ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2906/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2906/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, contestatorii S.M. și M.K.E. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor din 23 octombrie 2001 și din 25 octombrie 2002 emise de pârâta SC R. SRL. Tribunalul Brașov a admis acțiunea reclamanților așa cum a fost formulată și a obligat-o pe pârâtă să emită o nouă decizie prin care să soluționeze notificarea depusă de contestatoare cu privire la restituirea în natură a imobilului situat în Brașov. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin deciziile a căror anulare s-a solicitat a fost admisă în parte cererea notificatoare formulată de B.I.H.B.
cu privire la restituirea imobilului din litigiu, și în consecință s-a dispus restituirea în natură a cotei din imobil, deținută în baza contractelor de închiriere și acordarea de despăgubiri pentru partea vândută fostei chiriașe. S-a mai reținut că prin prevederile art. 4 din Legea nr. 10/2001 s-au protejat drepturile tuturor moștenitorilor, astfel că pârâta avea obligația să soluționeze notificarea contestatoarelor, ca moștenitori ai autorului comun H.M. În final, s-a reținut că va fi anulat art. 1 al deciziei atacate cu consecința soluționării în comun a notificărilor tuturor moștenitorilor autorilor deposedați și emiterii unei noi decizii în acest sens. Prin apelul declarat de pârâta SC R. SRL Brașov s-a criticat faptul că nu a fost citată în cauză persoana îndreptățită B.I.H.B., al cărui titlu de proprietate rezultat din deciziile din 23 octombrie 2001 și din 29 octombrie 2002, emise în baza Legii nr. 10/2001, care au fost anulate de către Tribunalul Brașov.
În cadrul motivelor de apel s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor, ca urmare a faptului că prin deciziile emise nu a fost soluționată notificarea acestora. În drept, apelanta a invocat dispozițiile art. 282, art. 284 - 288, art. 294 alin. (1), art. 295 - 298 C. proc. civ. , Legea nr. 10/2001, H.G. nr. 614/2001 și H.G. nr. 498/2003. În interesul apelantei, potrivit art. 49 C. proc. civ., a formulat cerere de intervenție B.I.H.B., criticând sentința de fond prin prisma faptului că s-a pus în discuție valabilitatea titlului său de proprietate rezultat din cele două decizii anulate, fără ca titularul tabular al dreptului să fie parte în proces.
Prin decizia civilă nr. 176/ Ap din 4 decembrie 2007, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Brașov și a admis și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenient. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în esență că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece s-a hotărât asupra valabilității titlului de proprietate al intervenientei fără ca aceasta să fie parte în cauză și să-și formuleze apărarea. Împotriva deciziei pronunțate în apel, contestatorii S.M. și M.K.E. au declarat recurs prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că instanța de apel, încurcând gradele de jurisdicție, și reținând ca temei dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., nu a cercetat fondul cauzei, că deși cererea de intervenție este intitulată accesorie, în realitate se invocă un drept propriu; că din perspectiva dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 reclamanții erau persoane îndreptățite și deci au calitate procesuală activă, că înțelegerea între mandatarii părților nu s-a încheiat astfel că declarațiile lor cu privire la renunțarea la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu de inventar, nu au relevanță juridică.
S-a mai susținut că legiuitorul a înțeles să prelungească termenul de depunere a notificărilor, și nu să limiteze drepturile persoanei îndreptățite în funcție de momentul formulării notificării, că reclamantul este cel care creează cadrul procesual și că în mod greșit s-a susținut de către apelantă că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în realitate instanța nefacând decât să admite în parte pretențiile contestatorilor. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Intervenienta B.I.H.B. a formulat o cerere, prin apărările formulate s-au pretins drepturi proprii referitoare la dreptul său constituit prin deciziile a căror anulare s-a solicitat de către contestatori, aspect care nu a fost cercetat de instanță.
Instanța de apel a admis cererea de intervenție, însă nu a mai soluționat apelul pe fond și, invocând prevederile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., dispoziție referitoare la recurs, a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Astfel, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor și cu privire la situația de fapt, despre care s-a susținut că nu a fost corect stabilită, conform probelor administrate în cauză. În aceste condiții, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., motiv pentru care se va casa decizia recurată și se va trimite cauza pentru soluționarea apelului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorii S.M. și M.K.E., împotriva deciziei nr. 176 din 4 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și trimite cauza la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.