ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3296/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune înregistrată la Curtea de Apel București,

reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. a Municipiului

București, anularea Hotărârii nr. 16196/472 din 9 octombrie 2006 și acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că tatăl A.S. a fost strămutat împreună cu întreaga

familie, urmare a Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940 din comuna

Atmageaua Tatarasca – Durostor, Bulgaria în România comuna Modelul județul Călărași,

unde la data de 25 octombrie 1944 s-a născut reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 320/

CA/din 31 ianuarie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.C. și a

anulat Hotărârea nr. 16196/472 din 9 octombrie 2006 emisă de pârâta C.J.P. a

Municipiului București. A obligat pârâta să emită în favoarea reclamantului o

nouă hotărâre prin care să constate că perioada 25 octombrie 1944 – 6 martie

1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și

să-i acorde drepturile corespunzătoare, cu începere de la data de 1 octombrie

2006.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că este de necontestat faptul că reclamantul

este fiul lui A.S. și A.P., persoane care au fost strămutate ca urmare a Tratatului

de la Craiova din 7 septembrie  1940 iar reclamantul fiind născut după data

strămutării, a suportat aceleași consecințe ca și părinții săi.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs pârâta C.J.P. a Municipiului București, care a

motivat, în esență, că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, după

strămutarea părinților săi, astfel încât nu este dovedită persecuția etnică

invocată.

Recursul este nefondat.

În esență, criticile

recurentei - pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999

persoanelor născute în localitatea în care părinții lor au fost strămutați în

urma Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie

1940.

În cauză este necontestat faptul

că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de

populație în baza Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7

septembrie 1940, și că reclamantul A.C. s-a născut în România, în localitatea

Modelul, județul Călărași unde au fost strămutați părinții săi.

Instanța de fond a realizat

o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 O.G. nr. 105/1999, cu

modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pe calea de consecință, în

mod corect și în acord cu practica unitară a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, instanța de fond a reținut că prejudiciile suferite de părinți urmare

strămutării sunt suportate și de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea

de regim juridic aplicabil.

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea între intimatul-reclamant, pe de o

parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care acesta s-a aflat în aceeași

situație, în speță cea de strămutat, suportând consecințe nefavorabile similare

datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor O.G. nr. 105/1999, cu modificările și

completările ulterioare este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că

„toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești”.

În consecință, pe baza

probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că

familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populație în baza

Tratatului între România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și

că, fiind născut la data de 25 octombrie 1944, în localitatea de strămutare a

familiei sale, reclamantul A.C., se încadrează în prevederile art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și

beneficiază de prevederile ordonanței pentru perioada cuprinsă între data

nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate, Curtea

constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua din C. proc. civ., să fie respins

recursul declarat de C.J.P. a Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.J.P. a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 320/ CA din

31 ianuarie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2007.