ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3008/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 3 noiembrie 2006 reclamantul A.I. a solicitat anularea Ordinului nr. 470 din 5 octombrie 2006 emis de Președintele C.N.A.S., prin care a fost sancționat cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe o perioadă de 3 luni. De asemenea, reclamantul a solicitat 20.000 lei daune morale. În motivarea cererii s-a arătat că s-a efectuat un control pentru activitatea desfășurată în perioada 2003 – semestrul I al anului 2006, în urma căruia s-a emis raportul nr. 547 din 7 septembrie 2006 și apoi ordinul contestat; că nu s-a efectuat o cercetare prealabilă; că nu i-au fost comunicate anexele actului de control, că a fost depășit termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 268 C. muncii; că perioada controlată trebuia să înceapă cu data de 1 august 2005 când a încheiat contractul de management.

De asemenea, contestatorul a arătat că exista semnătura directorului economic al C.A.S. Prahova pe contractele de furnizare de servicii medicale; că i s-a imputat neexerecitarea tuturor căilor de atac în cadrul unor litigii existente pe rolul instanțelor judecătorești, fiind vorba în realitate doar de un singur litigiu promovat la inițiativa C.N.A.S. împotriva SC P.I. SRL Ploiești, cu privire la recuperarea unor sume de bani aferente unor investigații medicale decontate, proces câștigat de societate la Judecătoria Ploiești, în mod justificat, deoarece normele metodologice de aplicare a contractului de prestări servicii pentru anul 2001 nu cuprindeau prevederi care să interzică o atare metodă de lucru; că organul de control a reținut în sarcina sa neaplicarea unor măsuri unitare de sancționare a furnizorilor de servicii în situația constatării de abuzuri în prescrierea de investigații paraclinice în perioada 2003-2005.

Referitor la acest aspect, contestatorul susține că a aprobat în perioada menționată toate propunerile comisiilor constituite în acest scop, cu excepția a două cazuri, când a invalidat propunerile pentru insuficienta fundamentare a măsurilor de sancționare și a documentelor justificative. Cu privire la comisia de evaluare a laboratoarelor pentru anii 2003-2004, se arată în contestație, nu a existat nici un caz de incompatibilitate sau de conflict de interese, cum reține în mod eronat actul de control. Referitor la pretinsa nerespectare a unui criteriu unitar la repartizarea sumelor suplimentare revenite prin rectificările bugetare pentru furnizorii de servicii farmaceutice, contestatorul susține că a fost efectuat cu stricta respectare a prevederilor legale în vigoare.

Prin sentința civilă nr. 258/2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, ordinul contestat a fost anulat și pârâta a fost obligată la 20.000 RON daune morale și 2.284,20 RON cheltuieli de judecată. Instanța a reținut că reclamantul a fost sancționat numai pentru faptul că în perioada 2003-2006 contractele de furnizare de servicii medicale și medicamente și actele adiționale la acestea, nu poartă viza de control financiar preventiv, pentru lipsa vizei și a sigiliului CFP pe contractele de furnizare de servicii medicale încheiate de C.A.S. Prahova în anul 2006; că a fost efectuată cercetarea prealabilă; că și anterior datei de 1 august 2005 reclamantul a deținut aceeași funcție, astfel că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii.

Referitor la abaterea reținută de organul de control, curtea de apel a apreciat că actele, contractele de furnizare de servicii medicale au fost semnate chiar de persoana nominalizată să o acorde, directorul economic al C.A.S. Prahova, C.F., și au fost înregistrate în registrele de control financiar-preventiv; că OMFP nr. 522/2003 are în vedere contractele de achiziții publice și nu contractele de furnizare de servicii medicale și medicamente. Referitor la daunele morale instanța de fond a apreciat că sunt justificate, deoarece contestatorul a fost supus la presiuni psihice și a fost internat în spital, datorită înrăutățirii stării de sănătate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen C.N.A.S.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență: că nu au fost respectate dispozițiile OMFP nr. 1792/2002 și nr. 522/2003, care prevăd obligația ordonatorului de credite de a încheia angajament legal cu terțe persoane numai cu viza de control financiar preventiv; că, potrivit contractului de management, reclamantul avea obligația să respecte legislația finanțelor publice pentru ordonatorii de credite. S-a mai arătat în motivarea recursului că dispozitivul nu este clar, întrucât, deși specifică faptul că acțiunea se admite în parte, în realitate s-a acordat tot ce s-a cerut; că daunele morale nu sunt legal acordate deoarece reclamantul nu a fost prejudiciat beneficiind de drepturile salariale potrivit activității desfășurate; că nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate între ordinul contestat și incapacitatea temporară de muncă a reclamantului.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Curtea reține următoarele: Prin ordinul nr. 470 din 5 octombrie 2006 emis de recurentă, intimatului i s-a reținut ca abatere disciplinară și a fost sancționat cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere cu 10% pe o perioadă de 3 luni, faptul că la nivelul C.A.S. Prahova, în perioada 2003-2006, contractele de furnizare de servicii medicale și medicamente și actele adiționale la acestea nu poartă viza de control financiar preventiv, astfel cum prevăd OMFP nr. 1792/2002 și nr. 522/2003. Este incontestabil faptul că acestor contracte li se aplică normele legale reținute în ordinul de sancționare.

Aceste acte normative prevăd că ordonatorii de credite au obligația de a încheia angajament legal cu terțe persoane numai cu viza de control financiar preventiv, având în vedere că este vorba despre acte juridice prin care se creează sau se constată obligații de plată pe seama fondurilor publice, fiind afectate fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate. Conform OMFP nr. 1792/2002, nr. 522/2003 și Contractului de management încheiat de intimat cu recurenta, intimatul avea obligația de a desemna persoana care să exercite viza de control preventiv. Această obligație intimatul a îndeplinit-o, astfel cum rezultă în mod explicit din adresa nr. 8181/2003 a C.N.A.S., adresă în care se precizează „acordul C.N.A.S.

pentru numirea domnului F.C. să exercite activitatea de control financiar preventiv”, potrivit Cap. III pct. 6 lit. b) din anexa nr. 8 la Normele metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor nr. 522/2003. Ca urmare, contractele în cauză au purtat aceste vize, care sunt legale și au fost înregistrate în registrele de control financiar preventiv. Sub acest aspect, al anulării ordinului nr. 470/2006 al C.N.A.S., sentința este legală și temeinică. Referitor la daunele morale de 20.000 RON acordate reclamantului, Curtea apreciază că recursul este fondat.

Din cuprinsul certificatelor de concediu medical depuse la dosarul de fond, singurele probe administrate în acest sens, nu rezultă afecțiunea de care a suferit reclamantul în perioada octombrie-noiembrie 2006. Nefăcându-se dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta imputată prin actul contestat, respectiv sancțiunea primită, și starea de boală a intimatului, în mod greșit instanța de fond a acordat daune morale reținând degradarea stării de sănătate ca urmare a controlului efectuat de către recurentă. Chiar dacă intimatul a fost afectat din punct de vedere moral ca urmare a sancțiunii aplicate, care este modică (penalizare salarială cu 10% pe o perioadă de 3 luni), repararea morală constă tocmai în anularea sancțiunii.

În acest mod petentul a obținut satisfacerea demersului său, întrucât instanța a desființat actul administrativ atacat. Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, sentința va fi modificată în parte, în sensul că se va menține numai în ce privește anularea actului atacat și acordarea cheltuielilor de judecată, dar se va respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.A.S. împotriva sentinței civile nr. 258 din 19 decembrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea reclamantului privind acordarea daunelor morale. Menține restul dispozițiilor sentinței. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iunie 2007.