ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 267/P/2008
din 10 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în
temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) și j) C. proc. pen.,
neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii:
- I.L.H., magistrat
judecător (în prezent decedat), avocații S.C., T.M.I. și D.R., C.R., conducător
C.F. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 289, 290 și 291 C. pen.;
- I.A. și M.P.C., magistrați
judecători la Judecătoria Timișoara, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246,
289 și 291 C. pen.;
- G.C., magistrat judecător
la Judecătoria Timișoara, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289,
291 și 215 alin. (1) C. pen., constatându-se că a intervenit decesul
făptuitorului I.L.H. cât și autoritatea de lucru judecat.
Împotriva făptuitorilor
formulase plângere penală petiționarul P.M., în calitate de persoană vătămată,
învederând faptul că prin falsuri și abuzuri, magistrații, foștii ofițeri de
poliție și avocații au contribuit la notarea în C.F. Timișoara a unui contract
de închiriere.
Conducerea Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 775/II/2/2008 din 7 august
2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar, împotriva
soluției procurorului, reținându-se că nu se impune infirmarea rezoluției de
neîncepere a urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 217/
PI din 18 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 845/59/2008, Curtea de
Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de
petiționarul P.M. împotriva rezoluției nr. 267/P/2008 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri
petiționarul a declarat recurs, fără însă a-l motiva.
Înalta Curte, verificând
întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce
vor fi arătate în continuare.
Pentru a se putea începe
urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții.
Prima condiție constă în
existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să
considere că s-a săvârșit în mod cert, o infracțiune, caz în care organul de
urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie
din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.
Cea de-a doua condiție
necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în
inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale,
prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b
1
).
Intervenția unui astfel de
caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire
penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate
determina ca în locul începerii urmăririi penale să opereze neînceperea
urmăririi penale.
Întrucât din actele
premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date
în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, Înalta Curte
constată că, în mod justificat, instanța de fond a respins plângerea
petiționarului P.M.
Având în vedere cele care
preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b)
C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.
Conform art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva sentinței penale nr. 217/ PI
din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.
Obligă recurentul petiționar
la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 ianuarie 2009.