ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4175/2009

Asupra recursului civil de față, Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2007, reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța, anularea dispoziției nr. 4011 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului situat în Constanța, sau, în subsidiar, despăgubiri în echivalent. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că imobilul solicitat, proprietatea sa, a fost preluat de stat în baza deciziei nr. 520 din 11 decembrie 1982 a fostului Consiliul Popular Județean Constanța, emisă în baza Decretului nr. 223/1974 ca urmare a stabilirii sale în străinătate în anul 1982. Sunt astfel incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 10/2001, care consacră regula restituirii în natură a acestei categorii de bunuri și care doar în mod excepțional, dacă restituirea nu mai este posibilă, prevăd acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Prin sentința civilă nr. 237 din 5 martie 2008, Tribunalul Constanța a admis acțiunea reclamantului și a anulat dispoziția nr. 4011 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Constanța. Pârâtul a fost obligat să restituie în natură reclamantului, imobilul situat în municipiul Constanța. Prima instanță a reținut, în esență, că din istoricul de rol fiscal rezultă că reclamantul figurează din anul 1966 înscris în registrul fiscal cu un imobil compus din 300 mp teren și construcție, bun pentru care a achitat obligațiile fiscale până la data preluării sale de către stat. Imobilul a fost preluat prin decizia nr. 520 din 4 decembrie 1982 a Consiliului Popular Județean Constanța, urmare a aprobării plecării reclamantului din țară și stabilirii în străinătate, fără plata unei despăgubiri.

S-a reținut astfel a fi fondată cererea reclamantului de restituire a bunului în natură, motiv pentru care aceasta a fost admisă în sensul celor reținute în dispozitivul hotărârii astfel pronunțate. Apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Constanța, a fost admis prin decizia civilă nr. 192/C din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. A fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că pârâtul a fost obligat să emită în beneficiul reclamantului pentru construcția situată în Constanța, preluată de stat, dispoziție motivată cu propunerea de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, în măsura în care compensarea în natură nu este posibilă sau nu este acceptată de reclamant.

Instanța de apel a reținut, în esență, ca fiind corectă dispoziția instanței de anulare a actului emis de pârâtă, întrucât preluarea bunului reclamantului, fără nicio despăgubire în temeiul Decretului nr. 223/1974 a fost o măsură abuzivă, situație care se încadrează în ipoteza textului art. 2 lit. i) din Legea nr. 10/2001 reclamantul fiind deci îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de această lege. S-a considerat însă a fi fondată critica pârâtei ce vizează modalitatea de despăgubire a reclamantului, constând în restituirea în natură a bunului (construcție) ce fusese înstrăinat foștilor chiriași în baza Legii nr. 112/1995. Întrucât locuința în litigiu a fost înstrăinată chiriașilor în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 28072/1997, act ce nu a fost anulat, s-au constatat a fi incidente speței dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 care îndreptățesc reclamantul exclusiv la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamantul M.S., criticând-o pentru nelegalitate, critici ce nu au fost întemeiate pe vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., dar care fac posibilă, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. încadrarea lor în prevederile art. 304 pct.9 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, reclamantul a învederat greșita reținere a prevederilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, întrucât bunul proprietatea sa și preluat de stat, a fost înstrăinat chiriașilor cu nerespectarea dispozițiilor legale, solicitând restituirea bunului în natură. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 republicată, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.

Corelativ, art. 20 alin. (2) din aceeași lege dispune că în situația în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuință, trecute în proprietatea statului, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, stabilită potrivit standardelor internaționale în materie. Iar art. 45 alin. (1) din lege, prevede că actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile ce cad sub incidența legii, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.

Prin urmare, astfel cum judicios a reținut instanța de apel, deși, de principiu, în materia analizată, regula este restituirea în natură a bunului, pentru situația particulară speței încadrată legal în ipoteza art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prevăzute de lege și care pot fi acordate sunt exclusiv cele prin echivalent, astfel cum s-a dispus prin hotărârea atacată. Bunul litigios a fost legal încadrat în ipoteza menționată cu referire la art. 20 alin. (2) din aceeași lege, întrucât a fost înstrăinat chiriașilor construcții în temeiul Legii nr. 112/1995 iar actul de înstrăinare nu a fost atacat, astfel încât își produce efectele juridice specifice.

Ca urmare, atâta timp cât vânzarea nu a fost desființată chiriașii au devenit în temeiul acesteia proprietarii bunului litigios, reclamantul nefiind îndreptățit, potrivit actului normativ incident speței și în temeiul căruia a și înțeles să-și valorifice dreptul subiectiv invocat, decât la măsuri reparatorii prin echivalent astfel cum legal a dispus instanța de apel. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.S. împotriva deciziei nr. 192 C din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2009.