ÎCCJ, Secția penală

A

supra plângerii de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rezoluția nr. 13172/3191/VIII/1/2010 din 24

august 2010 dată de

Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, s-a dispus respingerea plângerii formulate de către

petiționarul

A.I., ca inadmisibilă.

S-a constatat că la data de 27 iulie 2010, la

Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a

înregistrat memoriul formulat de numitul A.I.

prin care acesta solicita

efectuarea

de cercetări față de M.I., procuror șef la Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția

de Urmărire Penală și

Criminalistică,

care, în opinia petentului, a soluționat necorespunzător lucrările

nr. 5755/2769/VIII-1/2010, nr. 5757/2781

A/lll-1/2010, 5759/2767/VIII-1/2010, nr.

5761/2763/VIII-1/2010, nr. 5763/2771/VIII-1/2010, nr.

5765/2765/VIII-1/2010 ale

Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală

și Criminalistică.

Analizând plângerea formulată de numitul A.I., s-a

constatat că

aceasta nu întrunește

condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi calificată

drept plângere penală și, în consecință, a fost

respinsă, întrucât nu a indicat în

plângerea

sa fapte concrete care ar putea constitui infracțiuni, ci doar s-a limitat

la critica soluțiilor dispuse de anumiți

magistrați, aspect care, nu este de

competența organului de urmărire

penală.

Împotriva acestei soluții a formulat plângere

petentul învederând că

rezoluția

este nelegală și netemeinică, întrucât actele întocmite nu concordă cu

actele premergătoare efectuate în cauză. A

solicitat admiterea plângerii

formulate, în sensul solicitat.

Plângerea petentului este inadmisibilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin

prisma dispozițiilor art. 278

1

și

art. 222 C. proc. pen. cu referire la motivele invocate de

petent, se constată că plângerea acestuia este

inadmisibilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 222 alin. (2) C.

proc. pen.,

plângerea trebuie să

cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul

petiționarului, descrierea faptei care formează

obiectul plângerii, indicarea

făptuitorului dacă este cunoscut și a

mijloacelor de probă.

În conținutul rezoluției atacate de petent se

menționează că plângerea

acestuia

este informă, nu cuprinde elemente care să contureze o situație de fapt

concretă, sesizarea fiind lipsită de elemente de

substanță care să poată fi

asociate exercitării prerogativelor

funcționale ale procurorului șef secție reclamat, iar argumentele folosite sunt

neîntemeiate.

Indicarea în cuprinsul plângerii a tuturor

acestor mențiuni constituie o

condiție

privind admisibilitatea plângerii, dându-i acesteia un conținut precis,

constituind, totodată, o precauțiune împotriva

plângerilor neîntemeiate.

Nerespectarea acestor cerințe esențiale de

admisibilitate a plângerii ar

putea

genera abuzuri în exercitarea dreptului de petiționare.

Examinând plângerea formulată de petiționarul A.I.,

Înalta Curte

constată că aceasta nu

cuprinde elementele cerute de textul de lege anterior

invocat, întrucât în conținutul său nu sunt

descrise în concret faptele pentru care

se solicită tragerea la

răspundere penală a persoanelor reclamate, nefiind

indicate data, locul și împrejurările în care se presupune că acestea au

fost săvârșite, făcându-se doar generic referire la „încălcarea unor drepturi

din

Constituție".

Întrucât plângerea, astfel cum a fost formulată,

nu poate conduce la un

rezultat

concret, satisfăcător, pentru o eventuală începere a cercetărilor sau

măcar pentru demonstrarea atingerii intereselor

legitime ale petiționarului, Înalta

Curte

urmează a dispune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.

Mai mult, sub un alt aspect, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen.

, judecătorul care soluționează plângerea,

verifică rezoluția

sau ordonanța

atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a

oricăror

înscrisuri noi prezentate.

Din examinarea lucrărilor dosarului și din

corelarea textelor de lege

sus-menționate

se constată că plângerea formulată de petent, chiar în condițiile

arătate, este îndreptată împotriva unei rezoluții

a procurorului care nu reprezintă

o

soluție de netrimitere în judecată dintre cele limitativ și expres prevăzute de

art. 278

1

C. proc. pen.

Așa fiind,

văzând și dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

, urmează a se respinge plângerea petentului A.I.,

ca

inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.,

urmează a-l obliga pe

petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petiționarul A.I.

împotriva

rezoluției  nr. 13172/3191/VIII/1/2010 din 24 august 2010 a Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire

Penală și

Criminalistică.

Obligă petiționarul la 300 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie

2011.