ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii penale de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta

Curte de Casație și Justiție, la data de 8

iunie 2008,

petentul S.L.R. a solicitat anularea Rezoluției nr. l87/P/2007 din 16 iunie

2008 și a Rezoluției nr. 7381/4655/II/2/2008 din 22 iulie 2008 ale Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.C.I., procuror șef

al secției de urmărire penală și criminalistică, pentru infracțiunile prevăzute

de art. 246 și art. 264 C. pen., în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen.

În motivarea plângerii, a arătat că nu contestă soluția de neîncepere a

urmăririi penale, ci temeiul juridic, considerând că s-ar impune aplicarea art.

10 lit. d) în loc de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului de cercetare penală, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că

plângerea petentului este nefondată,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 278

1

alin. (l) C. proc. pen., după

respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art.

278 Ia procurorul ierarhic

superior împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale, partea vătămată poate face plângere Ia judecătorul de la instanța

căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Petentul S.L.R. a formulat plângere penală împotriva procurorului I.C.M.,

șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție susținând că nu i-a fost

înregistrată o plângere împotriva judecătorului P.A.A. de la Curtea de Apel

Cluj pentru insultă și calomnie, trimisă la data de 22 septembrie 2007 și nici

nu a fost repartizată spre soluționare.

Petentul a menționat că a formulat 4 plângeri și i-a fost comunicată

existența doar a 3 dosare penale: nr. l209/P/2007, 1210/P/2007 și nr. l550/P/2007.

În urma verificărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secretariatul secției de urmărire penală și criminalistică,

s-a constatat că petentul a formulat mai multe plângeri, unele fiind

înregistrate în registrul de lucrări generale, iar altele în registrul de

lucrări penale. O parte din plângerile și cererile petentului au fost transmise

prin fax și au fost anexate la dosarele deja înregistrate, neimpunându-se a se

forma noi dosare având același obiect.

Astfel, dosarul nr. l550/P/2007 având ca obiect plângerea formulată de

petent împotriva judecătoarei P.A.A. pentru comiterea infracțiunilor

de insultă și calomnie, a fost soluționat la 21

ianuarie 2008, rezoluție comunicată

și petentului.

Ulterior, același petent a trimis un nou memoriu în care a arătat că

„nu insistă în instrumentarea plângerii formulate, considerând că neînregistrarea

în evidența cauzelor penale se datorează unei erori.

Înalta Curte constată că, în mod temeinic și legal, prin rezoluțiile

atacate, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus

neînceperea

urmăririi penale împotriva

intimatului procuror șef, reținând că faptele reclamate

(abuz în

serviciu și favorizarea infractorului) nu există în materialitatea lor.

Petentul nu a dovedit existența faptelor penale reclamate, astfel încât

temeiul juridic al soluției de neîncepere a urmăririi penale - art. 10 lit. a) C.

proc. pen., este corect și nu poate fi schimbat în art. 10 lit. d) cum a

solicitat, în mod nejustificat, în plângere, petentul.

Pentru a fi aplicabil art. 10 lit. d) C. proc. pen., trebuia să existe

fapta, dar să-i lipsească unul din elementele constitutive ale infracțiunii,

caz de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale inexistent în speță.

În consecință, pentru argumentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca

nefondată, plângerea petentului, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă

R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.S.L. împotriva

Rezoluției nr. l87/P/2007 din 16 iunie 2008 și a Rezoluției nr. 7381/4655/II/2/2008

din 22 iulie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul la plata sumei de 100

lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2008.