ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2007, reclamanta

SC V.I. SRL Cluj-Napoca a solicitat obligarea pârâților Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor și Guvernul României la restituirea valorii reactualizate

a sumei de 446.333.879 ROL, plătită cu titlul de amendă contravențională în baza

proceselor–verbale de contravenție din 9 august 2002 și din 12 august 2002.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin cele două procese-verbale de constatare și sancționare

a contravenției a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută

de art. VI alin. (3) din O.G. nr. 18/1994 și că ambele sancțiuni au fost executate,

ca urmare a respingerii căilor legale de atac exercitate împotriva proceselor–verbale

de contravenție.

Reclamanta a susținut

că se impune exonerarea sa de plata amenzii și restituirea sumelor executate silit,

întrucât dispozițiile art. IV alin. (3) și alin. (7) din O.G. nr. 18/1994 au fost

abrogate expres prin O.G. nr. 34/2003, în vigoare de la data de 31 ianuarie 2003,

iar prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 au fost declarate neconstituționale

prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională.

Conform acestei decizii

s-a învederat că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată

printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura

de executare silită a acesteia a început.

Pârâtul Statul Român,

prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare și a invocat excepția

de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a fost sancționată

contravențional în baza altor dispoziții legal decât cele declarate neconstituționale

prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională.

Prin sentința civilă

nr. 451 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a admis

acțiunea și a obligat pârâții să restituie valoarea actualizată a sumei de 446.333.879

ROL, plătită de reclamantă cu titlul de amendă contravențională în baza proceselor–verbale

din 9 august 2002 și din 12 august 2002, precum și cheltuielile de judecată în sumă

de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Instanța de fond a respins

excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reținând că acțiunea în reparații formulată

de reclamantă pentru restituirea sumelor de bani plătite bugetului de stat în temeiul

unei prevederi dintr-o ordonanță a guvernului declarată neconstituțională este admisibilă

conform art. 9 alin. (4) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, s-a

considerat că este întemeiată cererea de plată a despăgubirilor echivalente cu amenzile

contravenționale achitate în baza unor procese–verbale de contravenție din luna

august 2002.

Instanța de fond a avut

în vedere că la data de 31 ianuarie 2003 a intrat în vigoare O.G. nr. 34/2003, are

a abrogat art. IV alin. (3) din O.G. nr. 18/1994, în baza căruia a fost sancționată

contravențional societatea reclamantă.

Raportat la situația de

fapt dovedită în cauză, s-a apreciat că plata amenzii aplicată în temeiul unei legi

abrogată printr-o altă lege, care nu mai califică și nu mai sancționează contravențional

fapta respectivă, nu mai poate fi executată, chiar dacă a început executarea silită.

În acest sens, s-a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunțată

de Curtea Constituțională s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai

sancționează” se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea

acesteia.

Împotriva acestei sentințe,

au declarat recurs pârâții Guvernul României și Statul Român, prin Ministerul Economiei

și Finanțelor, solicitând modificarea hotărâri, în sensul respingerii acțiunii formulate

de reclamantă.

În primul motiv de recurs

a fost criticată soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate, arătându-se

că nu erau aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 în condițiile în

care O.G. nr. 2/2001 a fost deja aprobată prin Legea nr. 180/2002.

Recurenții au susținut

că acțiunea formulată de intimata-reclamantă este inadmisibilă, atât pentru lipsa

procedurii prealabile, cât și pentru faptul că nu se încadrează în dispozițiile

art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicate drept temei juridic

Cel de-al doilea motiv

de recurs se referă la fondul pricinii și s-a susținut că a fost greșit admisă cererea

de despăgubiri, deși nu se poate reține existența unui prejudiciu prin emiterea

O.G. nr. 2/2001 și nici existența unui raport de cauzalitate între aplicarea acestei

ordonanțe, declarate neconstituționale și prejudiciul invocat de intimată, constând

în plata amenzii contravenționale.

Recurenții au precizat

că procedura de punere în executare a sancțiunilor contravenționale era deja finalizată

la data abrogării dispozițiilor O.G. nr. 18/1994 prin O.G. nr. 34/2003. În atare

situație, s-a susținut că nu se poate obține anularea executării silite pe motiv

că ulterior finalizării procedurii de executare, legea nouă nu mai sancționează

contravențional fapta respectivă.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți, pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 9 alin.

(1) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său

ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce

acțiune la instanța de contencios administrativ, fie însoțită de excepția de neconstituționalitate,

fie direct, prin invocarea, în termen legal, a deciziei de declarare a neconstituționalității,

ca urmare a admiterii excepției invocată într-o altă cauză.

Instanța de fond a aplicat

greșit aceste prevederi legale, fără a avea în vedere că, la data introducerii acțiunii

– 27 iunie 2007, O.G. nr. 2/2001 era aprobată prin Legea nr. 180/2002 și prin aprobarea

de către parlament, ordonanța devine lege.

Reglementarea cuprinsă

în art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o derogare de la prevederile art. 29

din Legea nr. 47/1992 privind invocarea neconstituționalității unor dispoziții legale,

și nu poate fi aplicată decât în cazul actelor normative care au fost prevăzute

expres și anume, ordonanțe ale guvernului. Cererea formulată de intimata-reclamantă

nu îndeplinea această primă condiție legală, deoarece O.G. nr. 2/2001, ale cărei

dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 228/2007, a fost

aprobată prin Legea nr. 180/2002 și în consecință, nu mai aparține categoriei de

acte normative pentru care instanța de contencios administrativ poate fi sesizată

în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cea de-a doua critică

formulată de recurenți este de asemenea întemeiată, întrucât sancțiunile contravenționale

aplicate intimatei-reclamante în baza art. IV alin. (3) din O.G. nr. 18/1994 au

fost executate anterior datei la care aceste prevederi legale au fost abrogate prin

O.G. nr. 34/2003.

În consecință, nu este

posibilă anularea executării celor două procese-verbale de contravenție față de

împrejurarea că legea nouă nu mai sancționează fapta respectivă.

Din acest punct de vedere,

se constată că instanța de fond a aplicat greșit Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale,

fără a avea în vedere că în realitate, nu s-a ridicat o problemă de constituționalitate,

ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

În decizia susmenționată,

s-a reținut că prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 referitoare la

dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârșite produc efecte numai pentru

viitor, începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou. Aplicarea

legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta se analizează

prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării

cauzei.

Cum faptele constatate

prin procesele–verbale întocmite la 9 și respectiv 12 august 2002 erau sancționate

contravențional sub imperiul legii vechi și au fost executate anterior abrogării

acesteia, nu exista un temei legal pentru anularea executări finalizate și pentru

restituirea sumelor pretinse prin acțiune.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și pe fond,

va respinge acțiunea formulată de SC V.I. SRL Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de Guvernul României

împotriva sentinței civile nr. 451 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și în fond respinge acțiunea formulată de SC V.I. SRL Cluj-Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 mai 2008.