ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2960/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată sub nr. 10902/3/2009 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, D.R.F. a acționat în judecată Municipiul București prin Primarul

General, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună

obligarea pârâtului să răspundă notificării din 10 august 2001 formulată în

temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a

terenului de 1.437 mp și a construcției aferente formată din 7 camere și

dependințe, situată în București, sector 6, potrivit art. 1, 7 și 9 din Legea nr.

10/2001.

În motivarea acțiunii reclamantul arată că imobilul în

litigiu dobândit de autorii săi prin două contracte de vânzare-cumpărare

autentificate din 29 octombrie 1946 și din 19 iulie 1947 a fost expropriat prin

Decretul nr. 69/1966, în vederea sistematizării zonei, casa fiind demolată iar

terenul fiind în prezent parțial liber.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința

civilă nr. 932 din 23 iunie 2009 a admis acțiunea reclamantului D.R.F. și a

obligat pârâtul să emită dispoziția motivată cu privire la notificarea din 10

august 2001.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că

paratul nu a dat curs notificării adresată de reclamant în termenul legal,

nepronunțând o dispoziție/decizie motivată potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001.

S-a concluzionat că în sarcina pârâtului subzistă obligația de soluționare a

cererii petentului în una din variantele legale.

Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 508/ A din 21 octombrie 2009 a

respins ca nefondat apelul formulat de Municipiul București prin Primarul

General împotriva sentinței nr. 932 din 23 iunie 2009.

S-a reținut că în temeiul art. 23 din Legea nr. 10/2001,

pârâta era ținută de obligația soluționării notificării în termen de 60 zile de

la depunerea actelor doveditoare, obligație devenită exigibilă în termen de 24

luni de la data intrării în vigoarea legii. Chiar dacă reclamantul nu a depus

toate actele necesare soluționării notificării, pârâta era obligată să răspundă

notificării, sub sancțiunea respingerii acesteia.

Faptul

că art. 22 din Legea nr. 10/2001 astfel modificată prin Legea nr. 247/2005

prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate și legitimării

solicitantului pot fi depuse până la data soluționării notificării, nu conduc

la concluzia că termenul în care entitatea deținătoare trebuie să răspundă s-a

prelungit. Dimpotrivă, aceste dispozițiuni legale au fost edictate în sprijinul

persoanelor îndreptățite la restituire, ele modificând dispozițiunile

anterioare care dispuneau că actele doveditoare trebuie depuse în 24 luni de la

data intrării în vigoare a legii.

Împotriva Deciziei nr. 508/ A din 21 octombrie 2009 a

declarat recurs, niotivat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Municipiul București.

Se susține în esență, în motivarea recursului, că termenul de

60 zile pentru îndeplinirea obligației entității deținătoare de a se pronunța

în privința cererii de restituire are două date de referință, fie data

notificării, fie data depunerii actelor doveditoare - după cum actele

doveditoare sunt depuse odată cu notificarea sau ulterior acesteia și în

funcție de declarația notificatorului cum că nu mai deține alte probe. Or în speță,

obligația depunerii actelor doveditoare după comunicare poate fi apreciată ca

acceptare.

În cazul în care persoana îndreptățită căreia i s-a

cerut completarea materialului probator comunică sau pretinde că nu posedă sau

îi este imposibil să procure respectivele acte, termenul de 60 zile curge de la

data acestei ultime comunicări sau de la data consemnării respectivei situații

în procesul-verbal.

În speță, Primăria Municipiului București nu a făcut cuvenita

înștiințare reclamantului pentru depunerea sau completarea actelor doveditoare,

ci s-a complăcut în pasivitate, încălcând dispozițiunile art. 25 din Legea nr. 10/2001

și normele de aplicare a legii mai bine de 7 ani, situație în care reclamantul

a recurs în temeiul art. 1073 C. civ. la instanță pentru a proceda la

pronunțarea unei hotărâri judecătorești de obligare a Municipiului București

prin primar la îndeplinirea obligației de „a face", aceea de soluționare a

notificării, demarându-se astfel procedura judiciară legală de contestare a

dispoziției/deciziei de soluționare a notificării, dacă aceasta se impune.

În contextul acestor considerente avute în vedere de instanța

de apel care a confirmat soluția instanței de fond, recursul Municipiului

București prin Primarul General este nefondat și va fi respins în temeiul art. 312

C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul

București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 508/ A din 21 octombrie 2009

a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și

de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2010.