ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.06.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2007

HOTĂRÂRE
12.06.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3

noiembrie 2006 reclamantul A.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 470 din 5

octombrie 2006 emis de Președintele C.N.A.S., prin care a fost sancționat cu

reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe o

perioadă de 3 luni. De asemenea, reclamantul a solicitat 20.000 lei daune

morale.

În motivarea cererii s-a arătat că s-a

efectuat un control pentru activitatea desfășurată în perioada 2003 – semestrul

I al anului 2006, în urma căruia s-a emis raportul nr. 547 din 7 septembrie

2006 și apoi ordinul contestat; că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă; că

nu i-au fost comunicate anexele actului de control, că a fost depășit termenul

de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 268 C. muncii; că perioada controlată

trebuia să înceapă cu data de 1 august 2005 când a încheiat contractul de management.

De asemenea, contestatorul a arătat că

exista semnătura directorului economic al C.A.S. Prahova pe contractele de

furnizare de servicii medicale; că i s-a imputat neexerecitarea tuturor căilor

de atac în cadrul unor litigii existente pe rolul instanțelor judecătorești,

fiind vorba în realitate doar de un singur litigiu promovat la inițiativa C.N.A.S.

împotriva SC P.I. SRL Ploiești, cu privire la recuperarea unor sume de bani

aferente unor investigații medicale decontate, proces câștigat de societate la Judecătoria Ploiești, în mod justificat, deoarece normele metodologice de aplicare a

contractului de prestări servicii pentru anul 2001 nu cuprindeau prevederi care

să interzică o atare metodă de lucru; că organul de control a reținut în

sarcina sa neaplicarea unor măsuri unitare de sancționare a furnizorilor de

servicii în situația constatării de abuzuri în prescrierea de investigații

paraclinice în perioada 2003-2005. Referitor la acest aspect, contestatorul

susține că a aprobat în perioada menționată toate propunerile comisiilor

constituite în acest scop, cu excepția a două cazuri, când a invalidat

propunerile pentru insuficienta fundamentare a măsurilor de sancționare și a

documentelor justificative.

Cu privire la comisia de evaluare a

laboratoarelor pentru anii 2003-2004, se arată în contestație, nu a existat

nici un caz de incompatibilitate sau de conflict de interese, cum reține în mod

eronat actul de control.

Referitor la pretinsa nerespectare a unui

criteriu unitar la repartizarea sumelor suplimentare revenite prin

rectificările bugetare pentru furnizorii de servicii farmaceutice,

contestatorul susține că a fost efectuat cu stricta respectare a prevederilor

legale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 258/2006 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a

fost admisă în parte, ordinul contestat a fost anulat și pârâta a fost obligată

la 20.000 RON daune morale și 2.284,20 RON cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că reclamantul a fost

sancționat numai pentru faptul că în perioada 2003-2006 contractele de

furnizare de servicii medicale și medicamente și actele adiționale la acestea,

nu poartă viza de control financiar preventiv, pentru lipsa vizei și a

sigiliului CFP pe contractele de furnizare de servicii medicale încheiate de C.A.S.

Prahova în anul 2006; că a fost efectuată cercetarea prealabilă; că și anterior

datei de 1 august 2005 reclamantul a deținut aceeași funcție, astfel că nu s-a

încălcat principiul neretroactivității legii.

Referitor la abaterea reținută de organul

de control, curtea de apel a apreciat că actele, contractele de furnizare de

servicii medicale au fost semnate chiar de persoana nominalizată să o acorde,

directorul economic al C.A.S. Prahova, C.F., și au fost înregistrate în

registrele de control financiar-preventiv; că OMFP nr. 522/2003 are în vedere

contractele de achiziții publice și nu contractele de furnizare de servicii

medicale și medicamente.

Referitor la daunele morale instanța de

fond a apreciat că sunt justificate, deoarece contestatorul a fost supus la

presiuni psihice și a fost internat în spital, datorită înrăutățirii stării de

sănătate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

în termen C.N.A.S.

În motivarea recursului s-a arătat, în

esență: că nu au fost respectate dispozițiile OMFP nr. 1792/2002 și nr. 522/2003,

care prevăd obligația ordonatorului de credite de a încheia angajament legal cu

terțe persoane numai cu viza de control financiar preventiv; că, potrivit

contractului de management, reclamantul avea obligația să respecte legislația

finanțelor publice pentru ordonatorii de credite.

S-a mai arătat în motivarea recursului că

dispozitivul nu este clar, întrucât, deși specifică faptul că acțiunea se

admite în parte, în realitate s-a acordat tot ce s-a cerut; că daunele morale

nu sunt legal acordate deoarece reclamantul nu a fost prejudiciat beneficiind

de drepturile salariale potrivit activității desfășurate; că nu s-a făcut dovada

legăturii de cauzalitate între ordinul contestat și incapacitatea temporară de

muncă a reclamantului.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

Curtea reține următoarele:

Prin ordinul nr. 470 din 5 octombrie 2006

emis de recurentă, intimatului i s-a reținut ca abatere disciplinară și a fost

sancționat cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu

10% pe o perioadă de 3 luni, faptul că la nivelul C.A.S. Prahova, în perioada

2003-2006, contractele de furnizare de servicii medicale și medicamente și

actele adiționale la acestea nu poartă viza de control financiar preventiv,

astfel cum prevăd OMFP nr. 1792/2002 și nr. 522/2003.

Este incontestabil faptul că acestor

contracte li se aplică normele legale reținute în ordinul de sancționare.

Aceste acte normative prevăd că ordonatorii de credite au obligația de a

încheia angajament legal cu terțe persoane numai cu viza de control financiar

preventiv, având în vedere că este vorba despre acte juridice prin care se

creează sau se constată obligații de plată pe seama fondurilor publice, fiind

afectate fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor bugetare

aprobate.

Conform OMFP nr. 1792/2002, nr. 522/2003 și

Contractului de management încheiat de intimat cu recurenta, intimatul avea

obligația de a desemna persoana care să exercite viza de control preventiv.

Această obligație intimatul a

îndeplinit-o, astfel cum rezultă în mod explicit din adresa nr. 8181/2003 a C.N.A.S.,

adresă în care se precizează „acordul C.N.A.S. pentru numirea domnului F.C. să

exercite activitatea de control financiar preventiv”, potrivit Cap. III pct. 6

lit. b) din anexa nr. 8 la Normele metodologice generale referitoare la

exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului

finanțelor nr. 522/2003.

Ca urmare, contractele în cauză au purtat

aceste vize, care sunt legale și au fost înregistrate în registrele de control

financiar preventiv.

Sub acest aspect, al anulării ordinului

nr. 470/2006 al C.N.A.S., sentința este legală și temeinică.

Referitor la daunele morale de 20.000 RON

acordate reclamantului, Curtea apreciază că recursul este fondat.

Din cuprinsul certificatelor de concediu

medical depuse la dosarul de fond, singurele probe administrate în acest sens,

nu rezultă afecțiunea de care a suferit reclamantul în perioada octombrie-noiembrie

actul contestat, respectiv sancțiunea primită, și starea de boală a

intimatului, în mod greșit instanța de fond a acordat daune morale reținând

degradarea stării de sănătate ca urmare a controlului efectuat de către recurentă.

Chiar dacă intimatul a fost afectat din

punct de vedere moral ca urmare a sancțiunii aplicate, care este modică

(penalizare salarială cu 10% pe o perioadă de 3 luni), repararea morală constă

tocmai în anularea sancțiunii. În acest mod petentul a obținut satisfacerea

demersului său, întrucât instanța a desființat actul administrativ atacat.

Pentru considerentele expuse recursul va

fi admis, sentința va fi modificată în parte, în sensul că se va menține numai

în ce privește anularea actului atacat și acordarea cheltuielilor de judecată,

dar se va respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.

Admite recursul declarat de C.N.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 258 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată în sensul că

respinge cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12

iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2003
efectuate, a fost comunicat reclamantului la data de 17 ianuarie 2002, aplicarea sancțiunii disciplinare fiind făcută pe baza acestui referat. Instanța de fond, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin s
ÎCCJ 2008-03-19
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1151/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 98 din 19 iunie 2007, a admis în parte acțiunea formula
ÎCCJ 2011-06-07
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3299/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, c
ÎCCJ 2011-05-06
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2593/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, reclama
ÎCCJ 2008-04-18
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1809/42/2007 la Curtea de Apel Ploiești, reclamanta E.V. a solicitat instanței să dispună anularea răspunsului nr. 7910
Sursă