ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 84/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Deliberând asupra recursului de
față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 mai
2007 pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, reclamanta T.D. a formulat contestație împotriva
refuzului nejustificat al pârâtului Municipiul București de a răspunde la notificarea
nr. 2506 din 9 august 2001, solicitând instanței să oblige pârâtul să emită
decizie sau dispoziție motivată, ca răspuns la notificare.
În motivarea contestației, reclamanta a
arătat ca prin notificarea nr. 2506 din 9 august 2001, adresată pârâtului prin
BEJ T.G., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, trecut
în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin sentința civilă
nr. 1088 din 6 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a III a civilă, a
admis acțiunea și a obligat pârâta sa emită decizie sau dispoziție motivată ca
răspuns la notificarea nr. 2506/2001.
Pentru a
hotărî astfel, tribunalul a reținut că obligația pârâtei de a răspunde la
notificare este o obligație legală, iar termenul pentru neîndeplinirea acestei
obligații are caracter imperativ, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 10/2001. În speță nu operează prorogarea termenului întrucât pârâtul
nu a comunicat petentei că pentru emiterea dispoziției mai sunt necesare anumite
probe în afara celor depuse odată cu notificarea, astfel că nesoluționarea
notificării este imputabilă pârâtului.
Soluția tribunalului
a fost confirmată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, care prin decizia nr. 749 A din 26 noiembrie
2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
Decizia
pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Municipiul București
prin Primar General, care, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
susține că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 din Legea 10/2001 nu este
un termen imperativ, ci un termen de recomandare.
Potrivit
Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 termenul se poate proroga
dacă documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei. In
speță, reclamanta nu a depus toată documentația necesară, astfel că prorogarea
prevăzută de lege este incidență în speța.
Verificând
legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și având în
vedere prevederile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul
declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana deținătoare
notificată este obligată ca, în termen de 60 de zile de la data înregistrării
notificării sau, dup caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să se
pronunțe prin dispoziție sau decizie motivată asupra cererii de restituire
formulată prin notificare.
Expirarea
termenului imperativ de 60 de zile conferă notificatorului legitimarea de a se
adresa instanței judecătorești pentru a obține obligarea unității deținătoare a
imobilului la soluționarea notificării, prin emiterea deciziei sau dispoziției
motivate.
Termenul se poate
proroga cu acordul expres sau tacit al persoanei îndreptățite, dacă unitatea
deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare depuse, comunică
notificatorului, în scris. în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația
este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.
În cauză, nu există
nici o dovadă că recurentul a solicitat intimatei completarea dosarului, astfel
că este culpabil de depășirea termenului imperativ de 60 de zile prevăzut de
lege.
Pasivitatea
recurentului în soluționarea notificării și depășirea termenului rezonabil
soluționării oricărei cereri adresată autorităților reprezintă o gravă
încălcare a dreptului de proprietate al intimatei enunțat și prin art. 1 din
Protocolul adițional la C.E.D.O.
Față de cele ce
preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul
General împotriva deciziei nr. 749 A din 26 noiembrie 2007, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi
8 ianuarie 2009.