ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4175/2009

Asupra recursului civil de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 9 august 2007, reclamantul

M.S. a solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța, anularea dispoziției

nr. 4011 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârât și restituirea în natură a

imobilului situat în Constanța, sau, în subsidiar, despăgubiri în echivalent.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că imobilul solicitat, proprietatea sa, a fost preluat

de stat în baza deciziei nr. 520 din 11 decembrie 1982 a fostului Consiliul

Popular Județean Constanța, emisă în baza Decretului nr. 223/1974 ca urmare a

stabilirii sale în străinătate în anul 1982.

Sunt astfel incidente

prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, care consacră regula restituirii în

natură a acestei categorii de bunuri și care doar în mod excepțional, dacă

restituirea nu mai este posibilă, prevăd acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent.

Prin sentința civilă

nr. 237 din 5 martie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantului

și a anulat dispoziția nr. 4011 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârâtul Primarul

municipiului Constanța.

Pârâtul a fost obligat

să restituie în natură reclamantului, imobilul situat în municipiul Constanța.

Prima instanță a

reținut, în esență, că din istoricul de rol fiscal rezultă că reclamantul

figurează din anul 1966 înscris în registrul fiscal cu un imobil compus din 300

mp teren și construcție, bun pentru care a achitat obligațiile fiscale până la

data preluării sale de către stat.

Imobilul a fost

preluat prin decizia nr. 520 din 4 decembrie 1982 a Consiliului Popular

Județean Constanța, urmare a aprobării plecării reclamantului din țară și

stabilirii în străinătate, fără plata unei despăgubiri.

S-a reținut astfel a

fi fondată cererea reclamantului de restituire a bunului în natură, motiv

pentru care aceasta a fost admisă în sensul celor reținute în dispozitivul

hotărârii astfel pronunțate.

Apelul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Constanța, a fost admis prin decizia civilă nr. 192/C

din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și

familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

A fost schimbată în

parte sentința atacată, în sensul că pârâtul a fost obligat să emită în

beneficiul reclamantului pentru construcția situată în Constanța, preluată de

stat, dispoziție motivată cu propunerea de acordare în compensare a altor

bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile

legii speciale, în măsura în care compensarea în natură nu este posibilă sau nu

este acceptată de reclamant.

Instanța de apel a

reținut, în esență, ca fiind corectă dispoziția instanței de anulare a actului

emis de pârâtă, întrucât preluarea bunului reclamantului, fără nicio

despăgubire în temeiul Decretului nr. 223/1974 a fost o măsură abuzivă,

situație care se încadrează în ipoteza textului art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001

reclamantul fiind deci îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii

prevăzute de această lege.

S-a considerat însă a

fi fondată critica pârâtei ce vizează modalitatea de despăgubire a

reclamantului, constând în restituirea în natură a bunului (construcție) ce fusese

înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995.

Întrucât locuința în

litigiu a fost înstrăinată chiriașilor în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 28072/1997, act ce nu a fost anulat, s-au constatat a fi

incidente speței dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 care

îndreptățesc reclamantul exclusiv la acordarea măsurilor reparatorii prin

echivalent.

Împotriva acestei

hotărâri, a declarat recurs reclamantul M.S., criticând-o pentru nelegalitate,

critici ce nu au fost întemeiate pe vreunul dintre motivele de recurs prevăzute

de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar care fac posibilă, în conformitate cu

prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea lor în prevederile art.

304 pct.9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

recursului, reclamantul a învederat greșita reținere a prevederilor art. 18

lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunul proprietatea sa și preluat de

stat, a fost înstrăinat chiriașilor cu nerespectarea dispozițiilor legale,

solicitând restituirea bunului în natură.

Recursul nu este

fondat.

Potrivit dispozițiilor

art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii se

stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu

respectarea dispozițiilor legale.

Corelativ, art. 20 alin.

(2) din aceeași lege dispune că în situația în care imobilul a fost vândut cu

respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației

juridice a unor imobile cu destinație de locuință, trecute în proprietatea

statului, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil,

stabilită potrivit standardelor internaționale în materie.

Iar art. 45 alin. (1)

din lege, prevede că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în

cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența

legii, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare

la data înstrăinării.

Prin urmare, astfel

cum judicios a reținut instanța de apel, deși, de principiu, în materia

analizată, regula este restituirea în natură a bunului, pentru situația

particulară speței încadrată legal în ipoteza art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001,

măsurile reparatorii prevăzute de lege și care pot fi acordate sunt exclusiv

cele prin echivalent, astfel cum s-a dispus prin hotărârea atacată.

Bunul litigios a fost

legal încadrat în ipoteza menționată cu referire la art. 20 alin. (2) din

aceeași lege, întrucât a fost înstrăinat chiriașilor construcții în temeiul

Legii nr. 112/1995 iar actul de înstrăinare nu a fost atacat, astfel încât își

produce efectele juridice specifice.

Ca urmare, atâta timp

cât vânzarea nu a fost desființată chiriașii au devenit în temeiul acesteia

proprietarii bunului litigios, reclamantul nefiind îndreptățit, potrivit

actului normativ incident speței și în temeiul căruia a și înțeles să-și valorifice

dreptul subiectiv invocat, decât la măsuri reparatorii prin echivalent astfel

cum legal a dispus instanța de apel.

Față de cele ce

preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamantul M.S. împotriva deciziei nr. 192 C din 17 septembrie 2008 a Curții

de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și

asigurări sociale, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.