ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2906/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, contestatorii S.M. și M.K.E. au

solicitat instanței ca prin

hotărârea ce se

va pronunța să se dispună anularea deciziilor din 23

octombrie 2001 și

din 25 octombrie 2002 emise de pârâta SC R. SRL.

Tribunalul

Brașov a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată și a obligat-o

pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea depusă

de contestatoare cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în

Brașov.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin deciziile a

căror anulare s-a solicitat a fost admisă în parte cererea notificatoare

formulată de B.I.H.B. cu privire la restituirea imobilului din litigiu, și în

consecință s-a dispus restituirea

în natură

a cotei din imobil, deținută în baza contractelor de închiriere și acordarea de

despăgubiri pentru partea vândută fostei chiriașe.

S-a mai reținut că prin prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 s-au

protejat drepturile tuturor

moștenitorilor, astfel că pârâta avea obligația să

soluționeze notificarea contestatoarelor, ca

moștenitori ai autorului comun H.M.

În final, s-a

reținut că va fi anulat art. 1 al deciziei atacate cu consecința soluționării

în comun a notificărilor tuturor moștenitorilor

autorilor deposedați și emiterii unei noi decizii în acest sens.

Prin apelul

declarat de pârâta SC R. SRL Brașov s-a criticat faptul că nu a fost citată în

cauză persoana îndreptățită B.I.H.B., al cărui titlu de proprietate rezultat din

deciziile din 23 octombrie 2001 și din 29 octombrie 2002, emise în baza

Legii nr. 10/2001, care au fost anulate de către

Tribunalul Brașov.

În cadrul

motivelor de apel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a

contestatorilor, ca urmare a faptului că prin deciziile emise nu a fost soluționată

notificarea acestora. În drept, apelanta a

invocat

dispozițiile art. 282, art. 284 - 288, art. 294 alin. (1), art. 295 - 298 C.

proc. civ.

, Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 614/2001 și H.G. nr. 498/2003.

În interesul

apelantei, potrivit art. 49 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție B.I.H.B.,

criticând sentința de fond prin prisma faptului că s-a pus în discuție

valabilitatea titlului său de proprietate rezultat din cele două decizii

anulate, fără ca titularul tabular al dreptului să fie parte în proces.

Prin decizia civilă nr. 176/ Ap din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința atacată și

a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov și a admis și cererea de

intervenție accesorie formulată de intervenient.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că hotărârea instanței de

fond este nelegală și netemeinică, deoarece s-a hotărât asupra valabilității

titlului de proprietate al intervenientei fără ca aceasta să fie parte în cauză

și să-și formuleze apărarea.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, contestatorii S.M. și M.K.E. au

declarat recurs prin care au solicitat respingerea

apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.

În

dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că instanța de apel, încurcând

gradele de jurisdicție, și reținând ca temei dispozițiile art. 312 alin. (5) C.

proc. civ., nu a cercetat fondul cauzei, că deși cererea de intervenție este

intitulată accesorie, în realitate se invocă un drept propriu; că din

perspectiva dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamanții

erau persoane îndreptățite și deci au calitate procesuală activă, că

înțelegerea între mandatarii părților nu s-a încheiat astfel că declarațiile

lor cu privire la renunțarea la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu

de inventar, nu au relevanță juridică.

S-a mai susținut că legiuitorul

a înțeles să prelungească termenul de depunere a notificărilor, și nu să

limiteze drepturile persoanei îndreptățite în funcție de momentul formulării

notificării, că reclamantul este cel care creează cadrul procesual și că în mod

greșit s-a susținut de către apelantă că s-a acordat mai mult decât s-a cerut,

în realitate instanța nefacând decât să admite în parte pretențiile

contestatorilor.

Recursul va fi admis pentru

următoarele considerente:

Intervenienta

B.I.H.B. a formulat o cerere, prin apărările formulate s-au pretins drepturi

proprii referitoare la dreptul său constituit prin deciziile a căror anulare

s-a solicitat de către contestatori, aspect care nu a fost cercetat de

instanță.

Instanța de

apel a admis cererea de intervenție, însă nu a mai soluționat apelul pe fond

și, invocând prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., dispoziție

referitoare la recurs, a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei

calității procesuale

active a contestatorilor și cu privire la situația de fapt,

despre care s-a susținut că nu a fost corect

stabilită, conform probelor administrate în cauză.

În aceste

condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., motiv pentru care se va casa decizia recurată și se va trimite cauza

pentru soluționarea apelului pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatorii S.M. și M.K.E., împotriva

deciziei nr. 176 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează

decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2009.