ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 105/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 267/P/2008 din 10 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. g) și j) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii: - I.L.H., magistrat judecător (în prezent decedat), avocații S.C., T.M.I. și D.R., C.R., conducător C.F. pentru infracțiunile prevăzute de art. 288, 289, 290 și 291 C. pen.; - I.A. și M.P.C., magistrați judecători la Judecătoria Timișoara, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, 289 și 291 C. pen.; - G.C., magistrat judecător la Judecătoria Timișoara, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 289, 291 și 215 alin. (1) C. pen., constatându-se că a intervenit decesul făptuitorului I.L.H.

cât și autoritatea de lucru judecat. Împotriva făptuitorilor formulase plângere penală petiționarul P.M., în calitate de persoană vătămată, învederând faptul că prin falsuri și abuzuri, magistrații, foștii ofițeri de poliție și avocații au contribuit la notarea în C.F. Timișoara a unui contract de închiriere. Conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, prin rezoluția nr. 775/II/2/2008 din 7 august 2008, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar, împotriva soluției procurorului, reținându-se că nu se impune infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Prin sentința penală nr. 217/ PI din 18 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 845/59/2008, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul P.M.

împotriva rezoluției nr. 267/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs, fără însă a-l motiva. Înalta Curte, verificând întreaga cauză, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții. Prima condiție constă în existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârșit în mod cert, o infracțiune, caz în care organul de urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de-a doua condiție necesară urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b 1 ). Intervenția unui astfel de caz, rezultând, fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să opereze neînceperea urmăririi penale. Întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, Înalta Curte constată că, în mod justificat, instanța de fond a respins plângerea petiționarului P.M.

Având în vedere cele care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M. împotriva sentinței penale nr. 217/ PI din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2009.