ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2906/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2906/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, contestatorii S.M. și M.K.E. au
solicitat instanței ca prin
hotărârea ce se
va pronunța să se dispună anularea deciziilor din 23
octombrie 2001 și
din 25 octombrie 2002 emise de pârâta SC R. SRL.
Tribunalul
Brașov a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată și a obligat-o
pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea depusă
de contestatoare cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în
Brașov.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin deciziile a
căror anulare s-a solicitat a fost admisă în parte cererea notificatoare
formulată de B.I.H.B. cu privire la restituirea imobilului din litigiu, și în
consecință s-a dispus restituirea
în natură
a cotei din imobil, deținută în baza contractelor de închiriere și acordarea de
despăgubiri pentru partea vândută fostei chiriașe.
S-a mai reținut că prin prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 s-au
protejat drepturile tuturor
moștenitorilor, astfel că pârâta avea obligația să
soluționeze notificarea contestatoarelor, ca
moștenitori ai autorului comun H.M.
În final, s-a
reținut că va fi anulat art. 1 al deciziei atacate cu consecința soluționării
în comun a notificărilor tuturor moștenitorilor
autorilor deposedați și emiterii unei noi decizii în acest sens.
Prin apelul
declarat de pârâta SC R. SRL Brașov s-a criticat faptul că nu a fost citată în
cauză persoana îndreptățită B.I.H.B., al cărui titlu de proprietate rezultat din
deciziile din 23 octombrie 2001 și din 29 octombrie 2002, emise în baza
Legii nr. 10/2001, care au fost anulate de către
Tribunalul Brașov.
În cadrul
motivelor de apel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a
contestatorilor, ca urmare a faptului că prin deciziile emise nu a fost soluționată
notificarea acestora. În drept, apelanta a
invocat
dispozițiile art. 282, art. 284 - 288, art. 294 alin. (1), art. 295 - 298 C.
proc. civ.
, Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 614/2001 și H.G. nr. 498/2003.
În interesul
apelantei, potrivit art. 49 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție B.I.H.B.,
criticând sentința de fond prin prisma faptului că s-a pus în discuție
valabilitatea titlului său de proprietate rezultat din cele două decizii
anulate, fără ca titularul tabular al dreptului să fie parte în proces.
Prin decizia civilă nr. 176/ Ap din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel
Brașov, secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința atacată și
a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov și a admis și cererea de
intervenție accesorie formulată de intervenient.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că hotărârea instanței de
fond este nelegală și netemeinică, deoarece s-a hotărât asupra valabilității
titlului de proprietate al intervenientei fără ca aceasta să fie parte în cauză
și să-și formuleze apărarea.
Împotriva deciziei pronunțate în apel, contestatorii S.M. și M.K.E. au
declarat recurs prin care au solicitat respingerea
apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că instanța de apel, încurcând
gradele de jurisdicție, și reținând ca temei dispozițiile art. 312 alin. (5) C.
proc. civ., nu a cercetat fondul cauzei, că deși cererea de intervenție este
intitulată accesorie, în realitate se invocă un drept propriu; că din
perspectiva dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamanții
erau persoane îndreptățite și deci au calitate procesuală activă, că
înțelegerea între mandatarii părților nu s-a încheiat astfel că declarațiile
lor cu privire la renunțarea la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu
de inventar, nu au relevanță juridică.
S-a mai susținut că legiuitorul
a înțeles să prelungească termenul de depunere a notificărilor, și nu să
limiteze drepturile persoanei îndreptățite în funcție de momentul formulării
notificării, că reclamantul este cel care creează cadrul procesual și că în mod
greșit s-a susținut de către apelantă că s-a acordat mai mult decât s-a cerut,
în realitate instanța nefacând decât să admite în parte pretențiile
contestatorilor.
Recursul va fi admis pentru
următoarele considerente:
Intervenienta
B.I.H.B. a formulat o cerere, prin apărările formulate s-au pretins drepturi
proprii referitoare la dreptul său constituit prin deciziile a căror anulare
s-a solicitat de către contestatori, aspect care nu a fost cercetat de
instanță.
Instanța de
apel a admis cererea de intervenție, însă nu a mai soluționat apelul pe fond
și, invocând prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., dispoziție
referitoare la recurs, a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei
calității procesuale
active a contestatorilor și cu privire la situația de fapt,
despre care s-a susținut că nu a fost corect
stabilită, conform probelor administrate în cauză.
În aceste
condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc.
civ., motiv pentru care se va casa decizia recurată și se va trimite cauza
pentru soluționarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de contestatorii S.M. și M.K.E., împotriva
deciziei nr. 176 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția
civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează
decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a
apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 martie 2009.