ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1082/C din 18 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 202/85/2006, a fost admisă acțiunea comercială formulată de reclamanta F.C., societate cooperativă de grad II, în contradictoriu cu pârâta D.C., societate cooperativă de grad I, și pe cale de consecință: - S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilele situate în Piața A., respectiv magazin cu bufet, ceasornicărie, librărie, magazin, magazin legume - fructe, proprietatea reclamantei, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că: Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit a fost abrogată prin Legea nr. 1/2005.

Potrivit art. 120 din acest act normativ federalele teritoriale ale cooperativelor de consum – F.C. înființate în temeiul Legii nr. 109/1996 au fost obligate să se reorganizeze în maxim 12 luni de la apariția legii, în una din formele de asociere prevăzute de capitolul III (asociație sau uniune) sau în societate cooperativă de gradul I sau II. În baza acestui temei legal, reclamanta s-a reorganizat în societate cooperativă de gradul II, iar pârâta în societate cooperativă de gradul I. Activul și pasivul federalelor și asociaților teritoriale constând în partea divizibilă și cea indivizibilă au fost determinate conform situațiilor financiare încheiate la data reorganizării. Ca atare, în cauză părțile sunt succesoarele în drepturi ale UJCC – UJECOOP – URCC Constanța – URCC – URCC Dobrogea (devenită F.C.

Constanța), reclamanta CPADM Constanța – cooperativa de consum Constanța (devenită C.C. Constanța), pârâta. Prin protocolul din 18 mai 1992 încheiat între cele două părți s-a transmis în administrare din patrimoniul F.C. către C.C. Constanța o serie de imobile ce au fost cuprinse în anexa protocolului. La pozițiile 27, 28 din anexă se regăsesc imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu, respectiv Complexul Comercial A. și Restaurantul A. Ca atare aceste imobile au fost construite din fondurile F.C., ele fiind date pârâtei doar în administrare, de la data executării lor și a punerii în funcțiune, aspect ce le conferă caracter de parte indivizibilă din patrimoniu. Protocolul este însușit de ambele părți litigante, semnatare ale acestuia.

Prin hotărârea A.G.A. din 17 decembrie 2002 a membrilor cooperatori ai C.C. Constanța, la pct. 7 s-a aprobat în unanimitate măsura dezafilierii cooperativei de la F.C., iar la pct. 12 s-a aprobat predarea în continuare a căsuțelor din satul de vacanță a acestui fapt, Adunarea Generală a F.C. Constanța prin hotărârea din 5 mai 2003, pe de o parte a luat act de renunțarea pârâtei la federală, iar pe de altă parte a statuat ca patrimoniul pârâtei, rămas după calculul părții divizibile a membrilor cooperatori, să fie preluat de C.C. Ovidiu (respectiv partea indivizibilă a patrimoniului). Întrucât pârâta nu a înțeles să predea reclamantei imobilele din litigiu, reclamanta a promovat prezenta acțiune în evacuare.

Potrivit dispozițiilor art. 177 din Legea nr. 109/1996, în vigoare la data dezafilierii pârâtei, în caz de retragerea a unei cooperative de consum din F.C. la care este asociată, activul și pasivul rămase după plata plății divizibile (ce reprezintă aportul membrilor cooperatori) se redistribuie altor cooperative de consum asociate. Ca atare în mod corect reclamanta a redistribuit partea indivizibilă din activul pârâtei către un alt membru al său. Față de acestea, rezultă că pârâta folosește imobilele fără temei legal și ca atare în baza art. 480 C. civ., ce ocrotește dreptul de proprietate, s-a admis acțiunea formulată urmând ca pârâta să fie evacuată din imobilele situate în Piața A., respectiv magazin cu bufet, ceasornicărie, librărie, magazin, magazin legume - fructe.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta D.C. SC, solicitând modificarea în întregime, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea apelului se susține că sentința apelată cuprinde mai multe erori, respectiv: - deși a probat faptul că reclamanta nu este succesoarea în drepturi a fostei federale județene a cooperativelor de consum – F.C. Constanța, instanța a respins această excepție în mod nejustificat.

Reclamanta din această cauză nu a primit în proprietate sau sub o altă formă, de la fosta federală niciun bun imobil astfel că ea nu putea sta în judecată în calitate de proprietar al spațiilor; - deși a probat faptul că a formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a Protocolului din 18 mai 1992 și a arătat motivele pentru care a apreciat acest înscris ca fiind nul de drept, instanța a respins cererea de suspendare a judecății iar pe fond, a reținut ca principală probă tocmai acest act pe care reclamanta l-a înlocuit cu un alt înscris – protocolul din 31 august 2002 – care îl anula pe cel din 18 mai 1992; - o altă greșeală a instanței de fond o reprezintă faptul că a apreciat drept titlu de proprietate asupra tuturor spațiilor, autorizația de construire a unui alt spațiu aflat în aceeași zonă.

Mai mult, reclamanta a depus drept probe anumite procese - verbale de recepție care proveneau de la alte spații, cu scopul de a induce în eroare instanța, iar ei, în contra probă, au depus procesele - verbale pentru spațiile aflate în litigiu, în care aveau calitatea de beneficiar, le deținea în original și le-au prezentat ca atare în fața instanței care nu a ținut cont de ele; - având în vedere toate aceste erori, instanța de fond a concluzionat în sensul admiterii cererii reclamantei, având în vedere și dispozițiile unei legi abrogate chiar la momentul introducerii acțiunii; - pe final, instanța a respins apărarea lor privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare întrucât nu au dovedit dreptul lor de proprietate deși sarcina probei incumbă reclamantei iar nu pârâtei astfel cum în mod eronat a stabilit instanța de fond.

Apelul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Reclamanta intimată F.C. Constanța a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Analizând apelul formulat sub aspectul motivelor arătate Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia nr. 90/A din 9 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente: Reclamanta a demonstrat cu probe concludente faptul că este succesoarea în drepturi a fostei F.C. în temeiul art. 120 din Legea nr. 1/2005, prin care a preluat activul și pasivul acesteia. Conținutul protocolului din 18 mai 1992 este atestat și de protocolul din 2000 cât și de contractul de închiriere din 2002 și mai ales de actele de proprietate.

În toate aceste acte, F.C. Constanța are calitatea de proprietar, iar C.C. Constanța de administrator sau chiriaș. Prin urmare, imobilele au fost transmise în administrare și nu în proprietate cum susține apelanta. Autorizația din 7 octombrie 1969 a fost eliberată pe numele UJECOOP (actual F.C.), pentru construirea unui magazin bufet și celelalte anexe. Toate imobilele pentru care reclamanta a solicitat evacuarea fac parte integrantă din fondul indivizibil care în urma dezafilierii din 17 decembrie 2002 a trecut de drept la F.C. Constanța. La data dezafilierii, legea aplicabilă era Legea nr. 109/1996, data la care patrimoniul indivizibil a trecut de drept la F.C. Mai mult, Legea nr. 1/2005 prevede că F.C., societate cooperativă de grad II, va prelua activul și pasivul fostei federale – F.C., deci și fondul indivizibil.

Art. 120 alin. (4) menționează expres: „Partea divizibilă preluată devine partea divizibilă sau non înființată, respectiv partea indivizibilă preluată devine partea indivizibilă a acesteia”. Susținerea apelantei referitoare la existența sau inexistența titlurilor este nefondată. În primul rând nu a contestat actul dezafilierii cu consecințe hotărâtoare asupra părții indivizibile care trece de drept la F.C. În al doilea rând este dovedită reorganizarea fostei federale – F.C. prin care reclamanta a preluat întregul activ și pasiv al pârâtei. În al treilea rând existența protocoalelor dintre părți prin care reciproc își recunosc calitățile, aceea de proprietar a F.C. Constanța și de administrator a C.C.

Constanța. În ultimul rând aceste imobile au fost construite cu fondurile F.C. Constanța, fiind predate doar în administrare. În termen legal, împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta D.C. SC, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii. În fapt, recurenta în esență a formulat următoarele critici: 1. Instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. Recurenta nu precizează însă în ce constă această critică, adică ce s-a acordat în plus de ceea ce s-a cerut. 2. Decizia cuprinde motive contradictorii întrucât, s-a reținut că toate imobilele pentru care s-a cerut evacuarea, fac parte din fondul indivizibil pentru care s-a cerut evacuarea.

3. Instanța a interpretat greșit acțiunea reținând că aceasta este o acțiune în evacuare și nu o acțiune în revendicare. Criticile sunt nefondate pentru următoarele considerente: 1. În lipsa unei critici concrete în raport de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte nu se poate substitui recurentei pentru a analiza legalitatea deciziei prin prima acestui motiv de recurs. 2. Din analiza considerentelor deciziei nu rezultă, că argumentele pe care aceasta se bazează sunt contradictorii. Susținerea recurentei, în sensul că instanța a reținut greșit că toate bunurile imobile pentru care s-a cerut evacuarea fac parte din fondul indivizibil care a trecut la F.C., vizează o critică de netemeinicie, cu privire la starea de fapt.

Or, această critică privind netemeinicia deciziei, nu poate fi suspusă analizei în raport de art. 304 C. proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă. Nici criticile invocate în raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot să se circumscrie acestui motiv de recurs, de îndată ce recurenta, reclamă de asemenea reținerea greșită a stării de fapt de către ambele instanțe, în legătură cu reorganizarea reclamantei intimate și preluarea activului și pasivului care sunt tot critici de netemeinicie. Așa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta D.C., societatea cooperativă de grad I, Constanța împotriva deciziei nr. 90/A din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 iunie 2009.