ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1134/2009

I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 1134 din 27 februarie 2009 La termenul de judecată din 12 decembrie 2008, recurentul-reclamant a solicitat scutirea de plata taxelor judiciare de timbru, motivat de faptul că nu realizează venituri. La același termen de judecată, instanța a pus în vedere recurentului-reclamant să aducă dovezi în sensul susținerilor făcute pentru scutirea de plata taxelor judiciare de timbru. Conform celor dispuse de instanță, la termenul de judecată din 27 februarie 2009, recurentul-reclamant depune cerere scrisă de scutire de plata taxelor judiciare de timbru și copia adeverinței eliberate de Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București în care se menționează că, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007, solicitantul adeverinței, N.L.

nu figurează înregistrat cu venituri impozabile declarate conform prevederilor Codului fiscal. La termenul de judecată din 27 februarie 2009, Curtea a rămas în pronunțare cu privire la cererea de scutire de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, formulată de recurentul-reclamant N.L. Conform dispozițiilor O.U.G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă: - „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, orice persoană fizică, în situația în care nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale” (art. 4); - „Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: […] c) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită” [art. 6 lit. c)]; - „La stabilirea venitului se iau în calcul orice venituri periodice, precum salarii, indemnizații, onorarii, rente, chirii, profit din activități comerciale sau dintr-o activitate independentă și altele asemenea, precum și sumele datorate în mod periodic, cum ar fi chiriile și obligațiile de întreținere” (art. 9); - „Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar formulată ulterior introducerii căii de atac se adresează instanței competente să soluționeze acea cale de atac” [art.13 alin. (3)]; Față de dispozițiile citate, în raport cu înscrisurile depuse în susținere,

din care rezultă că recurentul-reclamant nu a înregistrat venituri impozabile conform Codului fiscal în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007, Înalta Curte, în temeiul art. 15 alin. (1) cu referire la art. 6 lit. c) din O.U.G. nr. 51/2008, urmează a admite cererea recurentului-reclamant de scutire de la plata taxelor judiciare în recurs. Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 801 din 20 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția netimbrării și a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de reclamantul N.L., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul accesoriu Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect, în principal, anularea H.G.

nr. 1481/2005 și, în subsidiar, constatarea refuzului pârâtului de a răspunde la solicitarea sa de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de Legea nr. 544/2001 și obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 15.000.000 lei, ca urmare a încălcării drepturilor sale, a ofensei și desconsiderării sale, de care se fac vinovați reprezentanții pârâtului. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că, deși i s-a pus în vedere la termenul de judecată din 20 februarie 2007 să achite taxa judiciară de timbru stabilită conform prevederilor art. 3 lit. m) teza a doua din Legea nr. 146/1997, în cuantum de 40 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995, reclamantul nu s-a conformat, astfel că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva sentinței civile nr.801 din 20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul N.L., la data de 10 iulie 2007, conform ștampilei Oficiului Poștal 125300 – Gura Humorului, arătând că se află în vacanță în altă localitate și nu a putut intra în posesia hotărârii recurate, fiind deci în imposibilitatea de a trimite și motivele de recurs, precizând că va depune motivele de recurs până la primul termen de judecată.

La termenul de judecată din 15 februarie 2008 în dosarul de față, recurentul-reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale O.G. nr. 32/1995 și ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal , prin încheierea pronunțată la data de 28 martie 2008, a admis în parte cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul-reclamant și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, ale O.G. nr. 32/1995 și ale art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin Decizia nr. 971 din 30 septembrie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul-reclamant N.L. După repunerea cauzei pe rol, la termenul de judecată din 12 decembrie 2008, Curtea a pus în discuție faptul că recursul nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de art. 301 cu referire la art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Sub acest aspect, Înalta Curte constată că: sentința recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 27 iunie 2007, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare; recurentul-reclamant a declarat recurs la data de 10 iulie 2007, conform ștampilei Oficiului Poștal 125300 – Gura Humorului și că până la termenul de judecată de astăzi, 27 februarie 2009, nu au fost depuse motivele de recurs.

Or, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: „Art. 303. - (1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (2) Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.” Potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”. În raport cu dispozițiile citate C. proc. civ., împrejurarea că recurentul-reclamant nici până la data de 27 februarie 2009 nu a motivat recursul declarat la data de 10 iulie 2008 împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, ce i-a fost comunicată la data de 27 iunie 2008, este de natură a atrage sancțiunea nulității recursului.

În consecință, față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 303 alin. (1) cu referire la art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a constata nul recursul declarat de N.L. împotriva sentinței civile nr. 801 din 20 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.