ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2268/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 101 din 23 ianuarie 2007, Tribunalul Arad, secția comercială a

admis acțiunea promovată de reclamanta SC A.J.C.I.I.S.U.A. BUCUREȘTI în

contradictor cu pârâta SC A. SRL ARAD și, în consecință, a obligat-o pe aceasta

la plata sumei de 67.393,47 dolari SUA reprezentând pretenții.

Pe

baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta în

calitate de vânzător a oferit pârâtei cumpărător prin actul numit contract nr. 428598

din 12 iulie 2005 aripi de pui din Brazilia, contract care conține modalitatea

de plată precum și caracterizarea acestuia ca fiind „ofertă” de vânzare care

poate deveni obligație contractuală la momentul semnării și ștampilării ei de

către cumpărătoare.

La

aceeași dată, reclamanta a adresat pârâtei o ofertă similară, termenul de

expediere fiind următoarea săptămână față de cea menționată în prima ofertă.

S-au

succedat alte două oferte similare dar nici una dintre oferte nu a fost semnată

și ștampilată de pârâtă pentru a stabili cadrul formal contractual deși pârâta

prin întreg comportamentul ulterior primei oferte și-a manifestat voința

încheierii contractelor cu reclamanta.

Prin

vânzarea cotei de 10% din valoarea mărfurilor din cele patru „contracte” s-a

reținut că pârâta a achiesat la toate clauzele contractuale și că nu mai era

necesară notificarea acesteia față de termenele pe care ofertele le conțin.

Deși

pârâta și-a asumat calitatea de cumpărătoare, aceasta a refuzat să plătească

facturile emise, necontestând obligația de plată mai puțin sumele rezultate din

vânzarea mărfurilor contractate.

În

raport de art. 969 și art. 1082 C. civ. raportat la art. 1 și art. 3 C. com.,

acțiunea a fost admisă în sensul arătat.

Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 214/A/COM din 6

noiembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC A. SRL împotriva sentinței

pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea.

Criticile

pârâtei cu privire la calificarea acceptării s-au apreciat întemeiate în raport

de probele administrate reținând că o acceptare trebuie să exprime neîndoielnic

voința destinatarului de a se angaja juridic în condițiile propuse de ofertă.

Plata

avansului de 10% de către pârâtă, nu semnifică, s-a reținut în decizie,

achiesarea acesteia la clauzele contractului întrucât acceptarea trebuie să fie

totală, fără rezerve sau condiții, situație în care nu s-a realizat un raport

contractual în sensul art. 35 C. com.

Prin

vânzarea mărfurilor altor cumpărători conform opțiunii sale reclamanta nu a

suferit niciun prejudiciu, motiv pentru care apelul a fost admis în sensul

respingerii acțiunii.

În

contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC A.J.C.I. I.N.C. solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii recursului pentru motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 35 C. com.

Recurenta face un amplu

istoric al cauzei, o analiză de text a hotărârii atacate prin raportare la

aprecierea și interpretarea probelor administrate în cauză: înscrisuri,

corespondență, facturi.

Față

de această situație Înalta Curte amintește că instanța de recurs nu are

caracter devolutiv și nu poate cenzura hotărârea atacată sub aspectul

aprecierii probelor administrate și deci al temeiniciei ei, ci numai sub

aspectul legalității pentru motivele limitativ enumerate de art. 304 C. proc.

civ.

Sub

motivul prevăzut de art. 304 pct .9 C. proc. civ. se identifică critica cu

privire la aplicarea prevederilor art. 35 și respectiv art. 36 C. proc. civ.,

în sensul că plata avansului, recunoașterea încheierii contractelor menționate

prin somația de plată, neinvocarea neacceptării contractelor prin corespondență

constituie, în opinia recurentei, acceptare totală, fără rezerve sau condiții.

Intimata a depus întâmpinare

la dosar solicitând

respingerea recursului și menținerea ca legală a deciziei instanței.

Aprecierea Înaltei Curți cu privire la

critica de nelegalitate întemeiată pe art. 304 pct. 9 prin raportare la art. 35

și urm. C. proc. civ. este în sensul înlăturării ei.

Aceasta deoarece, în mod corect instanța

de apel reține că acceptarea trebuie să fie totală, fără rezerve sau condiții.

Stabilirea însă, a îndeplinirii

condițiilor acceptării prin valorizarea actelor comportamentale ale pârâtei în

raport cu oferta reclamantei, în lipsa unui înscris care să emane de la pârâtă

și care să conțină elementele menționate în ofertă, este atributul instanței

devolutive, controlul instanței de recurs mărginindu-se numai la legalitatea

hotărârii atacate.

Este de observat totuși, că separat de

existența sau nu a unei acceptări valide, instanța de apel a reținut

neîndeplinirea uneia din condițiile răspunderii patrimoniale în privința

pârâtei și anume lipsa prejudiciului, reclamanta valorificându-și marfa obiect

al ofertei către alți cumpărători.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge

recursul declarat ca nefondat, menținând ca legală decizia atacată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC A.J.C. I. I.N.C. ATLANTA împotriva deciziei nr. 214/A/COM din 6 noiembrie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2009.