ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1877/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 5 din 26 septembrie 2008 a Curții

de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova a fost

admisă acțiunea reclamantei SC U. SRL Ploiești iar pârâtul Consiliul Local al

Comunei Cornu județ Prahova a fost obligat la plata sumei de 10.904 lei

reprezentând sumă încasată fără titlu, precum și la emiterea documentelor

fiscale care să ateste sumele încasate de la reclamantă cu titlu de chirie și

penalități, plus 1.618,08 lei cheltuieli de arbitrare.

În esență, instanța

arbitrală a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere din 2006

pentru suprafața de 1.461 mp., stabilindu-se chiria de 0,30 euro/lună, iar în art.

3 din contract s-au stipulat penalități de întârziere.

Deși reclamanta și-a achitat

chiria pe perioada mai - august 2006 prin ordin de plată din 8 ianuarie 2006,

iar pentru perioada septembrie - decembrie 2006 și ianuarie - martie 2007 prin ordin

de plată din 23 aprilie 2007, plățile fiind făcute cu întârziere, au determinat

pârâtul să emită titlu executoriu pentru penalități și majorări, titlu executat

silit pentru 19.962,11 lei.

Întrucât raportul

contractual s-a considerat a fi de natură comercială și nu fiscală, Tribunalul arbitral

a admis acțiunea și a obligat pârâtul să restituie sumele încasate în plus, conform

art. 1217 C. proc. fisc., stabilite prin expertiza efectuată în cauză la 10.904

lei.

Totodată, în temeiul art. 135

C. fisc. pârâtul a fost obligat să emită pentru sumele încasate facturi

fiscale, singurele acte ce permit reclamantei înregistrarea în contabilitate.

Împotriva acestei hotărâri

arbitrale pârâtul a formulat acțiune în anulare întemeiată pe dispozițiile art.

364 lit. i) C. proc. civ., soluționată prin sentința nr. 274 din 22 decembrie

2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în sensul respingerii ei ca nefondate.

Instanța ce a soluționat

acțiunea în anulare a reținut că încălcarea dispozițiilor art. 208 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 210 C. proc. civ. referitoare la citarea părților la efectuarea

expertizei și părerea motivată a fiecărui expert, invocate de reclamantul

Consiliul Local al Comunei Cornu nu au fost încălcate, existând dovezi de

convocare a părților la efectuarea expertizei și a suplimentului acesteia,

precum și faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de Tribunalul

arbitral de a indica până la 21 aprilie 2008 numele unui expert consilier, așa

încât o asemenea cerere nu s-a încuviințat Consiliului Local Cornu.

În consecință, nefiind

întrunite cerințele art. 364 lit. i) C. proc. civ. acțiunea în anulare a fost

respinsă.

Nemulțumită de această

sentință reclamantul din acțiunea în anulare, pârât în acțiunea arbitrală, a

declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.

Invocând motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul critică motivarea

deficitară a sentinței recurate care nu analizează criticile sale vizând

greșita aplicare a normelor Codului fiscal și Codului de procedură fiscală,

respectiv a art. 21 alin. (1) C. proc. fisc. care statua caracterul de creanțe

bugetare a sumelor datorate de reclamanta SC U. SRL, calitatea de contribuabil

a reclamantei cu toate consecințele ce decurg din aceasta, stipulate în art. 3 alin.

(1) din Legea 358/2003 art. 23 C. proc. civ., art. 136 alin. (3) C. proc. fisc.

și art. 169 din același act normativ.

În consecință, chiriile

fiind creanțe bugetare, ea a calculat corect penalitățile și majorările

datorate pentru acestea și a trecut la executarea lor, instanța de judecată

reținând greșit că cele invocate de ea nu sunt norme imperative și nu se

încadrează în art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Prin cea de-a doua critică,

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurentul critică

soluția instanței de apel pentru motivele contradictorii și străine de natura

pricinii, pe care le conține, în analizarea criticilor referitoare la

efectuarea expertizei și la revenirea asupra dispunerii unui nou raport

solicitat de el.

Prin întâmpinarea formulată

intimata pârâtă în acțiunea în anulare, a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, învederând că prin contractul lor părțile, incluzând clauza

compromisorie, au stabilit natura comercială și nu fiscală a raporturilor lor

contractuale iar cu privire la expertiză, recurentul este în eroare deoarece

tribunalul arbitral a încuviințat obiecțiuni la expertiză și nu un nou raport.

Recursul este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta:

Potrivit dispozițiilor art. 364

lit. i) C. proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată prin acțiune în

anulare dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative

ale legii.

În speță recurentul a

formulat acțiune în anulare în temeiul dispozițiilor art. 364 lit. i) C. proc.

civ. invocând modalitatea în care s-au derulat raporturile lor contractuale și

încălcarea unor norme fiscale potrivit cărora creanțele sale datorate drept

chirii de cocontractanți sunt creanțe bugetare, ce se execută conform unei

proceduri speciale pe care ea a respectat-o întocmai criticând obligarea sa la

emiterea facturilor fiscale.

Prin concluziile scrise

depuse la 17 decembrie 2008 ea a invocat în cadrul aceluiași motiv stipulat în art.

365 C. proc. civ. și încălcarea dispozițiilor art. 208,

art.

210 C. proc. civ.

Instanța de apel a apreciat

că motivele invocate de Consiliul Local Cornu nu se încadrează în motivul

acțiunii în anulare prevăzut de art. 364 lit. i) C. proc. civ. deoarece nu s-au

încălcat norme privind ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții

imperative ale legii.

Este adevărat că instanța

face o analiză a criticilor privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 208,

art.

210 C. proc. civ., reținând

în final că aceste critici nu se încadrează în art. 364 lit. i) C. proc. civ.,

dar menționează că celelalte critici invocate, întrucât privesc fondul cauzei,

nu pot fi analizate întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate.

Chiar dacă o asemenea

motivare pe aspectul celorlalte critici nu satisface recurentul, acesta nu

poate susține că instanța nu a analizat raportul juridic dedus judecății sub

aspectul naturii sale și a conținutului său câtă vreme procedura acțiunii în

anulare este o procedură specială ce permite – în anumite condiții și motive –

controlul asupra hotărârilor arbitrale.

Ori, instanța de apel a

apreciat că cele invocate de reclamant nu vizează încălcarea unor norme

imperative ale legii, apreciere corectă în raport de împrejurarea că părțile au

stipulat în contractul de închiriere din 26 aprilie 2006 – art. 8 lit. f) și art.

10 – că eventualele litigii ce se vor ivi în executarea acestui contract se vor

rezolva de instanța de arbitraj comercial, iar obiectul litigiului a vizat

executarea unui contract civil, ale căror clauze au fost convenite de părți și

nu stabilite prin norme imperative ale legii.

În atare situație natura

juridică a chiriei încasate în temeiul acestui contract, a penalităților

contractuale convenite de părți în art. 3 alin. (3) din contract nu se mai

poate pune în discuție și nu se poate pretinde de către reclamant că ar avea o

natură fiscală, chiar dacă ele se varsă ulterior încasării în bugetul local,

câtă vreme ele au fost stipulate prin acordul părților.

De asemenea Curtea apreciază

ca neîntemeiate și criticile privind motivarea sentinței deoarece, criticile

invocate în acțiunea în anulare în legătură cu aplicarea și respectarea

dispozițiilor art. 208 alin. (1) C. proc. civ., au fost totuși analizate, deși

instanța reținuse corect că aceste norme nu au caracter imperativ iar criticile

nu se încadrau în cerințele art. 364 lit. i) C. proc. civ.

În consecință, recursul

pârâtului din acțiunea arbitrală este nefondat, urmând a fi respins cu

obligarea recurentului, în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata sumei de

1190 lei cheltuieli de judecată către intimata SC U. SRL, suma reprezentând

onorariul avocatului ales dovedit cu factura și chitanța de la dosarul de

recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Consiliul Local al Comunei Cornu, împotriva sentinței nr. 274 din 22

decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât la

1.190 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2009.