ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24 mai 2006,

reclamanta I.G.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și I.N.E.P.,

obligarea pârâților la plata primei de concediu pe anul 2006, actualizată cu

indicele de inflație și obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă aceste sume în

buget.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, în calitate de polițist, salariat în cadrul I.N.E.P.,

este îndreptățită, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 la plata

primei de concediu pe anul 2006.

A mai menționat că, deși,

prin legea bugetului s-a suspendat acordarea acestui drept, anularea lui nu

este posibilă, față de dispozițiile Constituției și ale Codului muncii, fiind

vorba despre un drept câștigat.

Pârâții au formulat cerere

de chemare în garanție a M.E.F., pentru ca acesta să fie obligat să aloce

fondurile necesare plății acestui drept salarial.

Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 699/CA/2007

din 26 aprilie 2007, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul I.N.E.P. să

plătească reclamantei prima de concediu pentru anul 2006 raportat la perioada efectiv

lucrată de reclamantă, actualizată cu indicele de inflație, a respins cererea

de chemare în garanție a M.E.F. Totodată a respins acțiunea reclamantei față de

pârâtul M.I.R.A. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de M.I.R.A.

Recursul declarat împotriva

acestei sentințe de către I.N.E.P. a fost admis de către Curtea de Apel

Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 219/CA/2007

din 24 septembrie 2007, hotărârea fiind casată și stabilindu-se competența de

soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția

contencios administrativ și fiscal.

Judecând în fond pricina în

primă instanță, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, prin sentința nr. 151 din 19 decembrie 2007, a admis acțiunea, a

obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima

de concediu pentru anul 2006, raportat la perioada efectiv lucrată, sumă care

va fi actualizată în raport cu indicele de inflație.

Totodată, a admis cererea de

chemare în garanție formulată de pârâți împotriva M.E.F. și a obligat chematul

în garanție să prevadă în bugetul pârâților sumele necesare plăților la care au

fost obligați pârâții față de reclamantă.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție M.E.F. prin D.G.F.P.

Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii atacate, ca nelegală și respingerea

cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată.

Recurentul a susținut că

cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60

– art. 63 C. proc. civ. și nu este fondată, în raport cu prevederile art. 19,

art. 21 și art. 28 din Legea nr. 500/2002, precum și cu cele ale O.U.G. nr. 146/2007.

Recursul se va admite, în

sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor

publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin

bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de

plată respectivă.

În conformitate cu

prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite

bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări

de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii

și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru

efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în cauză,

obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o

hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantei) se

realizează din sumele aprobate acestuia, fără nicio legătură cu competențele M.E.F.

în materie de buget.

Intimatul pârât M.I.R.A. are

calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002,

ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare

aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice

ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F. elaborează

proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit

prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele

publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali

de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Având în vedere că

recurentul nu este parte nici în raportul de drept material dedus judecății, Curtea

de Apel a greșit când a obligat această autoritate să aloce fondurile necesare

achitării sumelor pretinse, în absența calității procesuale pasive a respectivei

autorități.

Ținând cont de faptul că nu

sunt întrunite cerințele art. 60 – art. 63 C. proc. civ., în mod eronat s-a

admis cererea de chemare în garanție a M.E.F.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată,

în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca

neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

chematul în garanție M.E.F. prin D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinței civile nr.

151 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată

de pârâtul M.I.R.A., ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 iunie 2008.