ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.04.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2009

HOTĂRÂRE
02.04.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 335/

F din 17 decembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală pentru

cauze cu minori și familie, a admis contestația la executare formulată de

condamnatul O.M. și drept consecință a lămurit dispozitivul sentinței penale nr.

135 din 10 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că se dispune

transferarea condamnatului O.M. într-un penitenciar din România pentru a

continua executarea pedepsei totale de 9 ani și 3 luni închisoare.

S-a constatat că petentul a

executat din această perioadă de la 15 aprilie 2003 la zi.

S-a dispus anularea

ordonanței de executare nr. 175 din 4 septembrie 2007 emis în baza sentinței

penale nr. 135/2007 și s-a dispus emiterea unui nou mandat. Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu s-a

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că petentul O.M. a formulat o cerere pe care a

adresat-o Ministerului Justiției în care a învederat că pedeapsa de 11 ani și 3

luni închisoare aplicată prin hotărârea nr. 679/2004 a Curții de Apel Gent din

Belgia, recunoscută prin sentința penală nr. 135 din 10 iulie 2007 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală, este greșită, întrucât pedeapsa pe care o

are de executat este mai mare cu 2 ani.

Din actele dosarului

instanța de fond a reținut că petentul a fost condamnat la o pedeapsă totală de

11 ani și 3 luni închisoare, însă trebuie să execute efectiv, în regim de

detenție, o pedeapsă totală de 9 ani și 3 luni închisoare (compusă din

pedepsele de 3 luni, 3 ani și respectiv 6 ani închisoare) și nu de 11 ani și 3

luni, așa cum s-a stabilit prin hotărârea de recunoaștere ce a fost contestată

de către condamnat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs condamnatul O.M., criticând sentința penală nr. 135/2007 pentru

diferite erori.

Înalta Curte analizând

recursul condamnatului O.M. constată că acesta este tardiv.

Potrivit art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu

dispune altfel, acest termen curge, potrivit art. 385

3

alin. (2)

raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., de la pronunțare, pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbatere,

cât și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut termenul curge de la

comunicarea copiei din dispozitiv.

În speță, hotărârea atacată

(sentința penală nr. 335/ F din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie) a fost pronunțată la

17 decembrie 2008, iar comunicarea hotărârii s-a făcut la 13 ianuarie 2009 în

care condamnatul învederează că nu face recurs, după care apare o nouă

comunicare din 3 februarie 2009 în care acesta învederează faptul că face

recurs.

Interpelat de către instanță

cu privire la această situație, condamnatul a învederat că într-o primă fază

este adevărat că a renunțat la declararea căii de atac a recursului, dar

ulterior primirii motivării hotărârii, s-a hotărât să declare recurs.

Conform art. 368 și 385

4

alin. (2) C. proc. pen., după nașterea dreptului la recurs, prin pronunțarea

sau comunicarea hotărârii pronunțate, partea poate renunța la dreptul de recurs

în mod expres. Renunțarea la recurs este dublu condiționată:

interiorul termenului de recurs, după pronunțarea hotărârii și până la

expirarea termenului;

expres în termeni neechivoci.

Renunțarea la recurs exprimă

dorința părții ca hotărârea să rămână definitivă față de ea la data expirării

termenului de exercitare a căii de atac. Însă asupra renunțării la recurs se

poate reveni printr-o declarație expresă făcută până la expirarea termenului de

exercitare a căii de atac.

Or, în cauză condamnatul a

renunțat la 13 ianuarie 2009 la declararea recursului, după pronunțarea

hotărârii, în termeni clari, revenind asupra declarației de renunțare la recurs

la 3 februarie 2009 după expirarea termenului de 10 zile de declarare a căii de

atac. După expirarea termenului de declarare a recursului nu se poate reveni

asupra renunțării pentru că aceasta ar echivala cu declararea recursului peste

limitele îngrădite de lege.

În raport de aceste

considerente, recursul declarat de 3 februarie  2009 este tardiv și urmează a

fi respins, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. a) teza I C.

proc. pen.

Potrivit art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la 400 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de contestatorul O.M. împotriva sentinței penale nr. 335/ F din

17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

contestator la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 aprilie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-04
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2112/2009
acelui penitenciar și, totodată, dispunerea liberării sale condiționate. Analizând actele dosarului, instanța de fond a constatat că prin sentința penală nr. 15 din data de 22 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I
ÎCCJ 2009-05-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 113 din 27 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca neîntemei
ÎCCJ 2013-09-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2651/2013
. S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 320 RON, s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiției. Potrivit încheierii de ședință din data
ÎCCJ 2009-04-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1593/2009
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 20 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de cond
ÎCCJ 2013-09-03
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2558/2013
în fond, ceea ce ar fi impus comunicarea extrasului de pe minuta pronunțată. În lipsa oricărui document care să ateste, dincolo de orice îndoială, comunicarea dispozitivului hotărârii sau data comunicării acesteia, Înalta Curte de Casație ș
Sursă