ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 251/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Olt, prin sentința penală nr. 73 din 30 iunie 2008, a condamnat pe inculpatul V.I., la 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2) și la art. 175 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din același cod, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și a art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. În baza art. 76 alin. (3) C. pen., s-a dispus înlăturarea pedepsei complementare de interzicere a exercitării unor drepturi. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1) – (3) și a art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cuțitului folosit la infracțiune, aflat în custodia organelor de poliție abilitate.

Pe latură civilă, s-a admis acțiunea exercitată de partea civilă Spitalul de Urgență Slatina, inculpatul fiind obligat să achite, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare, suma de 1685, 54 lei și s-a luat act că partea vătămată V.M. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul și fiul său, V.M., locuiau în același imobil, dar în încăperi separate, între ei, ambii consumatori de alcool, existând neînțelegeri acutizate începând cu luna noiembrie 2007, de faptul că primul reproșa că ar fi vândut o bovină cu un preț mai mic decât cel considerat de el a fi real raportat la valoarea animalului. În timp, relațiile dintre cei doi erau conflictuale și pentru că inculpatul își certa fiul pentru că nu ar fi avut un loc de muncă stabil și nu ar fi avut venituri.

Pe acest fond, în dimineața zilei de 3 februarie 2008, cei doi s-au certat tot din motivul vinderii bovinei, după acest moment fiecare consumând alcool în localuri diferite din comuna de domiciliu. Odată revenit în locuința sa, în jurul orelor 15.30 –16.00, inculpatul s-a dus în camera ocupată de el, s-a așezat pe un scaun și a început să-și pregătească pentru prânz, slănină pe care o tăia cu un cuțit. Fiul inculpatului, venit în camera tatălui său, a reluat reproșurile referitoare la prețul cu care se vându-se bovina, la acestea inculpatul cerându-i să părăsească încăperea, solicitare însoțită de o mișcare de împungere cu cuțitul, lovitura fiind aplicată în zona sternului. Imediat, cel lovit a părăsit încăperea ocupată de inculpat și și-a anunțat soția despre cele ce se întâmplaseră.

Aceasta, la rândul ei, a anunțat vecinii, un alt fiul al inculpatului, V.F., solicitând ambulanța salvării. Raportul de expertiză medico-legală încheiat la 13 februarie 2008, a înscris că V.M. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse la 3 februarie 2008 prin lovire cu un corp tăietor înțepător, probabil cuțitul corp delict examinat, că a necesitat 13-14 zile de îngrijiri medicale și au pus în pericol viața victimei. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, cale de atac motivată pe greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa aceasta fiind infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., pe greșita nereținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

și pe netemeinicia pedepsei aplicată, în sensul că scopul acesteia ar fi putut fi realizat prin dispunerea unei alte modalități de executare decât privarea sa de libertate. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 125 din 6 octombrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Nemulțumit și de decizia instanței de apel, inculpatul, în termenul legal a declarat recurs, cale de atac motivată în scris și oral, de către apărătorul desemnat din oficiu în cauză, pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita încadrare juridică a faptei și netemeinicia pedepsei aplicată, aceasta, în opinia recurentului, nefiind individualizată cu luarea în considerare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursul declarat este fondat pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În ce privește susținutul caz de casare privind încadrarea juridică a faptei, acesta nu este fondat.

Din verificarea lucrărilor cauzei, se reține că inculpatul, lovindu-și fiul cu un cuțit, obiect apt să lezeze grav integritatea fizică a celui vătămat, lovitura fiind aplicată într-o zonă vitală, respectiv toracele, precum și rezultatul lovirii, plagă tăiată sternală, emfizem subcutanat toracic drept, pneumotorax drept extins ulterior la întregul hemitorace cu colaborarea parenchimului către hil, murmur vezicular diminuat pe hemitoracele drept, leziune ce a antrenat, urgent, practicarea pleurotomiei drepte, se reține că, legal, încadrarea juridică este cea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, agravanta fiind dată de calitatea părții vătămate, aceea de fiu al inculpatului, rudă de gradul I. Pentru existența infracțiunii de vătămare corporală gravă, este necesar ca, pe plan subiectiv, în raport cu rezultatul produs, inculpatul să fi acționat cu praeterintenție, ca atare, în vederea delimitării acestei infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele situației de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care s-a lovit, regiunea corpului spre care s-a îndreptat lovitura, urmările ce se puteau produce.

În cauză, fapta inculpatului de a fi aplicat, cu cuțitul ce avea lamă metalică de 176 cm, grosime 1,5-2 mm, vârful foarte ascuțit, plăsele din lemn de cca. 12 cm lungime, o înțepătură ce a pătruns în regiunea sternului aproximativ 2 cm (același act de expertiză medico-legală), constituie tentativă la infracțiunea de omor, viața victimei fiind salvată numai prin asistența medicală calificată și de urgență ce i s-a asigurat, deci un element independent de fapta inculpatului, pe plan subiectiv el trebuind să prevadă că ar fi putut produce moartea.

Instanța de fond, procedând la individualizarea pedepsei, deși a considerat și valorificat criteriile generale înscrise în art. 72 C. pen., pe lângă limitele de pedeapsă stabilite de textul incriminator, de pericolul socialmente grav al faptei, de împrejurările în care fapta s-a comis (ambii, inculpatul și fiul său erau sub influența alcoolului, întrei ei exista o stare conflictuală de familie), nu a acordat relevanță datelor ce caracterizează persoana inculpatului, acestea fiind de natură a-i crea convingerea că și executarea într-un alt mod decât prin privare de libertate, poate să conducă la realizarea scopului pedepsei.

Sub acest aspect, deși s-a reținut că inculpatul a avut o comportare bună anterior faptei, că a recunoscut și regretat cele săvârșite, el având, la data de 3 februarie 2008, vârsta de 69 de ani, în cauză fiind îndeplinite condițiile dispunerii suspendării, sub supraveghere, a executării pedepsei aplicate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi admis și se va proceda conform dispozitivului prezentei. În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 189 din același cod, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 125 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 73 din 30 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secția penală, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei principale și a pedepsei accesorii și rejudecând; În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în condițiile art. 86 2 C. pen. Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. și în baza dispozițiilor art. 86 3 inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în prima zi de marți a fiecărei luni la S.P.

de pe lângă Tribunalul Olt; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, de reședință sau de locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare al pedepsei principale. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2009.