990, dat fiind că nu a fost sesizată și cu excepția
de nelegalitate a hotărârii de guvern menționate.
Împotriva sentinței nr.
4480 din 4 iulie 2012 a declarat recurs reclamanta R.R.F., solicitând modificarea
acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate.
Recurenta a susținut
că în mod greșit a fost respinsă excepția de nelegalitate invocată, fără a se
observa că atât H.G. nr. 1223/2003 cât și Ordinul nr. 776/2010 adaugă și,
respectiv, încalcă prevederile Legii nr. 31/1990, excesul de putere a
emitentului fiind evident.
Față de dispozițiile acestei
legi, care prevăd că, numirea administratorilor se face de către adunarea generală
a acționarilor, recurenta a învederat că, nici ministerul și nici ministrul nu
au calitatea de acționar al SFT C.F.R. SA și nu exercită administrarea unei societăți
comerciale, astfel că nu au prerogativa de numire a consiliului de administrație
și a directorului general al societății.
Recurenta a mai
arătat că prima instanță trebuia să observe că actele deduse judecății au fost emise
cu nerespectarea condițiilor prevăzute în cazul managerului unei societăți
comerciale la care statul este acționar, în lipsa unui proiect managerial
înregistrat și prezentat public, în lipsa unui program minimal și fixării unor obiective,
cum prevăd reglementările în vigoare.
Examinând actele și lucrările
dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304¹ C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele
considerente.
Înalta Curte constată
că obiectul cererii aflate spre soluționare la instanța de contencios
administrativ îl reprezintă excepția de nelegalitate a dispozițiilor din
Ordinul nr. 776/2010 emis de M.T.I.
Prin Ordinul nr. 776
din 1 octombrie 2010 emis de către M.T.I. s-a dispus că „începând cu data de 1
octombrie 2010 domnul A.G.D. a fost numit în funcția de director general și
președinte al consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA”.
Excepția de nelegalitate
a dispozițiilor Ordinului nr. 776 din 01 octombrie 2010 a fost respinsă de
instanța de fond printr-o interpretare corectă a cadrului legislativ în vigoare
la data publicării actului normativ supus controlului de legalitate pe cale
incidentă, aceasta nefiind sesizată, în prezenta cauză, cu examinarea
legalității H.G. nr. 1223/2003, motiv pentru care susținerile recurentei
privind acest act administrativ nu vor fi analizate.
În
conformitate cu prevederile art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în forma
aflată în vigoare la data de 5 noiembrie 2003, data publicării H.G. nr. 1227/2003,
numirea și înlocuirea administratorilor se fac exclusiv de către adunarea
generală, iar potrivit art. 140 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 președintele
consiliului de administrație poate fi și director general.
Statutu
SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003, în cadrul dispozițiilor art. 17 alin.
(2) prevede : „conducerea executivă a SFT C.F.R. SA este asigurată de
directorul general, care este și președinte al consiliului de administrație.
Conform
prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 1227/2003, capitalul social inițial
al SFT C.F.R. SA este subscris și vărsat integral de statul român prin M.T.C.T.
Astfel,
SFT C.F.R. SA are un singur acționar, statul român prin M.T.C.T., iar
reprezentantul legal al M.T.C.T. este ministrul T.T.C.T., astfel cum rezultă din
prevederile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și
funcționarea Guvernului României și a ministerelor și din prevederile art. 5 alin.
(3) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Transporturilor și Infrastructurii.
De
altfel, acest aspect reiese din chiar dispozițiile art. 13 alin. (2) și alin. (3)
din H.G. nr. 1227/2003 potrivit căruia până la finalizarea procesului de privatizare
a SFT C.F.R. SA, reprezentanții statului în adunarea generală a acționarilor,
consiliul de administrație, precum și președintele consiliului de administrație
sunt numiți prin ordin al ministrului M.T.C.T. președintele consiliului de
administrație al SFT C.F.R. SA este și directorul general al acesteia."
Potrivit
dispozițiilor art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind organizarea și
funcționarea M.T.I., cu modificările și completările ulterioare, „în
exercitarea atribuțiilor sale ministrul transporturilor și infrastructurii
emite ordine și instrucțiuni".
Înalta
Curte mai reține că Ordinul M.T.I. nr. 776 din 01 octombrie 2010 a fost emis în
temeiul art. 5 alin. (4) și art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009 privind
organizarea și funcționarea M.T.I., cu modificările și completările ulterioare,
în temeiul art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003 privind
înființarea SFT C.F.R. SA prin divizarea parțială a SC S.A.A.F. SA și ale art. 17
alin. (2) din Statutul SFT C.F.R. SA, anexă la H.G. nr. 1227/2003.
Potrivit
art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 1227/2003, SFT C.F.R. SA este o societate
comercială cu capital integral de stat, aflată sub autoritatea M.T.I., astfel
cum reiese din prevederile lit. f) pct. 6 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 76/2009
privind organizarea și funcționarea M.T.I., cu modificările și completările
ulterioare.
În
conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 76/2009
conducătorii unităților aflate în subordinea, în coordonarea și, respectiv, sub
autoritatea M.T.I. sunt numiți și mandatați să conducă unitățile și sunt
eliberați din funcție prin ordin al ministrului M.T.I., dacă legislația nu prevede
altfel.
De
asemenea, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (2) și alin. (3) din H.G. nr. 1227/2003
până la finalizarea procesului de privatizare a SFT C.F.R. SA, reprezentanții
statului în adunarea generală a acționarilor, consiliul de administrație, precum
și președintele consiliului de administrație sunt numiți prin ordin al
ministrului M.T.C.T.
Președintele
consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA este și directorul general al
acesteia.
În
același sens sunt și dispozițiile art. 17 alin. (2) din Statutul SFT C.F.R. SA,
anexă la H.G. nr. 1227/2003 potrivit cărora „conducerea executivă a SFT C.F.R. SA
este asigurată de directorul general, care este și președinte al consiliului de
administrație".
Analizând
dispozițiile legale ce au reprezentat fundamentul juridic al
Ordinului nr. 776 din
01 octombrie 2010 emis de M.T.I.,
Înalta Curte constată că numirea domnului
A.G.D. în funcția
de director general și președinte al
consiliului de administrație al SFT C.F.R. SA este în concordanță cu
dispozițiile legale în vigoare, soluția primei instanțe fiind legală și
temeinică.
Pentru considerentele
care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare
a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din
Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta R.R.F. împotriva sentinței civile nr. 4480 din 4 iulie
2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 noiembrie 2013.