ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2651/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 146 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția

I p

enală, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul O.D.I. împotriva sentinței penale nr. 354 din 28 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3912/2/2011 de, secția

I p

enală, a Curții de Apel București.

A fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, la data de 29 august 2012, condamnatul O.D.I. a formulat o cerere, intitulată „Contopirea pedepselor", ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, sub nr. 8027/315/2012.

S-a mai reținut că, prin sentința penală nr. 684 din 13 noiembrie 2012, Judecătoria Târgoviște a admis excepția ridicată de către reprezentantul Ministerului Public, de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei Târgoviște, astfel că, în temeiul art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 39 și art. 461 alin. (2) din același cod, a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de contestație la executare formulată de către condamnatul O.D.I., împotriva sentinței penale nr. 354 din 28 septembrie2011, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 3912/2/2011 (M.Ex.P.I. nr. 386/2011 din 6 ianuarie 2012), în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea sa, condamnatul O.D.I. a solicitat contopirea pedepselor pe care le are de executat, inclusiv pedepsele de 4 ani închisoare, 9 ani, 18 luni și 3 zile închisoare, și alte două pedepse a căror durată nu a precizat-o, la care a fost condamnat în Spania.

Cu ocazia prezentării sale în instanță, condamnatul și-a precizat obiectul cererii sale, arătând că se află în executarea unei pedepse de 6.018 zile, ca urmare a recunoașterii unor hotărâri de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Spania, de către Curtea de Apel București, procedură de recunoaștere făcută în cadrul Dosarului nr. 3912/2/2011 și în care instanța nu a avut în vedere perioadele de detenție executare în Spania.

În cauză s-au solicitat relații de la administrația locului de deținere a condamnatului, Penitenciarul Mărgineni, potrivit cărora, acesta se află în executarea pedepsei de 6.018 zile, conform sentinței penale nr. 354 din 28 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3912/2/2011 de Curtea de Apel București, secția

I p

enală, instanță care a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 386/2011 din 6 ianuarie 2012.

Analizând cererea condamnatului, în raport cu precizările făcute de către acesta, Judecătoria Târgoviște a apreciat că obiectul cererii vizează contestația împotriva executării sentinței penale nr. 354 din 28 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3912/2/2011 de secția

I p

enală a Curții de Apel București, condamnatul fiind nemulțumit de faptul că în procedura de recunoaștere a hotărârilor pronunțate în străinătate, respectiv în Spania și contopirea celor patru pedepse la care a fost condamnat, nu s-a avut în vedere și nu s-a dedus corect durata detenției din Spania.

Întrucât în ședința publică din data de 13 noiembrie 2011, reprezentantul Ministerului Public a ridicat excepția de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei Târgoviște, dat fiind obiectul cererii condamnatului, instanța a constatat că inculpatul se află în executarea unei pedepse de 6.018 zile închisoare, conform mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 386/2011 din 6 ianuarie 2012, emis în baza sentinței nr. 354 din 28 septembrie 2011, de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 3912/2/2011, iar cererea dedusă judecății are ca obiect o contestație împotriva executării acestei pedepse, din motivarea făcută de către condamnat rezultând că sunt vizate cazurile de contestație prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) și d) C. proc. pen.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 461 alin. (2) raportat la art. 460 alin. (1) C. proc. pen., competența de soluționare a unei astfel de cereri revine instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, în cazul de față fiind vorba de Curtea de Apel București, ceea ce înseamnă că Judecătoria Târgoviște nu este competență nici material și nici teritorial pentru a soluționa contestația la executare.

Pe rolul Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată la data de 3 decembrie 2012, sub nr. 8940/2/2012.

Astfel investită, curtea de apel a dispus atașarea Dosarului nr. 3912/2/2012 al acestei instanțe, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 354 din 28 septembrie 2011, a cărei executare este contestată.

Examinând actele și lucrările dosarului, potrivit dispozițiilor legale incidente în cauză, curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 354 din 28 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 3912/2/2011 de, secția

I p

enală, a Curții de Apel București, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și au fost recunoscute sentințele penale pronunțate de autoritățile judiciare spaniole, după cum urmează:

- Sentința nr. 358/2009 din 4 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria nr. 10 din Valenciana, definitivă la aceeași dată;

- Sentința penală nr. 2676/2009 din 22 septembrie 2009, pronunțată de Judecătoria nr. 13 din Valencia;

- Sentința nr. 24/2009 din 9 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria din Teruel;

- Sentința nr. 60/2009 din 15 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Penală nr. 1 din Teruel;

- Sentința penală nr. 306/2008 din 08 spetembrie 2008, pronunțată de Judecătoria penală nr. 7 Zaragoza;

- Sentința penală din 8 ianuarie 2010 a Judecătoriei de Supraveghere penitenciară nr. 5 din Castilia și Leon.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate O.D.I. - cetățean român, - într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 9 ani, 18 luni și 3 zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsă durata executată, de la 20 august 2008 la 15 noiembrie 2009 și de la 16 noiembrie 2009 la zi.

S-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 320 RON, s-a dispus a se suporta din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit încheierii de ședință din data 5 octombrie 2011, s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței penale nr. 354 din 28 septembrie 2011, în sensul că petentul condamnat persoană transferabilă are de executat, în loc de pedeapsa de 9 ani 18 luni și 3 zile închisoare, pedeapsa de 6.018 zile (sentința penală din 08 ianuarie 2010 pronunțată de Judecătoria de Supraveghere penitenciară nr. 5 din Casttila Leon).

Din cuprinsul cererii condamnatului și a susținerilor apărătorului acestuia, curtea de apel a apreciat-o ca fiind întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care au în vedere ipoteza „când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării".

Astfel, s-a reținut că a fost invocată existența unei cauze de micșorare a pedepsei, constând într-o perioadă de 4 ani închisoare, pe care ar fi executat-o condamnatul în Spania, statul de condamnare, fără a se depune la dosar vreo dovadă în acest sens, din acest punct de vedere fiind lipsită de orice suport probator.

Totodată, s-a constatat că, prin sentința penală nr. 354 din 28 septembrie 2011, s-a dispus transferul condamnatului pentru continuarea executării pedepsei de 6.018 zile închisoare, această modalitate fiind reglementată de art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, statul de executare având obligația prevăzută de art. 145 din aceeași lege ca, în situația în care optează pentru continuarea executării pedepsei, să respecte felul și durata pedepsei prevăzute în hotărârea de condamnare.

Astfel, s-a reținut că, din actele dosarului, nu rezultă și nici condamnatul nu a produs o altă dovadă că ar mai exista vreo perioadă executată (prevenție ori detenție) în statul de condamnare și care nu s-ar fî avut în vedere la pronunțarea sentinței penale nr. 354 din 28 septembrie 2011, ceea ce solicită, în fapt, condamnatul fiind o conversiune a pedepselor.

A fost avut în vedere și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recurs în interesul legii, a statuat că, în împrejurarea în care în statul de condamnare cumulul pedepselor este aritmetic, acest mod de calcul nu este incompatibil cu legislația română.

S-a reținut, de asemenea, că în Spania, procedându-se la cumulul aritmetic al pedepselor aplicate condamnatului, s-a ajuns la pedeapsa rezultantă de 6.018 zile, subliniindu-se că, după ce autoritățile române au recunoscut, prin hotărâre definitivă și au pus în executare pedepsele aplicate în statul de condamnare în cuantumul rezultat, nu se poate ca statul de executare să modifice, în această fază procesuală, cuantumul pedepselor date spre executare și comunicat statului de condamnare.

Astfel, s-a constatat că i-a fost aplicată condamnatului legislația penală în vigoare în statul în care a săvârșit faptele.

Prin urmare, s-a stabilit că aspectul privind cuantumul pedepselor aplicate, apreciat ca fiind prea sever, nu poate fi discutat în dezbaterea cererii de contestație la executare, cazurile de contestație la executare fiind limitativ prevăzute și reglementate de lege.

S-a mai reținut că hotărârea de condamnare este definitivă, astfel că pedeapsa nu poate fi reindividualizată pe motive medicale.

Așa fiind, potrivit art. 462 C. proc. pen., contestația petentului condamnat a fost respinsă ca neîntemeiată, atât pentru considerentele arătate, cât și pentru faptul că petentul contestator a invocat o cauză de micșorare a pedepsei, invocând ca temei art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., temei care s-a reținut că nu este contrar cerințelor Legii nr. 302/2004, prin care s-ar tinde la o reducere a pedepsei pentru alte motive decât cele avute în vedere (conversiunea pedepsei).

Împotriva sentinței penale nr. 146 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția

I p

enală a declarat recurs condamnatul O.D.I., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 mai 2013.

La termenul din data de 9 septembrie 2013, recurentul condamnat a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.

Față de această împrejurare, concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul condamnat au fost în sensul de a se lua act de manifestarea de voință a acestuia.

Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de declarația de retragere a recursului promovat de condamnatul O.D.I. împotriva sentinței penale anterior menționate.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de condamnatul O.D.I. împotriva sentinței penale nr. 146 din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția

I p

enală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.