ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin rezoluția nr. 12760/3201/VIII/2010 din 9 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul A.I., ca neîntemeiată. S-a reținut că la data de 22 iulie 2010, petentul A.I., a formulat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere penală împotriva lui M.I., procuror șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 272 C. pen., pretins a fi fost comise de susnumitul procuror, cu ocazia instrumentării Dosarelor nr. 8428/2153/VIII/l/2010, nr. 8430/2155/VIII/l/2010 și nr. 8432/2157/VIII/l/2010.

Plângerea a fost înregistrată sub numărul de mai sus. Examinând conținutul plângerii petentului, constat că, aceasta nu poate fi înregistrată în registrul cauzelor penale, spre a fi format dosar penal pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 222 alin. (1) C. proc. pen., plângerea este încunoștințarea făcută de o persoană fizică sau juridică căreia i s-a cauzat o vătămare prin infracțiune. II. La data de 21 septembrie 2010 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției procurorului susmenționată. III.

Examinând actele și lucrările dosarului, rezoluția procurorului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, nr. 12760/3201/VIII/2010 din 09 august 2010, Înalta Curte din oficiu are în vedere în propriul demers analitic cu titlu de premiză dispozițiile imperative ale art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. cu denumirea marginală „plângere în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată” prin care se statuează că „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neînceperea urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, se scoatere de sub urmărire penală sau ne încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoanei vătămată …., pot face plângere….

la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță”. Prin interpretarea literală și teleologică a textului de lege de mai sus, rezultă fără echivoc că în tiparul procedural configurat de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. pot fi atacate cu plângere în fața judecătorului de netrimitere în judecată; or, în speța de față petiționarul A.I. a atacat o rezoluție prin care s-a respins o plângere penală ca neîntemeiată pentru neconformarea la dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. pen. Rezultă astfel, pe calea unui silogism logico-juridic și formal că plângerea de față nu este îngăduită obiectiv de Legea procesual penală și tinde să atenteze la ordinea de drept și constituțională; sens care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în baza dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza II C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 12760/3201/VIII/1/2010 din 9 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 19 noiembrie 2010.