ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului

administrativ la data de 10 decembrie 2008, reclamanta M.I. a chemat în judecată M.J.L.C. solicitând ca instanța să constate refuzul nejustificat al pârâtului

de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia

la analizarea cererii sale precum și la plata de daune morale în cuantum de 1000

lei.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că s-a adresat acestei autorități cu cererea de redobândire

a cetățenei române, încă din anul 2007 dar nici până în prezent nu a primit

răspuns.

La data de 10 martie 2009 M.J.L.C.

prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect arătând

că în ședința din 13 ianuarie 2009 cererea reclamantei a fost avizată pozitiv

de Comisia pentru Cetățenie care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18

din Legea nr. 21/1991.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 969

din 10 martie 2009  a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta

M.I. și a respins capătul de cerere privind obligarea la daune morale a M.J. ca

neîntemeiat.

În baza art. 274 C. proc.

civ. a fost obligată pârâta către reclamantă la plata a 154,3 lei cheltuieli de

judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel,

această instanță a reținut următoarele:

- în ceea ce privește analizarea

cererii de redobândire a cetățeniei române a reținut că în ședința din data de 13 ianuarie 2009 Comisia pentru Cetățenie a avizat pozitiv cererea, întocmind și raportul

prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 2181991, astfel că cererea a rămas fără

obiect.

- referitor la daunele

morale solicitate prima instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului

moral suferit prin refuzul de soluționare a cererii într-un termen rezonabil

iar avizarea pozitivă a cererii s-a realizat o reparație morală îndestulătoare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâtul M.J.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și

solicitând. În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței

recurate în sensul respingerii capătului de cerere privitor la cheltuielile de

judecată.

Susține recurenta că au fost

aplicate în mod greșit prevederile art. 274 C. proc. civ., având în vedere

modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea cererii formulate de

reclamantă.

Astfel, solicită recurenta

să se constate că, fără a cădea în pretenții și stabilirea culpei procesuale nu

sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind

cheltuielile de judecată.

Analizând recursul formulat,

prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale

aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se

vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la

cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

De la această regulă există

și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul

care a recunoscut ca prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va

putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost

pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speța dedusă judecății,

reclamanta a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2007

conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un

termen rezonabil s-a adresat instanței judecătorești la data de 22 decembrie 2008.

Astfel, este adevărat că la

data de 13 ianuarie 2009, cererea a fost examinată și avizată pozitiv de

Comisia pentru cetățenie, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta

intimată formulase prezenta acțiune și după ce anterior acțiunii pârâtului în

justiție formulase, pe care administrativă încă două memorii de urgentare a

soluționării dosarului.

În acest context, instanța

de fond, prin sentința pronunțată a constatat că obiectul cerere a fost realizat,

în sensul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost

examinată, dar a reținut și culpa autorității de a nu soluționa cererea într-un

termen rezonabil și de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat

formularea acțiunii și implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

În final, este de reținut că

deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea

nu a căzut în pretenții, în condițiile în care, „pretențiile” deduse judecății

au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul

judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar

cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, constată că, în mod legal instanța de fond a obligat instituția

pârâtă la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 969 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 octombrie 2009.