ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2135/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 131/F/CA din 14 noiembrie

2007, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acțiunea introdusă de S.D.I., agent

principal de poliție la Serviciul public comunitar local de evidență a

persoanelor Orăștie și a obligat pe pârâtul Inspectoratul Național pentru

Evidența Persoanelor să plătească reclamantului, drepturile bănești

reprezentând prima de concediu pe anul 2006, raportat la perioada efectiv

lucrată, actualizată cu indicele de inflație.

A respins acțiunea față de

pârâtul M.A.I., dar a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, cu consecința obligării M.F.P.

să prevadă în bugetul acelui pârât, sumele necesare efectuării plății către

reclamant a drepturilor salariale pretinse.

În sfârșit, instanța de fond

a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M.A.I.împotriva M.F.P.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara, în numele și pentru chematul în garanție M.E.F.

Recurentul a susținut că

sentința este nelegală în ceea ce privește rezolvarea dată cererii de chemare

în garanție formulată de pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența

Persoanelor, contravenind prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele

publice.

Că, M.E.F., nu poate fi

obligat să prevadă în bugetul altei instituții publice (care la rândul ei este

ordonator principal de credite) sumele de bani destinate pentru efectuarea

drepturilor bănești de natură salarială.

A precizat că în speță,

ordonatorul principal de credite este M.I.R.A., căruia îi revine obligația de a

se conforma prevederilor O.G. nr. 146/2007.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

22/2002, modificată și completată prin Legea nr. 110/2007, creanțele stabilite

prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele

aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se

încadrează obligația de plată respectivă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 2 ale aceluiași act normativ, dacă executarea creanței

stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de

fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni, să facă

demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen

curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de

organul competent de executare, la cererea creditorului.

Rezultă așadar, că și în

cazul M.I.R.A., în subordinea căruia a fost organizat și funcționează

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, obligațiile de plată

instituite în temeiul unui titlu executoriu (inclusiv a unei hotărâri

judecătorești irevocabile prin care s-au admis pretențiile reclamantului) se

execută din sumele de bani aprobate acestora, fără nici o legătură cu

atribuțiile conferite M.E.F.în privința bugetului de stat.

Intimatul M.I.R.A. are

calitatea de ordonator principal de credite și potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002,

ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare

aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice

ierarhic inferioare.

Faptul că M.E.F. elaborează

anual proiectul bugetului de stat și apoi, gestionează acest buget, nu are

relevanță în prezenta cauză, devreme ce conform art. 28 lit. d) - e) din

aceeași lege, această prerogativă se realizează pe baza proiectelor bugetelor

ordonatorilor principali de credite și a bugetelor locale.

Adăugând la considerentele

expuse în cele ce preced, împrejurarea că M.E.F. nu este parte în raportul de

drept material dedus judecății, Înalta Curte constată că în mod greșit prima

instanță a admis cererea de chemare în garanție formulată de Institutul

Național pentru Evidența Persoanelor și a obligat acest minister să prevadă în

bugetul pârâtului, sumele de bani necesare pentru plata drepturilor salariale

cuvenite reclamantului S.D.I. cu titlu de primă de concediu.

Ca atare, urmează a se

admite recursul și a fi modificată sentința atacată în sensul respingerii

cererii de chemare în garanție față de pârâtul M.E.F. pentru lipsa calității

procesuale pasive a acestuia.

Văzând și dispozițiile art. 304

pct. 9 și art. 312 pct. 3 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

D.G.F.P. Hunedoara în numele și pentru M.E.F. împotriva sentinței nr. 131/F/CA

din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge cererea de chemare în garanție a M.E.F. formulată de pârâtul

Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor pentru lipsa de calitate

procesuală pasivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.