ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2009

I.C.C.J., secția de contencios

administrativ și fiscal, decizia nr. 1134 din 27 februarie 2009

La termenul de

judecată din 12 decembrie 2008, recurentul-reclamant a solicitat scutirea de

plata taxelor judiciare de timbru, motivat de faptul că nu realizează venituri.

La același

termen de judecată, instanța a pus în vedere recurentului-reclamant să aducă

dovezi în sensul susținerilor făcute pentru scutirea de plata taxelor judiciare

de timbru.

Conform celor

dispuse de instanță, la termenul de judecată din 27 februarie 2009,

recurentul-reclamant depune cerere scrisă de scutire de plata taxelor judiciare

de timbru și copia adeverinței eliberate de Administrația Finanțelor Publice

Sector 2 București în care se menționează că, pentru perioada  1 ianuarie 2003

– 31 decembrie  2007, solicitantul adeverinței, N.L. nu figurează înregistrat

cu venituri impozabile declarate conform prevederilor Codului fiscal.

La termenul de

judecată din 27 februarie 2009, Curtea a rămas în pronunțare cu privire la

cererea de scutire

de la plata taxelor judiciare

prevăzute de lege, formulată de recurentul-reclamant N.L.

Conform

dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie

civilă:

- „Poate solicita acordarea ajutorului public

judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică,

în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe

care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui

drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa

ori a familiei sale” (art. 4);

- „Ajutorul public judiciar se poate acorda în

următoarele forme: […] c) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata

taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de

executare silită” [art. 6 lit. c)];

- „La stabilirea venitului se iau în calcul

orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente,

chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și

altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile

și obligațiile de întreținere” (art. 9);

- „Cererea pentru acordarea ajutorului public

judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanței

competente să soluționeze acea cale de atac” [art.13 alin. (3)];

Față

de dispozițiile citate, în raport cu înscrisurile depuse în susținere, din care

rezultă că recurentul-reclamant nu a înregistrat venituri impozabile conform

Codului fiscal în perioada  1 ianuarie 2003 – 31 decembrie  2007, Înalta Curte,

în temeiul art. 15 alin. (1) cu referire la art. 6 lit. c) din O.U.G. nr. 51/2008,

urmează a admite cererea recurentului-reclamant de scutire de la plata taxelor

judiciare în recurs.

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 801 din 20 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării și a anulat,

ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României și intervenientul accesoriu Ministerul Finanțelor

Publice, având ca obiect, în principal, anularea H.G. nr. 1481/2005 și, în

subsidiar, constatarea refuzului pârâtului de a răspunde la solicitarea sa de

a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea nr. 544/2001 și obligarea

pârâtului la plata de daune morale în sumă de 15.000.000 lei, ca urmare a

încălcării drepturilor sale, a ofensei și desconsiderării sale, de care se fac

vinovați reprezentanții pârâtului.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, deși i s-a pus în vedere

la termenul de judecată din 20 februarie 2007 să achite taxa judiciară de

timbru stabilită conform prevederilor art. 3  lit. m) teza a doua din Legea nr.

146/1997, în cuantum de 40 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei,

conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, reclamantul nu s-a

conformat, astfel că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul

stabilit, se sancționează cu anularea cererii, potrivit dispozițiilor art. 20

alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva

sentinței civile nr.801 din 20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul N.L.,

la data de 10 iulie 2007, conform ștampilei Oficiului Poștal 125300 – Gura

Humorului, arătând că se află în vacanță în altă localitate și nu a putut intra

în posesia hotărârii recurate, fiind deci în imposibilitatea de a trimite și

motivele de recurs, precizând că va depune motivele de recurs până la primul

termen de judecată.

La termenul de

judecată din 15 februarie 2008 în dosarul de față, recurentul-reclamant a

invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. m) și art.

11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale O.G. nr. 32/1995 și ale art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

, prin încheierea pronunțată

la data de 28 martie 2008, a admis în parte cererea de sesizare a Curții

Constituționale formulată de recurentul-reclamant și a sesizat Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3

lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale O.G. nr. 32/1995 și

ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr.

971 din 30 septembrie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de

neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant N.L.

După repunerea

cauzei pe rol, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008, Curtea a pus în

discuție faptul că recursul nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de

art. 301 cu referire la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Sub acest

aspect, Înalta Curte constată că: sentința recurată a fost comunicată

recurentului-reclamant la data de 27 iunie 2007, așa cum rezultă din dovada de

primire și procesul-verbal de predare; recurentul-reclamant a declarat recurs

la data de 10 iulie 2007, conform ștampilei Oficiului Poștal 125300 – Gura

Humorului   și că până la termenul de judecată de astăzi, 27 februarie 2009, nu

au fost depuse motivele de recurs.

Or, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

„Art. 303. - (1)

Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de

recurs.

(2) Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte.”

Potrivit

dispozițiilor art. 306 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.: „Recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal”.

În raport cu

dispozițiile citate C. proc. civ., împrejurarea că recurentul-reclamant nici

până la data de 27 februarie 2009 nu a motivat recursul declarat la data de 10

iulie 2008 împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, ce i-a fost

comunicată la data de 27 iunie 2008, este de natură a atrage sancțiunea

nulității recursului.

În consecință,

față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 303 alin. (1) cu referire la art.

306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a constata nul recursul declarat de N.L.

împotriva sentinței civile nr. 801 din 20 martie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.