ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2394/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

la data de 15 martie 2007, reclamanții D.R., N.I.E., D.C.E., C.G., S.R.A., D.C.I.I.,

S.C.I., B.N.C., O.N.C., P.D.I., M.T., Ș.G., L.C., C.A., M.L.G. au solicitat în contradictoriu

cu pârâții: Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției

Române și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, obligarea în solidar

a pârâților la plata primelor de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizate

cu indicele de inflație, până la data plății efective.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că sunt funcționari publici cu statut special de agent sau

ofițer de poliție și că, potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, în vigoare

de la 1 ianuarie 2004, au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, la o primă

de concediu egală cu salariul de bază cuvenit pentru perioada de concediu, aplicarea

acestei prevederi fiind suspendată succesiv prin legile anuale ale bugetului de

stat.

Pârâtul Ministerul Administrației

și Internelor a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor

Publice.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1956

din 18 iulie 2007 a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor

Publice.

A admis cererea reclamanților:

D.R., N.I.E., D.C.E., C.G., S.R.A., D.C.I.I., S.C.I., B.N.C., O.N.C., P.D.I., M.T.,

Ș.G., L.C., C.A., M.L.G. în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Administrației

și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de

Poliție a Municipiului București. A obligat pârâții Ministerul Administrației și

Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române și Direcția Generală de Poliție

a Municipiului București la plata către reclamanți a sumelor cuvenite cu titlul

de primă de concediu pe anii 2004, 2005, 2006, actualizate cu indicele de inflație

de la data nașterii dreptului la data plății efective. A obligat pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor să cuprindă în buget sumele în cauză. A obligat chematul

în garanție Ministerul Finanțelor Publice să vireze către Ministerul Administrației

și Internelor, fondurile necesare pentru plata primelor de concediu.

În motivarea soluției

s-a reținut, cu privire la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor

Publice că aceasta este întemeiată, întrucât în cauză sunt întrunite dispozițiile

art. 60 C. proc. civ., în raport cu dispozițiile art. 37 alin. (2) teza I din O.G.

nr. 38/2003 coroborate cu art. 9 alin. (7) din Legea nr. 500/2002.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs în termen chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor,

invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și

Finanțelor, susținând că astfel sunt nesocotite prevederile Legii nr. 500/2002,

Ministerul Economiei și Finanțelor fiind în imposibilitate să execute hotărârea.

Recurentul a arătat că, nu există în cauză, raporturi legale sau contractuale care

să justifice chemarea sa în judecată în calitate de chemat în garanție.

A mai susținut recurentul

că în cauză sunt drepturi salariale de personal care nu pot fi plătite decât de

angajator, pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative fiind ordonator

principal de credite pentru aceste drepturi.

Examinând cauza

în raport cu criticile aduse sentinței, cu apărările formulate și probele administrate,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis,

pentru următoarele considerente:

Curtea reține

că, situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, reclamanții având

calitatea de funcționar public cu statut special - polițist în cadrul celorlalți

pârâți, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 și 37 alin. (2) din

O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, potrivit

cărora salariații acestor instituții beneficiază de primă de concediu.

Instanța de fond

a soluționat însă în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei

și Finanțelor, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel, potrivit

Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contencios

administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios

necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să

nu fi soluționat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei

cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.

Or recurentul

nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanților

într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.

Atribuțiile Ministerului

Economiei și Finanțelor în elaborarea și gestionarea bugetului de stat nu justifică

obligarea instituției la plata unor drepturi salariale către angajați ai altui minister

– ordonator principal de credite și nici obligarea sa să aloce fondurile necesare

plății primelor de concediu, cuvenite reclamanților - angajați în cadrul altui minister,

raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanți și ceilalți pârâți.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul

respingerii

cererii

de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor și înlăturării obligației

de a aloca sumele necesare efectuării plății drepturilor pretinse, menținând celelalte

dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1956 din 18

iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal.

Casează în parte hotărârea

atacată în sensul că respinge cererea de chemare în garanție și înlătură obligarea

Ministerului Economiei și Finanțelor de a aloca sumele necesare efectuării plății

drepturilor pretinse.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.