ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4861/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată reclamanta SC L.B. SRL a solicitat anularea dispozițiilor cuprinse în secțiunea a II-a, pct. B.3, subpct. 2 și 4 din Documentația (pentru elaborarea și prezentarea ofertei privind închirierea unui spațiu prin licitație publică cu strigare, pentru atribuirea unui contract de închiriere) emisă de autoritatea contractantă – U.M.F. Târgu Mureș; anularea hotărârii de declarare drept câștigătoare a ofertei depusă de SC L.A. SRL; obligarea autorității contractante să declare câștigătoare oferta ei, cu plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 100 din 23 octombrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006 oferă două alternative care pot fi utilizate pentru contestarea unui act al autorități administrative contractante: contestarea acestuia în justiție conform Legii contenciosului administrativ sau calea administrativă jurisdicțională prevăzută de O.U.G. nr. 34/2006. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta a ales să conteste actul în justiție conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 situație în care se impune îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de această lege, inclusiv competența materială de soluționare.

Reținând că este în prezența unui act administrativ emis de o autoritate publică locală și cum obiectul actului nu este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 Curtea de apel a considerat că la litigiul de față competența de soluționare a cererii revine tribunalului administrativ fiscal. Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 268 din 22 aprilie 2009 a declinat la rândul său contestația de soluționare a cauzei în favoarea Curtea de Apel București și constatând ivit conflict negativ de competență în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a declinat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul Mureș a reținut că acțiunea are ca obiect un act administrativ unilateral emis în organizarea și executarea legii achizițiilor publice, la data promovării contestației fiind supusă reglementării prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Competența materială de soluționare a litigiilor aparține curților de apel. secția de contencios administrativ și fiscal, întrucât potrivit art. 255 din actul normativ indicat, împotriva soluției pronunțate de C.R.C. se poate formula plângere administrativă la instanța competentă, în speță Curtea de Apel Mureș, avându-se în vedere competența autorității publice administrative (comisia de contestații) care constituie o autoritate publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu dispozițiile legale incidente ei. Reclamanta SC L.B. SRL a solicitat anularea dispozițiilor cuprinse în secțiunea a II-a, pct. B.3, subpct. 2 și 4 din Documentația (pentru elaborarea și prezentarea ofertei privind închirierea unui spațiu prin licitație publică cu strigare, pentru atribuirea unui contract de închiriere) emisă de autoritatea contractantă – U.M.F. Târgu Mureș; anularea hotărârii de declarare drept câștigătoare a ofertei depusă de SC L.A. SRL; obligarea autorității contractante să declare câștigătoare oferta ei.

Ulterior reclamanta și-a completat acțiunea la 25 septembrie 2008 cu un nou petit prin care se solicită obligarea autorității contractante la plata sumei de 1.100.000 RON reprezentând daune materiale și morale ca urmare a declarării în mod abuziv ca necâștigătoare a ofertei sale. Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin urmare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă vizează un litigiu care se supune reglementărilor speciale ale O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G.

nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare menționat în cuprinsul Secțiunii a 9-a intitulată - Soluționarea litigiilor în instanță - „procesele și cererile privind actele autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către Curtea de Apel București”.

Întrucât litigiul are ca obiect cereri referitoare la anularea actelor menționate ce emană de la autoritatea contractantă și acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurilor de atribuire rezultă că, în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34 /2006, cu modificările și completările ulterioare, menționate anterior, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Mureș, secției de contencios administrativ și fiscal, autoritatea contractantă având sediul în circumscripția acestei instanțe. Având în vedere aceste considerente cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC L.B. SRL și pârâta U.M.F. Târgu Mureș în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.