ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Olt, prin sentința

penală nr. 73 din 30 iunie 2008, a condamnat pe inculpatul V.I., la 4 ani

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și la art. 175 alin. (1) lit.

c) și alin. (2) din același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 76 alin. (3) C.

pen., s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a

exercitării unor drepturi.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin.

(1) – (3) și a art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit

la infracțiune, aflat în custodia organelor de poliție abilitate.

Pe latură civilă, s-a admis

acțiunea exercitată de partea civilă Spitalul de Urgență Slatina, inculpatul

fiind obligat să achite, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli

de spitalizare, suma de 1685, 54 lei și s-a luat act că partea vătămată V.M. nu

s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul și fiul său, V.M.,

locuiau în același imobil, dar în încăperi separate, între ei, ambii

consumatori de alcool, existând neînțelegeri acutizate începând cu luna

noiembrie 2007, de faptul că primul reproșa că ar fi vândut o bovină cu un preț

mai mic decât cel considerat de el a fi real raportat la valoarea animalului.

În timp, relațiile dintre cei doi erau conflictuale și pentru că inculpatul își

certa fiul pentru că nu ar fi avut un loc de muncă stabil și nu ar fi avut

venituri.

Pe acest fond, în dimineața

zilei de 3 februarie 2008, cei doi s-au certat tot din motivul vinderii

bovinei, după acest moment fiecare consumând alcool în localuri diferite din

comuna de domiciliu. Odată revenit în locuința sa, în jurul orelor 15.30 –16.00,

inculpatul s-a dus în camera ocupată de el, s-a așezat pe un scaun și a început

să-și pregătească pentru prânz, slănină pe care o tăia cu un cuțit.

Fiul inculpatului, venit în

camera tatălui său, a reluat reproșurile referitoare la prețul cu care se

vându-se bovina, la acestea inculpatul cerându-i să părăsească încăperea,

solicitare însoțită de o mișcare de împungere cu cuțitul, lovitura fiind

aplicată în zona sternului.

Imediat, cel lovit a părăsit

încăperea ocupată de inculpat și și-a anunțat soția despre cele ce se

întâmplaseră. Aceasta, la rândul ei, a anunțat vecinii, un alt fiul al

inculpatului, V.F., solicitând ambulanța salvării.

Raportul de expertiză

medico-legală încheiat la 13 februarie 2008, a înscris că V.M. a prezentat

leziuni traumatice ce au putut fi produse la 3 februarie 2008 prin lovire cu un

corp tăietor înțepător, probabil cuțitul corp delict examinat, că a necesitat

13-14 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe greșita încadrare juridică

a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., pe greșita nereținere a circumstanței

atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și pe netemeinicia

pedepsei aplicată, în sensul că scopul acesteia ar fi putut fi realizat prin

dispunerea unei alte modalități de executare decât privarea sa de libertate.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 125 din 6 octombrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpat.

Nemulțumit și de decizia

instanței de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cale de

atac motivată în scris și oral, de către apărătorul desemnat din oficiu în

cauză, pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și pct. 14

C. proc. pen., respectiv greșita încadrare juridică a faptei și netemeinicia

pedepsei aplicată, aceasta, în opinia recurentului, nefiind individualizată cu

luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul declarat este

fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

În ce privește susținutul

caz de casare privind încadrarea juridică a faptei, acesta nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor

cauzei, se reține că inculpatul, lovindu-și fiul cu un cuțit, obiect apt să

lezeze grav integritatea fizică a celui vătămat, lovitura fiind aplicată într-o

zonă vitală, respectiv toracele, precum și rezultatul lovirii, plagă tăiată

sternală, emfizem subcutanat toracic drept, pneumotorax drept extins ulterior

la întregul hemitorace cu colaborarea parenchimului către hil, murmur vezicular

diminuat pe hemitoracele drept, leziune ce a antrenat, urgent, practicarea

pleurotomiei drepte, se reține că, legal, încadrarea juridică este cea de

tentativă la infracțiunea de omor calificat, agravanta fiind dată de calitatea

părții vătămate, aceea de fiu al inculpatului, rudă de gradul I.

Pentru existența

infracțiunii de vătămare corporală gravă, este necesar ca, pe plan subiectiv,

în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție, ca

atare, în vederea delimitării acestei infracțiuni de tentativă la infracțiunea

de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate

datele situației de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care

s-a lovit, regiunea corpului spre care s-a îndreptat lovitura, urmările ce se

puteau produce.

În cauză, fapta inculpatului

de a fi aplicat, cu cuțitul ce avea lamă metalică de 176 cm, grosime 1,5-2 mm,

vârful foarte ascuțit, plăsele din lemn de cca. 12 cm lungime, o înțepătură ce

a pătruns în regiunea sternului aproximativ 2 cm (același act de expertiză

medico-legală), constituie tentativă la infracțiunea de omor, viața victimei

fiind salvată numai prin asistența medicală calificată și de urgență ce i s-a

asigurat, deci un element independent de fapta inculpatului, pe plan subiectiv

el trebuind să prevadă că ar fi putut produce moartea.

Instanța de fond, procedând

la individualizarea pedepsei, deși a considerat și valorificat criteriile

generale înscrise în art. 72 C. pen., pe lângă limitele de pedeapsă stabilite

de textul incriminator, de pericolul socialmente grav al faptei, de

împrejurările în care fapta s-a comis (ambii, inculpatul și fiul său erau sub

influența alcoolului, întrei ei exista o stare conflictuală de familie), nu a

acordat relevanță datelor ce caracterizează persoana inculpatului, acestea

fiind de natură a-i crea convingerea că și executarea într-un alt mod decât

prin privare de libertate, poate să conducă la realizarea scopului pedepsei.

Sub acest aspect, deși s-a

reținut că inculpatul a avut o comportare bună anterior faptei, că a recunoscut

și regretat cele săvârșite, el având, la data de 3 februarie 2008, vârsta de 69

de ani, în cauză fiind îndeplinite condițiile dispunerii suspendării, sub

supraveghere, a executării pedepsei aplicate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi admis și se va proceda conform

dispozitivului prezentei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 189 din

același cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 125 din 6 octombrie 2008 a Curții

de Apel Craiova, secția penală.

Casează decizia atacată și

sentința penală nr. 73 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secția penală,

numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale și a

pedepsei accesorii și rejudecând;

În baza art. 86

1

C.

pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de

încercare de 7 ani, în condițiile art. 86

2

C. pen.

Atrage atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. și în baza dispozițiilor art. 86

3

inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în prima

zi de marți a fiecărei luni la S.P. de pe lângă Tribunalul Olt;

b) să anunțe, în prealabil,

orice schimbare de domiciliu, de reședință sau de locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.

În baza art. 71 alin. (5) C.

pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare

al pedepsei principale.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 ianuarie 2009.