ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1992/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 noiembrie 2006, reclamanta I.I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I. și I.N.E.P., obligarea pârâților la plata drepturilor reprezentând prima de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizată cu indicele de inflație. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 s-a prevăzut dreptul polițiștilor de a primi o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. A mai menționat că, deși prin legile bugetare s-a suspendat acordarea acestor drepturi, anularea lor nu este posibilă, față de dispozițiile constituționale, fiind vorba despre un drept câștigat.

Pârâții au solicitat chemarea în garanție a M.E.F. Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 665/CA/2007 din 19 aprilie 2007 a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantei sumele reprezentând primă de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației până la plata efectivă. Totodată, a obligat pârâtul M.I.R.A. în calitate de ordonator principal de credite, să cuprindă în bugetul pe anul 2007 sumele necesare plății primei de concediu ce i se cuvin reclamantei și a respins cererea de chemare în garanție a M.F.P. Recursul declarat de pârâtul I.N.E.P. împotriva sus menționatei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 292/CA/2007, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare în fond Curții de Apel Alba Iulia.

Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 150 din 19 decembrie 2007, a admis acțiunea, a obligat pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anul 2006 raportat la perioada efectiv lucrată, sumă care va fi actualizată în raport cu indicele de inflație, calculată de la data nașterii dreptului și până la data achitării. Totodată, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție să prevadă în bugetul pârâților sumele necesare plăților la care au fost obligați. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită la acordarea drepturilor salariale solicitate, în temeiul prevederilor art. 37 alin. (2) din O.G.

nr. 38/2003 și ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 și a calității pe care aceasta a avut-o, de funcționar public cu statut special în cadrul I.N.E.P. Că, deși aceste dispoziții normative au fost suspendate prin legile bugetare, suspendarea nu echivalează cu o anulare a dreptului, astfel încât la încetarea suspendării se impunea plata drepturilor respective. Cu privire la cererea de chemare în garanție a M.E.F., instanța de fond a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 1 și art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și cu faptul că pârâții au fost obligați la plata unei sume de bani către reclamantă, în bugetul acestora nefiind prevăzută asemenea sumă. Împotriva acestei din urmă sentințe a declarat recurs, în termen legal, D.G.F.P.

Hunedoara în numele M.E.F., solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție. Recurentul a susținut că soluția de admitere a cererii de chemare în garanție s-a dat cu încălcarea prevederilor art. 19, art. 18 și art. 28 din Legea nr. 500/2002, în cauză M.I.R.A. având calitate de ordonator principal de credite. Recursul se va admite, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligația de plată respectivă.

În conformitate cu prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Prin urmare, în cauză, obligațiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretențiile reclamantei) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nicio legătură cu competențele M.E.F. în materie de buget. Intimatul - pârât M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanță în speță, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și a proiectelor bugetelor locale. Având în vedere prevederile legale indicate, se constată că, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60 C. proc. civ., astfel încât, în mod eronat prima instanță a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, obligând această autoritate să prevadă în bugetul pârâților sumele în discuție. În acest sens sunt și prevederile O.U.G. nr. 14/2007 intrată în vigoare la data de 20 decembrie 2007. Față de cele expuse, Înalta Curte va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de chemare în garanție, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de chematul în garanție M.E.F. prin D.G.F.P. Hunedoara împotriva sentinței civile nr. 150 din 19 decembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge cererea de chemare în garanție. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.