ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 86/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României, sub nr. 860 din 12 decembrie 2006, precizată la 12

ianuarie 2007, și 29 martie 2007, reclamanții

M.M.T. și M.R.A.

au chemat în judecată

arbitrală pe pârâta SC P. SA,

solicitând ca,

în urma probelor ce se vor administra: să se constate

rezoluțiunea convențională, la data de 31 august

2006, a contractului

de vânzare-cumpărare încheiat de părți și

autentificat sub nr. 656 din 31 mai 2005 de notarul public D.G. și a

antecontractului autentificat sub nr. 632 din 26 mai 2005 de același notar, ca

urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă și, să se

dispună repunerea părților în situația anterioară, prin retrocedarea titlului,

conform clauzei 4.04 din contract; să se constate că hotărârea arbitrală ține

loc de titlu de proprietate al reclamanților.

Prin sentința

arbitrală nr. 115 din 24 mai 2007 Tribunalul arbitrai a admis în parte acțiunea

și s-a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de

părți și autentificat de BNP D.G. sub nr. 656 din 31 mai 2006. S-a dispus

repunerea părților în situația anterioară. S-a respins capătul de cerere

privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de

retransmitere a

proprietății. A fost

obligată pârâta la 20.000 lei cheltuieli de judecată

către reclamanți,

proporțional cu pretențiile admise.

Pentru a

pronunța această hotărâre Tribunalul arbitrai a reținut în prealabil că este

competent să soluționeze cauza, iar pe fond că între părți s-a încheiat un

antecontract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 632 din 25 mai 2005,

urmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 656 din 31 mai

2005, prin care reclamanții au vândut, iar pârâta a cumpărat terenurile

enunțate și identificate prin nr. topografic din C.F.

(131999,144736,146250,146251,153000), pe care pârâta a intenționat să

construiască o stație de distribuție carburanți, un complex comercial și o

spălătorie.

Prețul vânzării

terenurilor a fost de 220.000 Euro, plătibil în trei tranșe, primele două, în

valoare de câte 40% din preț, plătite în întregime (176.000 Euro), a treia, în

valoare de 20% (44.000 Euro), plătibilă, ca și primele două, la îndeplinirea

termenului și a condițiilor anume prevăzute în art. 4.03 (c), respectiv: i)

„obținerea de către Beneficiarul Cumpărător a autorizației de construire pentru

terenuri și terenurile învecinate, într-un termen de

9 luni de la data semnării tranzacției notariale și ii) indicarea de

către

vânzător a contului bancar în care trebuie transferat 20% din

prețul de cumpărare.

Termenul de 9

luni s-a împlinit la sfârșitul lunii februarie a anului 2006 și nu a fost

plătit până la a ceasta dată.

Notificată, la

data de 31 august 2006, în conformitate cu art. 4.04 (b) din contract pentru

semnarea tranzacției de retrocedare a titlului de proprietate de către

reclamanți, pârâta a răspuns

cu notificarea nr. 544 bis din 31 octombrie

2006 prin care solicită, la rândul ei „acceptarea, în conformitate cu Secțiunea

4.04 din contract, a retrocedării de către SC P. SA către ei a titlului de

proprietate asupra parcelelor de teren care fac obiectul antecontractului

respectiv."

In alte cuvinte,

părțile contractante, au concluzionat, nu odar fiecare pentru sine ci și în

consens cu partea cocontractantă, că contractul de vânzare cumpărare este

rezolvit deplin drept, ca urmare a neîndeplinirii condiției rezolutorii mixte.

In aceste condiții,

față de calificarea dată de părți clauzei pe temeiul căreia acestea au convenit

rezolvirea contractului și că este caz de restituire a prestațiilor și repunere

în situația anterioară, Tribunalul constată că nu este necesară nici analiza și

eventuala combatere a susținerilor formulate de către pârâtă, prin apărători,

în fața Tribunalului arbitrai, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile

cerute pentru desființarea contractului, pentru că, pe de o parte,

interpretarea dată de părți actelor juridice, conformă cu legea, este

obligatorie și pentru Tribunal, iar pe de altă parte, pentru că asupra acestei

interpretări, părțile nu pot reveni.

Așa fiind, Tribunalul

Arbitrai nu are decât a constata intervenită rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare încheiat de părți și autentificat sub nr. 656 din 31 mai

2005.

Obligațiile părților

în cazul ivirii condiției rezolutorii care impun retrocedarea titlului,

respectiv repunerea părților în situația anterioară, au fost prevăzute în art.

4.05 din antecontract.

Secțiunea 4.05

a contractului este nulă potrivit art. 1010 C. civ., fiind o condiție

potestativă nulă întrucât depinde exclusiv de voința părții care se obligă a o

îndeplini.

împotriva acestei

sentințe, reclamanta SC P. SA a declarat acțiune în anulare în temeiul art. 364

pct. 1 C. proc. civ. susținând că hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile

imperative ale legii, în speță codul civil, art. 969.

Nicăieri în cuprinsul

contractului nu este prevăzută o condiție rezolutorie mixtă.

Clauza pe care

reclamanții și-au întemeiat cererea, secțiunea 4.04. din contract nu se referă

la o obligație a pârâtei, ci a reclamantei, obținerea autorizației de

construire pentru terenuri.

Curtea de

Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 36 din 14 martie 2008

a respins acțiunea în anulare ca nefondată.

S-a reținut că deși contestatoarea a invocat prevederile art. 364

lit. i) C. proc. civ.,

încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în

realitate s-au invocat motive de

netemeinicie și anume, interpretarea

greșită a clauzelor contractuale.

Împotriva

acestei ultime hotărâri, pârâta SC P. SA a

declarat recurs, în temeiul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a susținut de către

recurentă că respingerea acțiunii în

anulare

este fără temei, întrucât instanța arbitrală greșit a constatat rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare, în lipsa unui pact

comisoriu.

S-a

mai susținut că singura obligație a cărei neîndeplinire

culpabilă ar fi putut fi

invocată pentru rezoluțiunea contractului, era

clauza din secțiunea 4.03 lit.

d) și anume, obligația de plată a prețului

în sarcina cumpărătorului, or,

la lit. d) se prevede notificarea și

somația pentru îndeplinirea obligației de plată în

10 zile.

În

secțiunea 4.04 din contract, părțile au prevăzut că în cazul

neindeplinirii

obligației de obținere a autorizației de construcție,

urmează a avea loc retrocedarea

titlului de proprietate de către

cumpărător, deci reclamanții au invocat nerespectarea

propriei

obligații.

Recursul este nefondat.

Acțiunea în anulare, astfel cum este reglementată de art. 364

C. proc. civ., supune

hotărârea arbitrală controlului judecătoresc,

numai pentru motivele expres și

limitativ prevăzute la pct. a) – i) ale

dispoziției legale menționate.

Pârâta

SC P. SA și-a întemeiat acțiunea în anulare pe art. 364 pct. i), care prevede

posibilitatea desființării hotărârii arbitrale în

cazul în care aceasta încalcă

ordinea publică, bunele moravuri ori

dispoziții imperative ale legii.

S-a

invocat de către petentă încălcarea dispozițiilor art. 969

C. civ, în temeiul

căreia „convențiile legal făcute au putere de lege

pentru părțile contractante."

Instanța de apel a reținut întemeiat că, nu se poate reține

încălcarea unei

dispoziții imperative, întrucât puterea de lege a

contractului, își are izvorul în voința părților.

In

realitate, prin acțiunea în anulare s-au adus critici privind

greșita interpretare a

clauzelor contractului și de aici a efectelor

asupra acestuia.

Or, aceste motive nu

se încadrează în art. 364 pct. i)

C. proc.

civ., astfel că întemeiat a fost respinsă acțiunea în anulare.

Hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să

fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ., recurenta urmează să fie obligată la plata sumei de 3000 lei,

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC

P. SA București

împotriva sentinței nr. 36 din 14 martie

2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă

pe recurentă la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de

judecată în favoarea intimaților.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.