ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1727/2009

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 426 din 7 noiembrie

2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, a fost respinsă, ca

nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.R.P., deținut în

Penitenciarul Focșani.

A fost obligat revizuientul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2008,

condamnatul G.R.P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 282 din 22 iunie

2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

În motivarea cererii de revizuire,

condamnatul a susținut că, nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat,

nefiind luate în considerare toate declarațiile date de el pe parcursul

cercetărilor, astfel că situația de fapt a fost greșit reținută pe baza

depozițiilor neclare și confuze ale unor martori; că probele nu au fost

recoltate și conservate în mod corespunzător, că ar fi fost „ fabricate” de

organele de anchetă și că nu a existat timpul necesar pentru a întreține un

raport sexual cu partea vătămată.

În cauză a fost întocmit de procuror

referatul cu nr. 391/III/6/2008 din 19 iunie 2008, în condițiile art. 399 C.

proc. pen.

Examinând actele dosarului, prima instanță a

reținut că, revizuientul G.R.P. se află în executarea unei pedepse privative de

libertate de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 282 din 22

iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea, rămasă definitivă prin decizia

penală nr. 242 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3)

teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și că a solicitat

revizuirea sentinței penale pentru împrejurări care au fost avute în vedere de către

instanță la judecarea cauzei în fond, respectiv la judecarea căilor ordinare de

atac, greșita apreciere a probelor administrate.

Prima instanță a constatat că motivele

invocate de către revizuient nu se încadrează între cazurile expres și

limitativ prevăzute de lege.

S-a mai reținut că revizuientul a invocat

motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate, însă probatoriul ce a fost

administrat, aprecierea acestuia în condițiile art. 63 C. proc. pen., precum și

hotărârea de condamnare pronunțată, inclusiv modul în care au fost respectate

prevederile legale în materia asigurării apărării, au făcut obiectul

controlului judiciar, fiind evaluate de către instanțele de apel și recurs, în

cadrul căilor de atac ordinare exercitate de către inculpat.

Cum aceste aspecte au fost cunoscute și

verificate de către instanțele care au soluționat cauza și nu au fost

evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 394 C. proc. pen., tribunalul a respins cererea revizuientului ca

nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

a declarat apel revizuientul G.R.P. care a reiterat motivele invocate în

cererea inițială.

Prin decizia penală nr. 8/ A din 26 februarie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul G.R.P.

A fost obligat apelantul la plata sumei de

300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi

avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de

Apel Galați, secția de minori și familie, a reținut că, în cuprinsul

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., sunt enumerate expres și limitativ

cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, iar motivele

invocate de revizuient, respectiv greșita apreciere a materialului probator nu

se încadrează în nici unul dintre acestea.

În consecință, criticile apelantului fiind

nefondate, Curtea a respins apelul declarat de revizuient.

Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal,

a declarat recurs revizuientul G.R.P. care a reiterat, în scris, motivele

invocate în cererea inițială, susținând, în plus, cu ocazia dezbaterilor, prin

apărătorul desemnat din oficiu, greșita încadrare juridică dată faptei, aceasta

întrunind, în opinia sa elementele constitutive ale infracțiunii de corupție

sexuală și nu ale infracțiunii de viol, precum și greșita individualizare a

pedepsei aplicate.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) C. proc.

pen., constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele

C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a înaintat acelei

instanțe cererea de revizuire a condamnatului G.R.P., după efectuarea

verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca

nefondată.

Într-adevăr, din examinarea conținutului

cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că

nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (l) C. proc. pen.,

care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi

revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce

nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere;

c) un înscris care a servit ca temei al

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e)

când două sau mai multe hotărâri

judecătorești definitive nu se pot concilia.

Nici în apel condamnatul revizuient nu a

invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute în

textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și

legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei

în căile ordinare de atac.

Din analiza dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe prevederile alin. (l) lit. a) al

acestui articol este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea

unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia

hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [(art. 394

alin. (1) lit. a) și alin (2) C. proc. pen.)].

În cauză însă se observă că, deși

revizuientul a susținut că este nevinovat, nu a invocat fapte sau împrejurări

noi care să conducă la această concluzie și care să nu fi fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei, solicitând doar reaudierea părții vătămate și

a unor martori, aspecte ce nu pot fi reanalizate în cadrul procedurii

reglementate de art. 393 și următorii C. proc. pen., întrucât nu este admisibil

ca, pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte

deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza sau o nouă

apreciere a probelor ce au fost deja administrate.

Totodată, Înalta Curte mai constată că prin

cererea de revizuire formulată, condamnatul a solicitat schimbarea încadrării

juridice a faptei și reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, motivele

invocate neregăsindu-se însă printre cazurile de revizuire menționate anterior.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte

constatând că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor

expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.R.P.

împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel

Galați, secția minori și familie.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va

obliga recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul condamnat G.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 26

februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția minori și familie.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei

de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai

2009.