ÎCCJ, Secția penală

A supra plângerii de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 13172/3191/VIII/1/2010 din 24 august 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus respingerea plângerii formulate de către petiționarul A.I., ca inadmisibilă. S-a constatat că la data de 27 iulie 2010, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a înregistrat memoriul formulat de numitul A.I.

prin care acesta solicita efectuarea de cercetări față de M.I., procuror șef la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, care, în opinia petentului, a soluționat necorespunzător lucrările nr. 5755/2769/VIII-1/2010, nr. 5757/2781 A/lll-1/2010, 5759/2767/VIII-1/2010, nr. 5761/2763/VIII-1/2010, nr. 5763/2771/VIII-1/2010, nr. 5765/2765/VIII-1/2010 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Analizând plângerea formulată de numitul A.I., s-a constatat că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi calificată drept plângere penală și, în consecință, a fost respinsă, întrucât nu a indicat în plângerea sa fapte concrete care ar putea constitui infracțiuni, ci doar s-a limitat la critica soluțiilor dispuse de anumiți magistrați, aspect care, nu este de competența organului de urmărire penală.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere petentul învederând că rezoluția este nelegală și netemeinică, întrucât actele întocmite nu concordă cu actele premergătoare efectuate în cauză. A solicitat admiterea plângerii formulate, în sensul solicitat. Plângerea petentului este inadmisibilă. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 278 1 și art. 222 C. proc. pen. cu referire la motivele invocate de petent, se constată că plângerea acestuia este inadmisibilă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă.

În conținutul rezoluției atacate de petent se menționează că plângerea acestuia este informă, nu cuprinde elemente care să contureze o situație de fapt concretă, sesizarea fiind lipsită de elemente de substanță care să poată fi asociate exercitării prerogativelor funcționale ale procurorului șef secție reclamat, iar argumentele folosite sunt neîntemeiate. Indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor acestor mențiuni constituie o condiție privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conținut precis, constituind, totodată, o precauțiune împotriva plângerilor neîntemeiate. Nerespectarea acestor cerințe esențiale de admisibilitate a plângerii ar putea genera abuzuri în exercitarea dreptului de petiționare.

Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I., Înalta Curte constată că aceasta nu cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior invocat, întrucât în conținutul său nu sunt descrise în concret faptele pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a persoanelor reclamate, nefiind indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea au fost săvârșite, făcându-se doar generic referire la „încălcarea unor drepturi din Constituție". Întrucât plângerea, astfel cum a fost formulată, nu poate conduce la un rezultat concret, satisfăcător, pentru o eventuală începere a cercetărilor sau măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor legitime ale petiționarului, Înalta Curte urmează a dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

Mai mult, sub un alt aspect, potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen. , judecătorul care soluționează plângerea, verifică rezoluția sau ordonanța atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Din examinarea lucrărilor dosarului și din corelarea textelor de lege sus-menționate se constată că plângerea formulată de petent, chiar în condițiile arătate, este îndreptată împotriva unei rezoluții a procurorului care nu reprezintă o soluție de netrimitere în judecată dintre cele limitativ și expres prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. , urmează a se respinge plângerea petentului A.I., ca inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a-l obliga pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat. P ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției nr. 13172/3191/VIII/1/2010 din 24 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Obligă petiționarul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2011.