ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1727/2009

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 426 din 7 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul G.R.P., deținut în Penitenciarul Focșani. A fost obligat revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 6 mai 2008, condamnatul G.R.P. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 282 din 22 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susținut că, nu a săvârșit fapta pentru care a fost condamnat, nefiind luate în considerare toate declarațiile date de el pe parcursul cercetărilor, astfel că situația de fapt a fost greșit reținută pe baza depozițiilor neclare și confuze ale unor martori; că probele nu au fost recoltate și conservate în mod corespunzător, că ar fi fost „ fabricate” de organele de anchetă și că nu a existat timpul necesar pentru a întreține un raport sexual cu partea vătămată. În cauză a fost întocmit de procuror referatul cu nr. 391/III/6/2008 din 19 iunie 2008, în condițiile art. 399 C. proc. pen. Examinând actele dosarului, prima instanță a reținut că, revizuientul G.R.P.

se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 282 din 22 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Vrancea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 242 din 23 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și că a solicitat revizuirea sentinței penale pentru împrejurări care au fost avute în vedere de către instanță la judecarea cauzei în fond, respectiv la judecarea căilor ordinare de atac, greșita apreciere a probelor administrate. Prima instanță a constatat că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.

S-a mai reținut că revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate, însă probatoriul ce a fost administrat, aprecierea acestuia în condițiile art. 63 C. proc. pen., precum și hotărârea de condamnare pronunțată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile legale în materia asigurării apărării, au făcut obiectul controlului judiciar, fiind evaluate de către instanțele de apel și recurs, în cadrul căilor de atac ordinare exercitate de către inculpat. Cum aceste aspecte au fost cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza și nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., tribunalul a respins cererea revizuientului ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel revizuientul G.R.P. care a reiterat motivele invocate în cererea inițială. Prin decizia penală nr. 8/ A din 26 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul G.R.P. A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a reținut că, în cuprinsul dispozițiilor art. 394 C. proc.

pen., sunt enumerate expres și limitativ cazurile în care poate fi cerută revizuirea unei hotărâri, iar motivele invocate de revizuient, respectiv greșita apreciere a materialului probator nu se încadrează în nici unul dintre acestea. În consecință, criticile apelantului fiind nefondate, Curtea a respins apelul declarat de revizuient. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul G.R.P. care a reiterat, în scris, motivele invocate în cererea inițială, susținând, în plus, cu ocazia dezbaterilor, prin apărătorul desemnat din oficiu, greșita încadrare juridică dată faptei, aceasta întrunind, în opinia sa elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală și nu ale infracțiunii de viol, precum și greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 399 și următoarele C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea a înaintat acelei instanțe cererea de revizuire a condamnatului G.R.P., după efectuarea verificărilor cerute de lege, cu concluzii de respingere a acesteia ca nefondată. Într-adevăr, din examinarea conținutului cererii, Înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (l) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia. Nici în apel condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute în textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.

Din analiza dispozițiile art. 394 C. proc. pen., rezultă că revizuirea întemeiată pe prevederile alin. (l) lit. a) al acestui articol este dublu condiționată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [(art. 394 alin. (1) lit. a) și alin (2) C. proc. pen.)]. În cauză însă se observă că, deși revizuientul a susținut că este nevinovat, nu a invocat fapte sau împrejurări noi care să conducă la această concluzie și care să nu fi fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, solicitând doar reaudierea părții vătămate și a unor martori, aspecte ce nu pot fi reanalizate în cadrul procedurii reglementate de art. 393 și următorii C. proc.

pen., întrucât nu este admisibil ca, pe calea revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza sau o nouă apreciere a probelor ce au fost deja administrate. Totodată, Înalta Curte mai constată că prin cererea de revizuire formulată, condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei și reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, motivele invocate neregăsindu-se însă printre cazurile de revizuire menționate anterior. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte constatând că motivele invocate de revizuient nu se circumscriu cazurilor expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția minori și familie. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.R.P. împotriva deciziei penale nr. 8/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Galați, secția minori și familie. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2009.