ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 305/2009

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Caraș-Severin cu nr. 6071/115/2006 la data de 22 septembrie 2006, reclamantul

Consiliul Local Reșița a chemat în judecată pârâta SC RCS & RDS SA

București, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 45.096,43 RON

reprezentând contravaloarea folosinței terenului în suprafață de 729 mp, teren

concesionat conform contractului de concesiune nr. 17969 din 2 mai 2000,

obligarea pârâtei la plata sumei de 205.758,7 RON reprezentând contravaloarea

procentului de 2,5% din veniturile obținute ca urmare a exploatării rețelei,

dar nu mai puțin de 30.000 dolari SUA anual conform contractului de asociere

nr. 35913 din 29 septembrie 2000, constatarea rezilierii contractului de

asociere și concesiune ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale,

eliberarea suprafeței de 729 mp, pe care pârâta o ocupă în prezent.

Prin sentința civilă nr. 2872 din 16

noiembrie 2006 Tribunalul Caraș-Severin a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Local Reșița în contradictoriu cu pârâta SC RCS & RDS

SA București și a obligat pârâta față de reclamant la plata sumei de 45.096,43

RON reprezentând debit restant și majorări întârziere conform contractului de

concesiune încheiat între părți.

S-a dispus rezilierea contractului de

concesiune cu nr. top 17969 din 29 septembrie 2000.

A fost obligată pârâta să elibereze

suprafața de 729 mp teren proprietatea reclamantului.

S-a constatat nul contractul de asociere

nr. 35915 din 29 septembrie 2000.

Au fost respinse restul pretențiilor

reclamantului.

A fost obligată pârâta față de reclamant

la plata sumei de 19.584.000 (ROL) reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că prin contractul de concesiune nr. 17969 din 2 mai 2000 reclamantul a

concesionat pârâtei un teren în suprafață de 729 mp, cu prețul de 8 dolari SUA

mp/an, la cursul zilei, pentru o perioadă de 49 de ani sumele de plată pentru

concesiune trebuiau plătite trimestrial, iar în caz de neplată se percepeau

dobânzi și penalități de întârziere conform actului adițional nr. 2 din 25

februarie 2005.

Conform tabelului de calcul depus,

concesionarul, în speță pârâta, nu a mai achitat suma de plată pentru

concesiune începând cu trimestrul IV/2004 acumulând debitul restant, la care

s-au adăugat și penalitățile de întârziere.

Cu privire la contractul de asociere nr. 35913

din 29 septembrie 2000, s-a constatat că la capitolul V art. 5.2 s-a prevăzut

clauza potrivit căreia pârâta asociată plătește reclamantului 2,5% din

veniturile obținute ca urmare a exploatării rețelei, dar nu mai puțin de 30.000

dolari SUA anual.

S-a stabilit prin contractul menționat ca

indiferent de orice profit pârâta să plătească reclamantului 2,5% din

veniturile obținute, dar nu mai puțin de 30.000 dolari SUA anual, clauză care

îi asigură reclamantului numai participarea la beneficii și nu și la pierderi,

ceea ce în fapt echivalează cu o clauză leonină care este sancționată cu

nulitatea de dispozițiile art. 1513 C. civ.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița solicitând modificarea în

parte a hotărârii în sensul admiterii petitelor privind obligarea pârâtei la

plata sumei de 205.758,7 lei reprezentând contravaloarea procentului de 2,5%

din veniturile obținute ca urmare a exploatării rețelei, dar nu mai puțin de

30.000 dolari SUA/an, conform contractului de asociere nr.35913/29 septembrie

2000, sumă din care 164.808,12 lei reprezintă debit restant, 36.346,14 lei

reprezintă majorări de întârziere și 2.604,44 lei penalități de întârziere

precum și constatarea rezilierii de drept a contractului de asociere, ca urmare

a nerespectării clauzelor acestuia.

Prin motivele de apel formulate

reclamantul a arătat că în mod nelegal și netemeinic tribunalul i-a respins

petitele privind constatarea rezilierii de drept a contractului de asociere și

obligarea pârâtei la plata sumei de 2,5% din veniturile realizate ca urmare a

exploatării rețelei, dar nu mai puțin de 30.000 dolari SUA pe an, deoarece

potrivit dispozițiilor din art. 5.2 lit. a) și art. 6.1 ale contractului de

asociere, pârâta avea această obligație și prin fapta sa culpabilă i-a creat un

prejudiciu însemnat.

Reclamantul a mai arătat că instanța de

fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut atunci când a constatat

nulitatea contractului de concesiune nr. 35913 din 29 septembrie 2000.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 456/A din 22 octombrie 2007 a respins ca nefondat

apelul reclamantului cu motivarea în esență că prevederile din art. 5.2 lit. e)

și art. 6.1 din contractul de asociere, care îi asigură reclamantului

participarea numai la beneficii dar nu și la pierderi, este o veritabilă clauză

leonină, sancționată cu nulitatea de art. 1513 C. civ.

Împotriva deciziei, în termen legal

reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița prin Primar, a declarat recurs

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și modificarea în parte a

sentinței în sensul admiterii petitelor privind obligarea pârâtei la plata

sumei de 205.758,70 lei reprezentând contravaloarea procentului de 2,5% din

veniturile obținute ca urmare a exploatării rețelei, dar nu mai puțin de 30.000

dolari SUA pe an, conform contractului de asociere nr. 35913 din 29 septembrie

2000, a majorărilor de întârziere și penalităților de întârziere precum și

constatarea rezilierii de drept a contractului de asociere, ca urmare a

nerespectării clauzelor contractuale, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de recurs invocate,

reclamantul a arătat că decizia atacată este nelegală, instanța de apel în mod nelegal

a respins petitele privind constatarea rezilierii de drept a contractului de

asociere, obligarea pârâtei la contravaloarea procentului de 2,5% din

veniturile obținute ca urmare a exploatării rețelei, deoarece acest contract a

fost semnat și însușit de către reprezentanții intimatei-pârâtă, fără obiecțiuni,

nu a suferit pierderi de pe urma acestui contract ci câștiguri imense, că până

în trimestrul IV al anului 2004 intimata a recunoscut valabilitatea

contractului de asociere și a respectat prevederile acestuia timp de 3 ani.

Recurentul conchide arătând că în

mod nelegal instanța de fond s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut

și anume constatarea contractului de asociere nr. 35913 din 29 septembrie 2000

ca fiind nul.

În drept recurentul a invocat

dispozițiile art. 299-308 C. proc. civ. și art. 969-970 C. civ.

Secția Civilă a Înaltei Curți de Casație

și Justiție prin încheierea nr. 4103 pronunțată la data de 18 iunie 2008 a

dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea Secției Comerciale cu

motivarea că față de obiectul acțiunii introductive și a naturii juridice a

raporturilor deduse judecății acțiunea este comercială.

La Secția Comercială a Înaltei Curți de

Casație și Justiție dosarul a fost înregistrat sub nr. 6416/1/2008.

Din analiza actelor și înscrisurilor

aflate la dosar în raport de critica de nelegalitate invocată de recurent,

Înalta Curte constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și

netemeinice.

Având în vedere natura juridică a

raporturilor deduse judecății care este comercială, Înalta Curte constată că în

cauză este incident pct. 5 al art. 304 C. proc. civ.

Prin acțiunea formulată, reclamantul a

solicitat prin petitul 4 al cererii, constatarea rezilierii de drept a

contractului de asociere nr. 35913/29 septembrie 2000 ca urmare a nerespectării

clauzelor contractului iar instanța de fond în mod greșit a constatat nul acest

contract cu motivarea că dispozițiile de la cap. V art. 5.2 privind obligațiile

asociatului, lit. e) „Plătește Consiliului Local al Municipiului Reșița 2,5%

din veniturile obținute ca urmare a exploatării rețelei, dar nu mai puțin de

30.000 dolari SUA anual” ar echivala cu o clauză leonină care este sancționată

cu nulitatea.

Instanța de apel prin menținerea soluției

pronunțată de instanța de fond asupra acestui capăt de cerere, a pronunțat o

hotărâre nelegală fiind, astfel incident și art. 304 pct. 5.

De asemeni a fost încălcat principiul

disponibilității, deoarece reclamantul a solicitat constatarea rezilierii de

drept a contractului de asociere ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale,

iar instanța a preluat din apărările intimatei-pârâte, faptul că prevederile

cuprinse în contractul de asociere, capitolul V, art. 5.2 lit. e) ar reprezenta

o clauză leonină, sancționată cu nulitatea de art. 1513 C. civ. și s-a

pronunțat asupra acesteia fără să o pună în dezbaterea părților.

În consecință, hotărârile pronunțate în

cauză sunt nelegale, așa încât recursul declarat de reclamant va fi admis,

casată decizia recurată și sentința pronunțată de tribunal și va fi trimisă

cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal dar Secția Comercială.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul

Local al Municipiului Reșița prin Primar împotriva deciziei civile nr. 456/A

din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia recurată și sentința

civilă nr. 2872 din 16 noiembrie 2006 a Tribunalului Caraș-Severin, secția civilă,

și trimite cauza pentru rejudecare aceluiași tribunal, dar secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2009.