ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2376/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 mai 2006, reclamanta I.G.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.I.R.A. și I.N.E.P., obligarea pârâților la plata primei de concediu pe anul 2006, actualizată cu indicele de inflație și obligarea pârâtului M.I.R.A. să cuprindă aceste sume în buget. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de polițist, salariat în cadrul I.N.E.P., este îndreptățită, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 la plata primei de concediu pe anul 2006. A mai menționat că, deși, prin legea bugetului s-a suspendat acordarea acestui drept, anularea lui nu este posibilă, față de dispozițiile Constituției și ale Codului muncii, fiind vorba despre un drept câștigat.

Pârâții au formulat cerere de chemare în garanție a M.E.F., pentru ca acesta să fie obligat să aloce fondurile necesare plății acestui drept salarial. Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 699/CA/2007 din 26 aprilie 2007, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâtul I.N.E.P. să plătească reclamantei prima de concediu pentru anul 2006 raportat la perioada efectiv lucrată de reclamantă, actualizată cu indicele de inflație, a respins cererea de chemare în garanție a M.E.F. Totodată a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul M.I.R.A. și a respins cererea de chemare în garanție formulată de M.I.R.A. Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către I.N.E.P.

a fost admis de către Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 219/CA/2007 din 24 septembrie 2007, hotărârea fiind casată și stabilindu-se competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 151 din 19 decembrie 2007, a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anul 2006, raportat la perioada efectiv lucrată, sumă care va fi actualizată în raport cu indicele de inflație.

Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâți împotriva M.E.F. și a obligat chematul în garanție să prevadă în bugetul pârâților sumele necesare plăților la care au fost obligați pârâții față de reclamantă. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termen legal, chematul în garanție M.E.F. prin D.G.F.P. Hunedoara, solicitând modificarea hotărârii atacate, ca nelegală și respingerea cererii de chemare în garanție, ca neîntemeiată. Recurentul a susținut că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 60 – art. 63 C. proc. civ. și nu este fondată, în raport cu prevederile art. 19, art. 21 și art. 28 din Legea nr. 500/2002, precum și cu cele ale O.U.G.

nr. 146/2007. Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de plată respectivă. În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare, au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantei) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nicio legătură cu competențele M.E.F. în materie de buget. Intimatul pârât M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare. Faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale.

Având în vedere că recurentul nu este parte nici în raportul de drept material dedus judecății, Curtea de Apel a greșit când a obligat această autoritate să aloce fondurile necesare achitării sumelor pretinse, în absența calității procesuale pasive a respectivei autorități. Ținând cont de faptul că nu sunt întrunite cerințele art. 60 – art. 63 C. proc. civ., în mod eronat s-a admis cererea de chemare în garanție a M.E.F. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F., ca neîntemeiată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de chematul în garanție M.E.F. prin D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 151 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată de pârâtul M.I.R.A., ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2008.