ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia nr. 763 din 16 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta C.N.H. S.A. - Petroșani – E.M. Livezeni și în consecință a casat Decizia nr. 115/ A din 30 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, și sentința nr. 146/ CA din 22 martie 2006 a Tribunalului Hunedoara, secția comercială și a trimis cauza spre rejudecare la tribunal. În fond după casare, Tribunalul Hunedoara secția comercială, a respins acțiunea promovată de reclamantă având ca obiect pretenții reținând că reclamanta nu a făcut dovada culpei contractuale a pârâtei și că actul de control întocmit de D.G.F.P.

– a Judecătoriei Hunedoara în care nu se indică suma de plată, nu poate conferi drepturi reclamantei și nici nu-i poate prejudicia pe terți. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială prin decizia nr. 6/ A din 25 ianuarie 2008 a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Critica apelantei cu privire la plata nedatorată constând în contravaloarea regiei care se calculează pentru masa caldă, pârâta furnizând personalului reclamantei masă gratuită rece, a fost înlăturată de instanța de apel, aceasta reținând că notele de facturare care cuprind și valoarea regiei de servire a masei au fost verificate și acceptate fără obiecțiuni de către reclamantă. În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta C.N.H.

Petroșani invocând în drept prevederile art. 299 – 316, 292 3 , 295 3 alin. (2) C. proc. civ. și art. 1092 C. civ., arătând că părțile au încheiat un contract de prestări servicii, aprecierea instanței de apel cu privire la inexistența lui fiind greșită și tot greșit i s-a respins cererea cu privire la efectuarea unei expertize contabile. Intimata S.C. G.I. SRL a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate întrucât nu sunt autorii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii și-a îndeplinit numai obligația contractuală iar în ce privește expertiza, această probă nu a mai fost solicitată după casare cu trimitere. Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: Potrivit art. 315 C. proc.

civ. „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.

Prin decizia de casare pronunțată în primul ciclu procesual, instanța de recurs casând hotărârile pronunțate care respinseseră acțiunea ca prescrisă a stabilit că în determinarea dreptului la acțiune erau aplicabile prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prin raportare la art. 992 și 1092 C. civ., dreptul la acțiune fiind născut la data înregistrării procesului - verbal de control, 30 decembrie 2002. Întrucât prin decizia de casare s-a statuat că „prin actul de control s-a stabilit că plata nu este datorată” și că „suma astfel achitată este lipsită de cauză” iar instanțele au procedat la soluționarea pricinii cu ignorarea celor deja statuate, prin decizia atacată apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile art. 1092 C. civ., plata fiind datorată, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza pentru rejudecare, instanța de apel urmând a stabili cuantumul sumei datorate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C.N.H. SA - Petroșani – E.M. Livezeni împotriva Deciziei nr. 6/ A din 25 ianuarie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.