ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4253/2008

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1246 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă,

acțiunea formulată de reclamantele F.S.L.I. și F.S.I. S.H., în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României și intervenientul în interesul pârâtului

Ministerul Economiei și Finanțelor, prin care se solicita anularea art. VI din

O.U.G. nr. 88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Prin aceeași sentință, instanța de judecată a admis cererea de

intervenție formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor în interesul

pârâtului.

Pentru

a pronunța această sentință, instanța de fond a invocat Decizia nr. 43 din 31

ianuarie 2008, prin care Curtea Constituțională, soluționând cererea

reclamantelor, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. VI din O.U.G. nr. 88/2006, ridicată de reclamante, reținând

că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale, în măsura

în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să

aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau

a unei dispoziții din ordonanță.

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat recurs reclamantele,

considerând-o netemeinică și nelegală.

În

dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit, instanța a respins

acțiunea ca inadmisibilă, făcând aplicarea art. 9 alin. (1), (2) și (3) din

Legea nr. 554/2004.

Arată

recurentele că acțiunea formulată de federațiile sindicale, având ca obiect

anularea parțială a O.U.G. nr. 88/2006, de fapt, a rămas fără obiect, întrucât,

prin Legea nr. 120/2007, publicată în M.Of., Partea I nr. 299 din 4 aprilie

2007 a fost aprobată O.U.G. nr. 88/2006.

Apreciază astfel,

că nemaifiind îndeplinite condițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acțiunea ar

fi rămas fără obiect.

Analizând

recursul formulat de reclamantă, prin prisma motivelor invocate, în raport cu

dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată

că recursul nu s-a fondat, fiind respins pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea în

contencios administrativ, reclamantele F.S.L.I. și F.S.I. S.H. au solicitat ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a O.U.G. nr.

88/2006 pentru modificarea și completarea unor acte normative prin care se

acordă drepturi sociale, precum și unele măsuri în domeniul cheltuielilor de

personal respectiv, anularea art. VI din aceasta, în temeiul art. 9 din Legea

nr. 554/2004 au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

VI din O.U.G. nr. 88/2006 raportat la prevederile art. 1 alin. (5), art. 108

alin. (3), art. 115 alin. (1) și (4) din Constituția României.

Instanța de

contencios administrativ în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) și

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, republicată și în baza art. 9 alin. (2) din legea

contenciosului administrativ, a sesizat prin încheiere motivată Curtea

Constituțională și a suspendat cauza pe fond.

După pronunțarea

Curții Constituționale prin Decizia nr. 43 din 31 ianuarie 2008, instanța de

contencios administrativ și fiscal a repus cauza pe rol și prin sentința

recurată a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În acest sens

s-au avut în vedere considerentele deciziei Curții Constituționale în care s-a reținut

că excepția de neconstituționalitate a fost formulată în cuprinsul cererii de

anulare pe calea contenciosului administrativ a acelorași prevederi care fac și

obiectul excepției. Fiind ridicată în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, excepția este inadmisibilă.

Curtea constată

astfel că prima instanță s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost învestită,

iar criticile ce vizează lipsa rolului activ conform art. 129 alin. (5) C.

proc. civ., sau rămânerea cauzei fără obiect sunt neîntemeiate.

Acțiunea

întemeiată pe art. 1 alin. (7) și art. 9 din legea contenciosului administrativ

a fost formulată anterior aprobării ordonanței prin lege și instanța a făcut

aplicarea prevederilor legale invocate pronunțându-se asupra obiectului cererii

cu care a fost investită și cu respectarea întocmai a prevederilor art. 9 din

Legea nr. 554/2004.

Prin obiect al

cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a reclamantului

și prezintă interes practic întrucât fixează limitele judecății, judecătorii

fiind obligați să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse

judecății.

Cum în cauză

prima instanță a hotărât asupra cererii cu care a fost investită conform art. 9

din Legea nr. 554/2004, aspectele invocate de reclamanții-recurenți direct în

recurs privind aprobarea prin Legea nr. 120/2007 a O.U.G. nr. 88/2006, nu sunt de

natură a conduce la modificarea sau casarea hotărârii recurate în condițiile art.

304

1

C. proc. civ.

În raport de

cele reținute, Curtea apreciază că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

București este legală și temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul formulat de reclamanți a fost

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantele F.S.L.I. și F.S.I. S.H. împotriva sentinței nr. 1246 din 17

aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

noiembrie 2008.