ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 190/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 18 septembrie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea petentului R.V., menținând rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 4 iulie 2008 pronunțată în dosarul nr. 572/P/2008 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Totodată, l-a obligat pe petent la cheltuieli judiciare statului. În esență, instanța de fond a reținut că procuroarea C.C. nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., răspunsul la lucrările penale indicate de către petent fiind formulat în termenul legal.

Împotriva soluției primei instanțe, petentul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând-o pentru faptul că nu s-ar fi întreprins nici o cercetare și anchetă la fața locului, susținând că i s-ar fi „furat moștenirea” la Judecătoria Piatra Neamț, considerând că la judecarea cauzei trebuia să fie prezentă intimata, iar hotărârea judecătorească ar fi „falsă”, politic din ură procesuală”. Examinând criticile în raport cu actele și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petentul R.V. a reclamat pe procuroarea C.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât nu i-ar fi răspuns în termen la lucrările nr. 1465/II/2/2007, 1893/II/2/2007 și 23/II/2/2008.

Verificându-se însă termenul de soluționare a acestora s-a constatat că lucrarea nr. 1465/II/2/2007 a fost înregistrată la 18 septembrie 2007, fiind soluționată la 25 septembrie 2007 și comunicată petentului la 2 octombrie 2007. Lucrarea nr. 1893/II/2/2007 a fost înregistrată la 19 noiembrie 2007, fiind soluționată la 30 noiembrie 2007 și comunicată petentului la 17 decembrie 2007. Lucrarea nr. 23/II/2/2008 din 3 ianuarie 2008 a fost soluționată la 14 ianuarie 2008 și comunicată la 22 ianuarie 2008. Prin urmare, procurorul de caz a adoptat rezoluția din 4 iulie 2008 de neîncepere a urmăririi penale, reclamația nefiind confirmată, soluție menținută de prim-procurorul parchetului în cadrul controlului interior exercitat conform dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc.

pen. Și Curtea de Apel Bacău a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând că în realitatea obiectivă procurorul nu a săvârșit nici o faptă penală, criticile din recurs nu au legătură cu sentința penală atacată, nefiind cazul unei cercetări la locul faptei în raport cu obiectul cauzei. În baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 124 din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.