ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1888/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie 2007, reclamanta SC V.I. SRL Cluj-Napoca a solicitat obligarea pârâților Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Guvernul României la restituirea valorii reactualizate a sumei de 446.333.879 ROL, plătită cu titlul de amendă contravențională în baza proceselor–verbale de contravenție din 9 august 2002 și din 12 august 2002. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin cele două procese-verbale de constatare și sancționare a contravenției a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. VI alin. (3) din O.G. nr. 18/1994 și că ambele sancțiuni au fost executate, ca urmare a respingerii căilor legale de atac exercitate împotriva proceselor–verbale de contravenție.

Reclamanta a susținut că se impune exonerarea sa de plata amenzii și restituirea sumelor executate silit, întrucât dispozițiile art. IV alin. (3) și alin. (7) din O.G. nr. 18/1994 au fost abrogate expres prin O.G. nr. 34/2003, în vigoare de la data de 31 ianuarie 2003, iar prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională. Conform acestei decizii s-a învederat că o sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare silită a acesteia a început.

Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare și a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a fost sancționată contravențional în baza altor dispoziții legal decât cele declarate neconstituționale prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională. Prin sentința civilă nr. 451 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie valoarea actualizată a sumei de 446.333.879 ROL, plătită de reclamantă cu titlul de amendă contravențională în baza proceselor–verbale din 9 august 2002 și din 12 august 2002, precum și cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reținând că acțiunea în reparații formulată de reclamantă pentru restituirea sumelor de bani plătite bugetului de stat în temeiul unei prevederi dintr-o ordonanță a guvernului declarată neconstituțională este admisibilă conform art. 9 alin. (4) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, s-a considerat că este întemeiată cererea de plată a despăgubirilor echivalente cu amenzile contravenționale achitate în baza unor procese–verbale de contravenție din luna august 2002. Instanța de fond a avut în vedere că la data de 31 ianuarie 2003 a intrat în vigoare O.G. nr. 34/2003, are a abrogat art. IV alin. (3) din O.G.

nr. 18/1994, în baza căruia a fost sancționată contravențional societatea reclamantă. Raportat la situația de fapt dovedită în cauză, s-a apreciat că plata amenzii aplicată în temeiul unei legi abrogată printr-o altă lege, care nu mai califică și nu mai sancționează contravențional fapta respectivă, nu mai poate fi executată, chiar dacă a început executarea silită. În acest sens, s-a reținut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că dispozițiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituționale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancționează” se înțelege doar aplicarea sancțiunii contravenționale, nu și executarea acesteia.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Guvernul României și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând modificarea hotărâri, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă. În primul motiv de recurs a fost criticată soluția de respingere a excepției de inadmisibilitate, arătându-se că nu erau aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care O.G. nr. 2/2001 a fost deja aprobată prin Legea nr. 180/2002. Recurenții au susținut că acțiunea formulată de intimata-reclamantă este inadmisibilă, atât pentru lipsa procedurii prealabile, cât și pentru faptul că nu se încadrează în dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicate drept temei juridic Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la fondul pricinii și s-a susținut că a fost greșit admisă cererea de despăgubiri, deși nu se poate reține existența unui prejudiciu prin emiterea O.G.

nr. 2/2001 și nici existența unui raport de cauzalitate între aplicarea acestei ordonanțe, declarate neconstituționale și prejudiciul invocat de intimată, constând în plata amenzii contravenționale. Recurenții au precizat că procedura de punere în executare a sancțiunilor contravenționale era deja finalizată la data abrogării dispozițiilor O.G. nr. 18/1994 prin O.G. nr. 34/2003. În atare situație, s-a susținut că nu se poate obține anularea executării silite pe motiv că ulterior finalizării procedurii de executare, legea nouă nu mai sancționează contravențional fapta respectivă. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâți, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 9 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, fie însoțită de excepția de neconstituționalitate, fie direct, prin invocarea, în termen legal, a deciziei de declarare a neconstituționalității, ca urmare a admiterii excepției invocată într-o altă cauză. Instanța de fond a aplicat greșit aceste prevederi legale, fără a avea în vedere că, la data introducerii acțiunii – 27 iunie 2007, O.G. nr. 2/2001 era aprobată prin Legea nr. 180/2002 și prin aprobarea de către parlament, ordonanța devine lege.

Reglementarea cuprinsă în art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o derogare de la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind invocarea neconstituționalității unor dispoziții legale, și nu poate fi aplicată decât în cazul actelor normative care au fost prevăzute expres și anume, ordonanțe ale guvernului. Cererea formulată de intimata-reclamantă nu îndeplinea această primă condiție legală, deoarece O.G. nr. 2/2001, ale cărei dispoziții au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 228/2007, a fost aprobată prin Legea nr. 180/2002 și în consecință, nu mai aparține categoriei de acte normative pentru care instanța de contencios administrativ poate fi sesizată în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cea de-a doua critică formulată de recurenți este de asemenea întemeiată, întrucât sancțiunile contravenționale aplicate intimatei-reclamante în baza art. IV alin. (3) din O.G. nr. 18/1994 au fost executate anterior datei la care aceste prevederi legale au fost abrogate prin O.G. nr. 34/2003. În consecință, nu este posibilă anularea executării celor două procese-verbale de contravenție față de împrejurarea că legea nouă nu mai sancționează fapta respectivă. Din acest punct de vedere, se constată că instanța de fond a aplicat greșit Decizia nr. 228/2007 a Curții Constituționale, fără a avea în vedere că în realitate, nu s-a ridicat o problemă de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competența instanței de judecată.

În decizia susmenționată, s-a reținut că prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 referitoare la dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârșite produc efecte numai pentru viitor, începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou. Aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta se analizează prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Cum faptele constatate prin procesele–verbale întocmite la 9 și respectiv 12 august 2002 erau sancționate contravențional sub imperiul legii vechi și au fost executate anterior abrogării acesteia, nu exista un temei legal pentru anularea executări finalizate și pentru restituirea sumelor pretinse prin acțiune.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată și pe fond, va respinge acțiunea formulată de SC V.I. SRL Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 451 din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și în fond respinge acțiunea formulată de SC V.I. SRL Cluj-Napoca. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.