ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SA Târgu-Jiu a chemat în judecată pe
pârâta SC U. SA Petroșani pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună
obligarea pârâtei de a iniția circuitul de compensare a datoriei de 58.616,83
lei cu titlu de contravaloare marfă ridicată de la reclamantă cu penalitățile
aferente și daune cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere de la data
rămânerii definitive a hotărârii până la îndeplinirea obligației pârâtei.
În cursul judecării cauzei
pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii introductive la instanță ca
urmare a neparcurgerii în prealabil a concilierii directe prevăzută de art. 7201
C. proc. civ.
Prin sentința nr. 60 din
ședința din Camera de Consiliu de la 22 mai 2007, Tribunalul Gorj, secția comercială
și de contencios – administrativ, a respins excepția invocată de pârâtă iar pe
fond a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să inițieze circuitul de
compensare cu energie electrică a sumei de 21.566,94 lei debit restant și
23.971,59 lei penalități de întârziere, cu 2.120,90 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre pârâta
a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere,
începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la îndeplinirea
obligației de plată prin ordin de compensare.
Pentru a hotărî astfel
instanța de fond a reținut în ce privește excepția prematurității invocată de
pârâtă faptul că finalitatea prevederilor art. 7201 C. proc. civ. este aceea de
a simplifica și degreva judecățile ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și
într-un termen scurt ce a fost practic realizată în procedura somației de plată
când cele două părți în litigiu și-au exprimat neechivoc stăruința de a
soluționa litigiul; somația de plată s-a finalizat prin Ordonanța nr. 6397 din
26 noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr. 7017/2007.
Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut că pretențiile reclamantei sunt
întemeiate întrucât își au izvorul în contractul de vânzare - cumpărare din 8
februarie 2005 încheiat de părți.
Apelul declarat de pârâtă
împotriva sentinței de mai sus a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel
Craiova, secția comercială, care, prin decizia nr. 196 din 20 septembrie 2007 a
reținut că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale aplicabile
cauzei iar hotărârea acesteia a fost menținută ca temeinică și legală.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri a declarat recurs pârâta SC U. SA Petroșani susținând că au fost
încălcate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
A fost astfel criticată
hotărârea instanței de apel întrucât a menținut pretențiile reclamantei de a
iniția circuitul de compensare pentru plata penalităților în cuantum de
23.971,59 lei, interpretându-se greșit legea sub aspectul aplicabilității art. 43
C. com.
A mai fost criticată
hotărârea instanței de apel și pentru motivul că a fost dată cu interpretarea
greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul
lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv – a susținut recurenta –
că în baza contractului din 8 februarie 2005 nu datorează penalități de
întârziere întrucât acestea nu curg de drept și nu a fost efectuată procedura
de punere în întârziere, în condițiile art. 1079
alin. (
1) C. civ.
Recursul pârâtei este
nefondat.
În contractul comercial din
8 februarie 2005 invocat de reclamantă ca temei al acțiunii sale, s-a prevăzut
la art. 26 clauza penală în cadrul capitolului privind răspunderea contractuală
convenindu-se expres de părți că „în situația în care cumpărătorul nu
efectuează plata la termen sau refuză nejustificat plata produselor
contractate, se obligă să plătească vânzătorului penalități de 0,15% pentru
fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței facturii până la
achitarea integrală a acestora, precum și daune în completare până la
acoperirea prejudiciului cauzat”.
Este de observat că instanța
de fond a aplicat prevederile contractuale cuprinse în clauza penală de mai
sus, de la data scadenței până la data plății efective, astfel că nu sunt
întemeiate criticile din recurs.
Din anexa la ordinul de
compensare din 27 iunie 2007, rezultă achitarea – parțială de către pârâtă a
debitului restant. Aceasta nu o exonerează însă de obligația de plată a
penalităților de întârziere, astfel că recursul pârâtei este nefondat și în
baza prevederilor art. 312 C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta SC U. SA Petroșani împotriva deciziei nr. 196 din
20 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 4 martie 2008.