ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3224/2010

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. 4592/302/2008, reclamanta SC P.P. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E. SRL Balș, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 180.000 lei plată nedatorată, rezoluțiunea contractului din 21 iunie 2007 și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul din 21 iunie 2007 având ca obiect activități de transport al salariaților, materialelor și utilajelor societății de la sediu la punctele de lucru din țară, că la 25 iunie 2007 pârâta a emis factura pentru întreaga valoare a contractului, respectiv 180.000 lei, sumă ce a fost achitată la 04 iulie 2007 ca plată în avans pentru viitoarele prestații pe care urma să le efectueze pârâta, că din data de 21 iunie 2007 până la 06 martie 2008 pârâta nu a efectuat niciun transport din cele care tăceau obiectul contractului, astfel că suma achitată reprezintă o plată nedatorată, iar la 14 martie 2008 a convocat pârâta la conciliere directă pentru data de 04 aprilie 2008, însă nu s-a prezentat nicio persoană din partea acesteia.

Prin sentința civilă nr. 4542 din 20 iunie 2008 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată sub nr. 26244/3/2008 pe rolul Secției a VI-a Comercială. Pe parcursul derulării procesului, reclamanta a depus la dosar contractul de cesiune de creanță încheiat cu SC A.C.M.O.T. SRL, prin care au fost cedate cesionarului toate creanțele de natură comercială precum și toate accesoriile decurgând din contractele și facturile comerciale existente între SC P.P. SRL și SC E. SRL, notificarea cesiunii de creanță către debitorul cedat și dovada comunicării acesteia.

S-a reținut de către tribunal că în baza contractului de cesiune de creanță a fost transmisă cesionarului SC A.C.M.O.T. SRL calitatea procesuală activă în prezenta cauză. Prin sentința comercială nr. 5797 din 09 aprilie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins, acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că între pârâta SC E. SRL în calitate de prestator și SC P.P. SRL în calitate de beneficiar s-a încheiat pe durată nedeterminată începând cu data de 20 mai 2007, contractul de prestări servicii nr. 3 având ca obiect transportul salariaților beneficiarului de la sediu la punctele de lucru din țară (la șantiere) și transportul materialelor și utilajelor la șantierele deschise de beneficiar la solicitarea acestuia.

Tribunalul a respins ca nefondate susținerile reclamantei privind încheierea contractului la data de 21 iunie 2007 întrucât în cuprinsul facturii fiscale din 26 mai 2007 emisă pentru suma de 180.000 lei, semnată atât de reprezentantul pârâtei cât și de reprezentantul reclamantei, se menționează data contractului ca fiind 20 mai 2007; în factura fiscală din 06 noiembrie 2007 semnată de reprezentanții ambelor părți, este menționată ca dată a încheierii contractului tot 20 mai 2007, iar din înscrisuri rezultând că pârâta a emis factura fiscală din 26 mai 2007 pentru suma de 180.000 lei reprezentând prețul prestațiilor conform contractului, factura fiind acceptată la plată de către reclamantă, fapt pentru care nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că suma de 180.000 lei a fost achitată cu titlu de avans, întrucât în cuprinsul facturii fiscale nu se face nicio mențiune în acest sens, iar prin contract nu s-a prevăzut plata vreunei sume cu titlu de avans.

S-a mai reținut că reclamanta, căreia îi revenea sarcina de a face dovada susținerilor sale conform art. 1169 C. civ, nu a produs nicio probă din care să rezulte că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, pentru a fi îndreptățită să invoce excepția de neexecutare a contractului și rezoluțiunea acestuia, nefiind îndeplinite condițiile plătii nedatorate. împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea acțiunii, obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 180.000 RON reprezentând plată nedatorată, rezoluțiunea contractului din 21 iunie 2007 și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestuia. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 20 din 19 ianuarie 2010 a respins apelul reclamanta SC A.C.M.O.T.

SRL Buftea reținându-se în esență că prima instanță în mod corect a apreciat probele administrate în cauză pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, cauza fiind înregistrată conform principiului repartizării aleatorii la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, stabilindu-se termenul de judecată la 22 iunie 2010. Ulterior promovării căii de atac a recursului a fost calculată taxa judiciară de timbru în sarcina recurentei, în mod diferențiat, având în vedere că obiectul acesteia este evaluabil în bani, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, astfel că pentru recurenta reclamantă s-a calculat o taxă judiciară de timbru, în sumă de 2.611,7 lei și un timbru judiciar în valoare de 3,5 lei La data de 22 iunie 2010, recurenta a formulat o cerere de ajutor public judiciar solicitând scutirea sau eșalonarea taxei judiciare de timbru pe o perioadă de 12 luni stabilită în sumă de 2.611,7 lei, invocând ca temei de drept O.U.G.

nr. 51/2008. Iar, la data de 22 iunie 2010 prin încheierea din camera de consiliu s-a respins ca inadmisibilă cererea de ajutor public judiciar reținându-se că recurenta nu face parte din categoria persoanelor care beneficiază de facilitatea prevăzută expres de O.U.G. nr. 51/2008, ce vizează în exclusivitate persoanele fizice, neputând fi extinse prin analogie la persoanele juridice, societățile comerciale constituite în temeiul Legii nr. 31/1990, cărora le sunt aplicabile alte dispoziții legale.

Ca urmare a respingerii cererii de ajutor public formulată de recurentă, Înalta Curte a repus cauza pe rol și prin încheierea de ședință din 22 iunie 2010 s-a dispus citarea recurentei-reclamante cu mențiunea să depună o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.611,5 lei, acordându-se termen de judecată a recursului la data de 12 octombrie 2010. La termenul de astăzi, Înalta Curte din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului și a rămas în pronunțare pe această excepție. Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, republicată, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar conform aceluiași articol alin. (3) din aceeași lege neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.

În cauză, s-a calculat în sarcina recurentei o taxă judiciară de timbru în sumă de 2.611,5 lei și un timbru judiciar în valoare de 3,15 lei, conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, stabilindu-se termen de judecată astăzi, pentru când recurenta a fost legal citată cu mențiunea timbrării, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 34 dosar recurs. Cum recurenta nu s-a conformat obligației legale de timbrare a recursului, înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din actul normativ menționat și să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A.C.M.O.T. SRL Buftea împotriva deciziei nr. 20 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.