ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 763 din 16 februarie 2007, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta C.N.H. S.A.

- Petroșani – E.M. Livezeni și în consecință a casat Decizia nr. 115/ A din 30

iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, și sentința nr. 146/

CA din 22 martie 2006 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și a trimis

cauza spre rejudecare la tribunal.

În fond după casare,

Tribunalul Hunedoara secția comercială, a respins acțiunea promovată de

reclamantă având ca obiect pretenții reținând că reclamanta nu a făcut dovada

culpei contractuale a pârâtei și că actul de control întocmit de D.G.F.P. – a

Judecătoriei Hunedoara în care nu se indică suma de plată, nu poate conferi

drepturi reclamantei și nici nu-i poate prejudicia pe terți.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială prin decizia nr. 6/ A din 25 ianuarie 2008 a respins apelul declarat

de reclamantă ca nefondat.

Critica apelantei cu privire

la plata nedatorată constând în contravaloarea regiei care se calculează pentru

masa caldă, pârâta furnizând personalului reclamantei masă gratuită rece, a

fost înlăturată de instanța de apel, aceasta reținând că notele de facturare

care cuprind și valoarea regiei de servire a masei au fost verificate și

acceptate fără obiecțiuni de către reclamantă.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta C.N.H. Petroșani

invocând în drept prevederile art. 299

– 316, 292

3

, 295

3

alin. (2) C. proc. civ. și art. 1092 C.

civ., arătând că părțile au încheiat un contract de prestări servicii,

aprecierea instanței de apel cu privire la inexistența lui fiind greșită și tot

greșit i s-a respins cererea cu privire la efectuarea unei expertize contabile.

Intimata S.C. G.I. SRL a

depus întâmpinare la dosar

prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și

menținerea deciziei atacate întrucât nu sunt autorii unei fapte ilicite

cauzatoare de prejudicii și-a îndeplinit numai obligația contractuală iar în ce

privește expertiza, această probă nu a mai fost solicitată după casare cu

trimitere.

Recursul este fondat pentru

considerentele care urmează:

Potrivit art. 315 C. proc.

civ. „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de

drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Prin decizia de casare

pronunțată în primul ciclu procesual, instanța de recurs casând hotărârile

pronunțate care respinseseră acțiunea ca prescrisă a stabilit că în

determinarea dreptului la acțiune erau aplicabile prevederile art. 8 din

Decretul nr. 167/1958 prin raportare la art. 992 și 1092 C. civ., dreptul la

acțiune fiind născut la data înregistrării procesului - verbal de control, 30

decembrie 2002.

Întrucât prin decizia de

casare s-a statuat că „prin actul de control s-a stabilit că plata nu este

datorată” și că „suma astfel achitată este lipsită de cauză” iar instanțele au

procedat la soluționarea pricinii cu ignorarea celor deja statuate, prin

decizia atacată apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile art. 1092 C. civ.,

plata fiind datorată, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată

și va trimite cauza pentru rejudecare, instanța de apel urmând a stabili

cuantumul sumei datorate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta C.N.H. SA - Petroșani

– E.M. Livezeni împotriva Deciziei nr. 6/ A din 25 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 ianuarie 2009.