ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 10 decembrie 2008, reclamanta M.I. a chemat în judecată M.J.L.C. solicitând ca instanța să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea de redobândire a cetățeniei române și obligarea acestuia la analizarea cererii sale precum și la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei. În motivarea cererii reclamanta a arătat că s-a adresat acestei autorități cu cererea de redobândire a cetățenei române, încă din anul 2007 dar nici până în prezent nu a primit răspuns. La data de 10 martie 2009 M.J.L.C. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect arătând că în ședința din 13 ianuarie 2009 cererea reclamantei a fost avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 21/1991.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 969 din 10 martie 2009 a respins ca rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta M.I. și a respins capătul de cerere privind obligarea la daune morale a M.J. ca neîntemeiat. În baza art. 274 C. proc. civ. a fost obligată pârâta către reclamantă la plata a 154,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut următoarele: - în ceea ce privește analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române a reținut că în ședința din data de 13 ianuarie 2009 Comisia pentru Cetățenie a avizat pozitiv cererea, întocmind și raportul prevăzut de art. 17 și 18 din Legea nr. 2181991, astfel că cererea a rămas fără obiect.

- referitor la daunele morale solicitate prima instanță a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului moral suferit prin refuzul de soluționare a cererii într-un termen rezonabil iar avizarea pozitivă a cererii s-a realizat o reparație morală îndestulătoare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.J.L.C., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând. În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sentinței recurate în sensul respingerii capătului de cerere privitor la cheltuielile de judecată. Susține recurenta că au fost aplicate în mod greșit prevederile art. 274 C. proc. civ., având în vedere modul de soluționare a acțiunii, respectiv respingerea cererii formulate de reclamantă.

Astfel, solicită recurenta să se constate că, fără a cădea în pretenții și stabilirea culpei procesuale nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. De la această regulă există și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut ca prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

În speța dedusă judecății, reclamanta a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în anul 2007 conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 și întrucât nu a fost soluționată într-un termen rezonabil s-a adresat instanței judecătorești la data de 22 decembrie 2008. Astfel, este adevărat că la data de 13 ianuarie 2009, cererea a fost examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru cetățenie, însă acest lucru s-a realizat după ce reclamanta intimată formulase prezenta acțiune și după ce anterior acțiunii pârâtului în justiție formulase, pe care administrativă încă două memorii de urgentare a soluționării dosarului.

În acest context, instanța de fond, prin sentința pronunțată a constatat că obiectul cerere a fost realizat, în sensul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost examinată, dar a reținut și culpa autorității de a nu soluționa cererea într-un termen rezonabil și de a nu-i comunica acest aspect, fapt ce a determinat formularea acțiunii și implicit efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate. În final, este de reținut că deși acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect nu înseamnă că autoritatea nu a căzut în pretenții, în condițiile în care, „pretențiile” deduse judecății au reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constată că, în mod legal instanța de fond a obligat instituția pârâtă la plata cheltuielilor de judecată și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.J.L.C. împotriva sentinței civile nr. 969 din 10 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.