ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4861/2009

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin contestația

formulată reclamanta SC L.B. SRL a solicitat anularea dispozițiilor cuprinse în

secțiunea a II-a, pct. B.3, subpct. 2 și 4 din Documentația (pentru elaborarea

și prezentarea ofertei privind închirierea unui spațiu prin licitație publică

cu strigare, pentru atribuirea unui contract de închiriere) emisă de

autoritatea contractantă – U.M.F. Târgu Mureș; anularea hotărârii de declarare

drept câștigătoare a ofertei depusă de SC L.A. SRL; obligarea autorității contractante

să declare câștigătoare oferta ei, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 100

din 23 octombrie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a contestației

în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 și art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006 oferă două

alternative care pot fi utilizate pentru contestarea unui act al autorități

administrative contractante: contestarea acestuia în justiție conform Legii

contenciosului administrativ sau calea administrativă jurisdicțională prevăzută

de O.U.G. nr. 34/2006.

Instanța

de fond a mai reținut că reclamanta a ales să conteste actul în justiție

conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 situație în care se

impune îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de această lege, inclusiv

competența materială de soluționare.

Reținând că este în prezența

unui act administrativ emis de o autoritate publică locală și cum obiectul

actului nu este un impozit, taxă, contribuție sau datorie vamală, în raport de dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004 Curtea de apel a considerat că la

litigiul de față competența de soluționare a cererii revine tribunalului

administrativ fiscal.

Tribunalul Mureș, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 268 din 22 aprilie

2009 a declinat la rândul său contestația de soluționare a cauzei în favoarea

Curtea de Apel București și constatând ivit conflict negativ de competență în

temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a declinat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru

a hotărî astfel Tribunalul Mureș a reținut că acțiunea are ca obiect un act

administrativ unilateral emis în organizarea și executarea legii achizițiilor

publice, la data promovării contestației fiind supusă reglementării

prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție

publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de

concesiune de servicii.

Competența

materială de soluționare a litigiilor aparține curților de apel. secția de

contencios administrativ și fiscal, întrucât potrivit art. 255 din actul

normativ indicat, împotriva soluției pronunțate de C.R.C. se poate formula

plângere administrativă la instanța competentă, în speță Curtea de Apel Mureș,

avându-se în vedere competența autorității publice administrative (comisia de

contestații) care constituie o autoritate publică.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.

20 pct. 2, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează să stabilească

instanța competentă a soluționa pricina în raport cu obiectul acesteia și cu

dispozițiile legale incidente ei.

Reclamanta

SC L.B. SRL a solicitat anularea dispozițiilor cuprinse în secțiunea a II-a, pct.

B.3, subpct. 2 și 4 din Documentația (pentru elaborarea și prezentarea ofertei

privind închirierea unui spațiu prin licitație publică cu strigare, pentru

atribuirea unui contract de închiriere) emisă de autoritatea contractantă – U.M.F.

Târgu Mureș; anularea hotărârii de declarare drept câștigătoare a ofertei

depusă de SC L.A. SRL; obligarea autorității contractante să declare

câștigătoare oferta ei.

Ulterior reclamanta și-a completat acțiunea la 25 septembrie 2008 cu un

nou petit prin care se solicită obligarea autorității contractante la plata sumei

de 1.100.000 RON reprezentând daune materiale și morale ca urmare a declarării

în mod abuziv ca necâștigătoare a ofertei sale.

Temeiul de drept invocat de reclamantă este art. 255 din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin urmare cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă

vizează un litigiu care se supune reglementărilor speciale ale O.U.G. nr. 34/2006

privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de

concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu

modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea

contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări

publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și

completările ulterioare menționat în cuprinsul Secțiunii a 9-a intitulată -

Soluționarea litigiilor în instanță - „procesele și cererile privind actele

autorităților contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor

cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea,

nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a

contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția

de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia

se află sediul autorității contractante, cu excepția litigiilor privind

procedurile de atribuire de servicii și/sau lucrări aferente infrastructurii de

transport de interes național, care se soluționează în primă instanță de către

Curtea de Apel București”.

Întrucât litigiul are ca obiect cereri referitoare la anularea actelor

menționate ce emană de la autoritatea contractantă și acordarea despăgubirilor

pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurilor de atribuire

rezultă că, în raport de dispozițiile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34

/2006, cu modificările și completările ulterioare, menționate anterior,

competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Tribunalului Mureș,

secției de contencios administrativ și fiscal, autoritatea contractantă având

sediul în circumscripția acestei instanțe.

Având în vedere aceste considerente cât și dispozițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC L.B. SRL și pârâta U.M.F. Târgu

Mureș în favoarea Tribunalului Mureș, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2009.