ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1605/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 30 iunie 2008, reclamanta S.I. a

chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției,

Tribunalul Mehedinți și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

, solicitând instanței

obligarea pârâților să-i respecte dreptul legal privind gratuitatea a două

proteze (aparate auditive) prin decontarea contravalorii acestora în temeiul

art. 79 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și

procurorilor.

In

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2005 a fost diagnosticat cu

„hipoacuzie bilaterală medie cu componentă senzorială" și, deși

a urmat tratamentul prescris, boala s-a agravat,

provocând diminuarea continuă a

auzului, iar în anul 2008 cu ocazia unei

vizite în Spania a fost consultat de un medic ORL care a confirmat diagnosticul

de hipoacuzie astfel încât reclamantul a achiziționat 2 aparate auditive

retroauriculare la un preț promoțional, respectiv la 1650 Euro.

S-a

mai arătat că Tribunalul Mehedinți a refuzat decontarea contravalorii celor

două proteze, cu motivarea că este necesară aprobarea Ministerului

Justiției și că s-a adresat Ministerului Justiției

cu memoriile nr. 10578 din 31 ianuarie 2008

și nr. 56435 din 15 mai 2008

cu caracter de plângere prealabilă la care a primit răspuns la data de 1 februarie

2008 și 15 mai 2008, în sensul că cererile de decontare sunt neîntemeiate.

Reclamantul a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 79 alin. (5)

din Legea nr. 303/2004, întrucât acordarea gratuității protezelor este

condiționată de plata contribuției la asigurările sociale.

Motivarea

refuzului decontării protezelor se bazează pe Ordinul Comun nr. 1781/C.V.558/2006

emis de Ministerul Sănătății Publice și C.N.A.S., care este nelegal și

netemeinic, pentru că impune condiții suplimentare și ineficiente, și s-a

aplicat doar în anul 2007, nu și în anul 2008,

când s-a solicitat

decontarea protezelor.

De

asemenea, s-a susținut că ordinul este nelegal, întrucât doar prin hotărâre a

guvernului se puteau stabili condițiile acordării gratuite a asistenței

medicale și a protezelor potrivit art. 25 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006.

Prin

sentința civilă nr. 326/2008 a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că

nu au fost respectate dispozițiile Ordinului nr. 1781/C.V.558/2006 emis de

Ministerul Sănătății Publice și C.N.A.S., a cărui aplicabilitate s-a prelungit

până la data de 31 martie 2008 iar legalitatea acestui ordin nu poate fi

analizată din oficiu.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs în termen reclamantul S.I. arătând în esență

că instanța a reținut greșit că nu a solicitat anularea Ordinului Comun

nr.1781/C.V.558/2006 emis de Ministerul Sănătății Publice și C.N.A.S. pe calea

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004; că în

mare parte a respectat dispozițiile din ordin; că nu s-a ținut seama că

plătește asigurări de sănătate și trebuie să beneficieze de gratuitate pentru

cele două proteze auditive.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Soluția

instanței de fond este bazată pe nerespectarea dispozițiilor Ordinului nr.

1781/C.V.558/2006 fără să fie analizată nelegalitatea acestui act, deși

reclamantul s-a referit în mod constant la faptul că dispozițiile acestui act

administrativ contravin dispozițiilor Legii nr. 303/2004.

Ca

atare, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași instanțe pentru a se analiza excepția de nelegalitate a ordinului

sus-precizat, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Ulterior, curtea de apel va analiza acțiunea și va avea în vedere și celelalte

susțineri ale recurentului ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.I.,

împotriva sentinței nr. 236 din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

martie 2009.