ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin

rezoluția nr. 12760/3201/VIII/2010 din 9 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A.I., ca neîntemeiată.

S-a

reținut că la data de 22 iulie 2010, petentul A.I., a formulat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere penală împotriva lui M.I.,

procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a

solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 272 C. pen., pretins a fi fost

comise de susnumitul procuror, cu ocazia instrumentării Dosarelor nr. 8428/2153/VIII/l/2010,

nr. 8430/2155/VIII/l/2010 și nr. 8432/2157/VIII/l/2010.

Plângerea

a fost înregistrată sub numărul de mai sus.

Examinând

conținutul plângerii petentului, constat că, aceasta nu poate fi înregistrată

în registrul cauzelor penale, spre a fi format dosar penal pentru următoarele

considerente:

În

conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este

încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică căreia i s-a cauzat o

vătămare prin infracțiune.

II.

La data de 21 septembrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției procurorului susmenționată.

III.

Examinând actele și lucrările dosarului, rezoluția procurorului Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

nr. 12760/3201/VIII/2010 din 09 august 2010, Înalta Curte din oficiu are în

vedere în propriul demers analitic cu titlu de premiză dispozițiile imperative

ale art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen. cu denumirea marginală

„plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată” prin care se statuează că „după

respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de

neînceperea urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de

clasare, se scoatere de sub urmărire penală sau ne încetare a urmăririi penale,

date de procuror, persoanei vătămată …., pot face plângere…. la judecătorul de

la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță”.

Prin

interpretarea literală și teleologică a textului de lege de mai sus, rezultă

fără echivoc că în tiparul procedural configurat de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. pot fi atacate cu plângere în fața judecătorului de netrimitere

în judecată; or, în speța de față petiționarul A.I. a atacat o rezoluție prin

care s-a respins o plângere penală ca neîntemeiată pentru neconformarea la

dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen.

Rezultă

astfel, pe calea unui silogism logico-juridic și formal că plângerea de față nu

este îngăduită obiectiv de Legea procesual penală și tinde să atenteze la

ordinea de drept și constituțională; sens care urmează a fi respinsă ca

inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza

II C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr.

12760/3201/VIII/1/2010 din 9 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 19

noiembrie 2010.