ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1246 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantele F.S.L.I. și F.S.I. S.H., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul în interesul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care se solicita anularea art. VI din O.U.G. nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a admis cererea de intervenție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor în interesul pârâtului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a invocat Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2008, prin care Curtea Constituțională, soluționând cererea reclamantelor, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VI din O.U.G.

nr. 88/2006, ridicată de reclamante, reținând că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale, în măsura în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții din ordonanță. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamantele, considerând-o netemeinică și nelegală. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă, făcând aplicarea art. 9 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 554/2004. Arată recurentele că acțiunea formulată de federațiile sindicale, având ca obiect anularea parțială a O.U.G.

nr. 88/2006, de fapt, a rămas fără obiect, întrucât, prin Legea nr. 120/2007, publicată în M.Of., Partea I nr. 299 din 4 aprilie 2007 a fost aprobată O.U.G. nr. 88/2006. Apreciază astfel, că nemaifiind îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea ar fi rămas fără obiect. Analizând recursul formulat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu s-a fondat, fiind respins pentru următoarele considerente: Prin acțiunea în contencios administrativ, reclamantele F.S.L.I. și F.S.I. S.H. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a O.U.G.

nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de personal respectiv, anularea art. VI din aceasta, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VI din O.U.G. nr. 88/2006 raportat la prevederile art. 1 alin. (5), art. 108 alin. (3), art. 115 alin. (1) și (4) din Constituția României. Instanța de contencios administrativ în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și în baza art. 9 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, a sesizat prin încheiere motivată Curtea Constituțională și a suspendat cauza pe fond.

După pronunțarea Curții Constituționale prin Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2008, instanța de contencios administrativ și fiscal a repus cauza pe rol și prin sentința recurată a respins acțiunea ca inadmisibilă. În acest sens s-au avut în vedere considerentele deciziei Curții Constituționale în care s-a reținut că excepția de neconstituționalitate a fost formulată în cuprinsul cererii de anulare pe calea contenciosului administrativ a acelorași prevederi care fac și obiectul excepției. Fiind ridicată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția este inadmisibilă. Curtea constată astfel că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită, iar criticile ce vizează lipsa rolului activ conform art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., sau rămânerea cauzei fără obiect sunt neîntemeiate. Acțiunea întemeiată pe art. 1 alin. (7) și art. 9 din legea contenciosului administrativ a fost formulată anterior aprobării ordonanței prin lege și instanța a făcut aplicarea prevederilor legale invocate pronunțându-se asupra obiectului cererii cu care a fost investită și cu respectarea întocmai a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004. Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului și prezintă interes practic întrucât fixează limitele judecății, judecătorii fiind obligați să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecății. Cum în cauză prima instanță a hotărât asupra cererii cu care a fost investită conform art. 9 din Legea nr. 554/2004, aspectele invocate de reclamanții-recurenți direct în recurs privind aprobarea prin Legea nr. 120/2007 a O.U.G.

nr. 88/2006, nu sunt de natură a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate în condițiile art. 304 1 C. proc. civ. În raport de cele reținute, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat de reclamanți a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantele F.S.L.I. și F.S.I. S.H. împotriva sentinței nr. 1246 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.