ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2268/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 101 din 23 ianuarie 2007, Tribunalul Arad, secția comercială a admis acțiunea promovată de reclamanta SC A.J.C.I.I.S.U.A. BUCUREȘTI în contradictor cu pârâta SC A. SRL ARAD și, în consecință, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 67.393,47 dolari SUA reprezentând pretenții. Pe baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta în calitate de vânzător a oferit pârâtei cumpărător prin actul numit contract nr. 428598 din 12 iulie 2005 aripi de pui din Brazilia, contract care conține modalitatea de plată precum și caracterizarea acestuia ca fiind „ofertă” de vânzare care poate deveni obligație contractuală la momentul semnării și ștampilării ei de către cumpărătoare.

La aceeași dată, reclamanta a adresat pârâtei o ofertă similară, termenul de expediere fiind următoarea săptămână față de cea menționată în prima ofertă. S-au succedat alte două oferte similare dar nici una dintre oferte nu a fost semnată și ștampilată de pârâtă pentru a stabili cadrul formal contractual deși pârâta prin întreg comportamentul ulterior primei oferte și-a manifestat voința încheierii contractelor cu reclamanta. Prin vânzarea cotei de 10% din valoarea mărfurilor din cele patru „contracte” s-a reținut că pârâta a achiesat la toate clauzele contractuale și că nu mai era necesară notificarea acesteia față de termenele pe care ofertele le conțin. Deși pârâta și-a asumat calitatea de cumpărătoare, aceasta a refuzat să plătească facturile emise, necontestând obligația de plată mai puțin sumele rezultate din vânzarea mărfurilor contractate.

În raport de art. 969 și art. 1082 C. civ. raportat la art. 1 și art. 3 C. com., acțiunea a fost admisă în sensul arătat. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 214/A/COM din 6 noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea. Criticile pârâtei cu privire la calificarea acceptării s-au apreciat întemeiate în raport de probele administrate reținând că o acceptare trebuie să exprime neîndoielnic voința destinatarului de a se angaja juridic în condițiile propuse de ofertă. Plata avansului de 10% de către pârâtă, nu semnifică, s-a reținut în decizie, achiesarea acesteia la clauzele contractului întrucât acceptarea trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiții, situație în care nu s-a realizat un raport contractual în sensul art. 35 C. com.

Prin vânzarea mărfurilor altor cumpărători conform opțiunii sale reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu, motiv pentru care apelul a fost admis în sensul respingerii acțiunii. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC A.J.C.I. I.N.C. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 35 C. com. Recurenta face un amplu istoric al cauzei, o analiză de text a hotărârii atacate prin raportare la aprecierea și interpretarea probelor administrate în cauză: înscrisuri, corespondență, facturi. Față de această situație Înalta Curte amintește că instanța de recurs nu are caracter devolutiv și nu poate cenzura hotărârea atacată sub aspectul aprecierii probelor administrate și deci al temeiniciei ei, ci numai sub aspectul legalității pentru motivele limitativ enumerate de art. 304 C. proc.

civ. Sub motivul prevăzut de art. 304 pct .9 C. proc. civ. se identifică critica cu privire la aplicarea prevederilor art. 35 și respectiv art. 36 C. proc. civ., în sensul că plata avansului, recunoașterea încheierii contractelor menționate prin somația de plată, neinvocarea neacceptării contractelor prin corespondență constituie, în opinia recurentei, acceptare totală, fără rezerve sau condiții. Intimata a depus întâmpinare la dosar solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei instanței. Aprecierea Înaltei Curți cu privire la critica de nelegalitate întemeiată pe art. 304 pct. 9 prin raportare la art. 35 și urm. C. proc. civ. este în sensul înlăturării ei. Aceasta deoarece, în mod corect instanța de apel reține că acceptarea trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiții.

Stabilirea însă, a îndeplinirii condițiilor acceptării prin valorizarea actelor comportamentale ale pârâtei în raport cu oferta reclamantei, în lipsa unui înscris care să emane de la pârâtă și care să conțină elementele menționate în ofertă, este atributul instanței devolutive, controlul instanței de recurs mărginindu-se numai la legalitatea hotărârii atacate. Este de observat totuși, că separat de existența sau nu a unei acceptări valide, instanța de apel a reținut neîndeplinirea uneia din condițiile răspunderii patrimoniale în privința pârâtei și anume lipsa prejudiciului, reclamanta valorificându-și marfa obiect al ofertei către alți cumpărători. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.J.C. I. I.N.C. ATLANTA împotriva deciziei nr. 214/A/COM din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.