ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 86/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, sub nr. 860 din 12 decembrie 2006, precizată la 12 ianuarie 2007, și 29 martie 2007, reclamanții M.M.T. și M.R.A. au chemat în judecată arbitrală pe pârâta SC P. SA, solicitând ca, în urma probelor ce se vor administra: să se constate rezoluțiunea convențională, la data de 31 august 2006, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți și autentificat sub nr. 656 din 31 mai 2005 de notarul public D.G.

și a antecontractului autentificat sub nr. 632 din 26 mai 2005 de același notar, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă și, să se dispună repunerea părților în situația anterioară, prin retrocedarea titlului, conform clauzei 4.04 din contract; să se constate că hotărârea arbitrală ține loc de titlu de proprietate al reclamanților. Prin sentința arbitrală nr. 115 din 24 mai 2007 Tribunalul arbitrai a admis în parte acțiunea și s-a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți și autentificat de BNP D.G. sub nr. 656 din 31 mai 2006. S-a dispus repunerea părților în situația anterioară. S-a respins capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de retransmitere a proprietății.

A fost obligată pârâta la 20.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, proporțional cu pretențiile admise. Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul arbitrai a reținut în prealabil că este competent să soluționeze cauza, iar pe fond că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 632 din 25 mai 2005, urmat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 656 din 31 mai 2005, prin care reclamanții au vândut, iar pârâta a cumpărat terenurile enunțate și identificate prin nr. topografic din C.F. (131999,144736,146250,146251,153000), pe care pârâta a intenționat să construiască o stație de distribuție carburanți, un complex comercial și o spălătorie.

Prețul vânzării terenurilor a fost de 220.000 Euro, plătibil în trei tranșe, primele două, în valoare de câte 40% din preț, plătite în întregime (176.000 Euro), a treia, în valoare de 20% (44.000 Euro), plătibilă, ca și primele două, la îndeplinirea termenului și a condițiilor anume prevăzute în art. 4.03 (c), respectiv: i) „obținerea de către Beneficiarul Cumpărător a autorizației de construire pentru terenuri și terenurile învecinate, într-un termen de 9 luni de la data semnării tranzacției notariale și ii) indicarea de către vânzător a contului bancar în care trebuie transferat 20% din prețul de cumpărare. Termenul de 9 luni s-a împlinit la sfârșitul lunii februarie a anului 2006 și nu a fost plătit până la a ceasta dată.

Notificată, la data de 31 august 2006, în conformitate cu art. 4.04 (b) din contract pentru semnarea tranzacției de retrocedare a titlului de proprietate de către reclamanți, pârâta a răspuns cu notificarea nr. 544 bis din 31 octombrie 2006 prin care solicită, la rândul ei „acceptarea, în conformitate cu Secțiunea 4.04 din contract, a retrocedării de către SC P. SA către ei a titlului de proprietate asupra parcelelor de teren care fac obiectul antecontractului respectiv." In alte cuvinte, părțile contractante, au concluzionat, nu odar fiecare pentru sine ci și în consens cu partea cocontractantă, că contractul de vânzare cumpărare este rezolvit deplin drept, ca urmare a neîndeplinirii condiției rezolutorii mixte.

In aceste condiții, față de calificarea dată de părți clauzei pe temeiul căreia acestea au convenit rezolvirea contractului și că este caz de restituire a prestațiilor și repunere în situația anterioară, Tribunalul constată că nu este necesară nici analiza și eventuala combatere a susținerilor formulate de către pârâtă, prin apărători, în fața Tribunalului arbitrai, în sensul că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru desființarea contractului, pentru că, pe de o parte, interpretarea dată de părți actelor juridice, conformă cu legea, este obligatorie și pentru Tribunal, iar pe de altă parte, pentru că asupra acestei interpretări, părțile nu pot reveni.

Așa fiind, Tribunalul Arbitrai nu are decât a constata intervenită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți și autentificat sub nr. 656 din 31 mai 2005. Obligațiile părților în cazul ivirii condiției rezolutorii care impun retrocedarea titlului, respectiv repunerea părților în situația anterioară, au fost prevăzute în art. 4.05 din antecontract. Secțiunea 4.05 a contractului este nulă potrivit art. 1010 C. civ., fiind o condiție potestativă nulă întrucât depinde exclusiv de voința părții care se obligă a o îndeplini. împotriva acestei sentințe, reclamanta SC P. SA a declarat acțiune în anulare în temeiul art. 364 pct. 1 C. proc. civ. susținând că hotărârea arbitrală încalcă dispozițiile imperative ale legii, în speță codul civil, art. 969. Nicăieri în cuprinsul contractului nu este prevăzută o condiție rezolutorie mixtă.

Clauza pe care reclamanții și-au întemeiat cererea, secțiunea 4.04. din contract nu se referă la o obligație a pârâtei, ci a reclamantei, obținerea autorizației de construire pentru terenuri. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 36 din 14 martie 2008 a respins acțiunea în anulare ca nefondată. S-a reținut că deși contestatoarea a invocat prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ., încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, în realitate s-au invocat motive de netemeinicie și anume, interpretarea greșită a clauzelor contractuale. Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta SC P. SA a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a susținut de către recurentă că respingerea acțiunii în anulare este fără temei, întrucât instanța arbitrală greșit a constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare, în lipsa unui pact comisoriu.

S-a mai susținut că singura obligație a cărei neîndeplinire culpabilă ar fi putut fi invocată pentru rezoluțiunea contractului, era clauza din secțiunea 4.03 lit. d) și anume, obligația de plată a prețului în sarcina cumpărătorului, or, la lit. d) se prevede notificarea și somația pentru îndeplinirea obligației de plată în 10 zile. În secțiunea 4.04 din contract, părțile au prevăzut că în cazul neindeplinirii obligației de obținere a autorizației de construcție, urmează a avea loc retrocedarea titlului de proprietate de către cumpărător, deci reclamanții au invocat nerespectarea propriei obligații. Recursul este nefondat. Acțiunea în anulare, astfel cum este reglementată de art. 364 C. proc.

civ., supune hotărârea arbitrală controlului judecătoresc, numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute la pct. a) – i) ale dispoziției legale menționate. Pârâta SC P. SA și-a întemeiat acțiunea în anulare pe art. 364 pct. i), care prevede posibilitatea desființării hotărârii arbitrale în cazul în care aceasta încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. S-a invocat de către petentă încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ, în temeiul căreia „convențiile legal făcute au putere de lege pentru părțile contractante." Instanța de apel a reținut întemeiat că, nu se poate reține încălcarea unei dispoziții imperative, întrucât puterea de lege a contractului, își are izvorul în voința părților.

In realitate, prin acțiunea în anulare s-au adus critici privind greșita interpretare a clauzelor contractului și de aici a efectelor asupra acestuia. Or, aceste motive nu se încadrează în art. 364 pct. i) C. proc. civ., astfel că întemeiat a fost respinsă acțiunea în anulare. Hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează să fie obligată la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC P. SA București împotriva sentinței nr. 36 din 14 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Obligă pe recurentă la plata sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2009.