ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1827/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1082/C din 18 aprilie 2007

pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 202/85/2006, a fost admisă

acțiunea comercială formulată de reclamanta F.C., societate cooperativă de grad

II, în contradictoriu cu pârâta D.C., societate cooperativă de grad I, și pe

cale de consecință:

- S-a dispus evacuarea

pârâtei din imobilele situate în Piața A., respectiv magazin cu bufet, ceasornicărie,

librărie, magazin, magazin legume - fructe, proprietatea reclamantei, cu

obligarea pârâtei la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință s-a reținut că:

Legea nr. 109/1996 privind

organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit a

fost abrogată prin Legea nr. 1/2005. Potrivit art. 120 din acest act normativ

federalele teritoriale ale cooperativelor de consum – F.C. înființate în

temeiul Legii nr. 109/1996 au fost obligate să se reorganizeze în maxim 12 luni

de la apariția legii, în una din formele de asociere prevăzute de capitolul III

(asociație sau uniune) sau în societate cooperativă de gradul I sau II.

În baza acestui temei legal,

reclamanta s-a reorganizat în societate cooperativă de gradul II, iar pârâta în

societate cooperativă de gradul I.

Activul și pasivul

federalelor și asociaților teritoriale constând în partea divizibilă și cea

indivizibilă au fost determinate conform situațiilor financiare încheiate la

data reorganizării.

Ca atare, în cauză părțile

sunt succesoarele în drepturi ale UJCC – UJECOOP – URCC Constanța – URCC – URCC

Dobrogea (devenită F.C. Constanța), reclamanta CPADM Constanța – cooperativa de

consum Constanța (devenită C.C. Constanța), pârâta.

Prin protocolul din 18 mai

1992 încheiat între cele două părți s-a transmis în administrare din

patrimoniul F.C. către C.C. Constanța o serie de imobile ce au fost cuprinse în

anexa protocolului. La pozițiile 27, 28 din anexă se regăsesc imobilele ce fac

obiectul prezentului litigiu, respectiv Complexul Comercial A. și Restaurantul

A. Ca atare aceste imobile au fost construite din fondurile F.C., ele fiind

date pârâtei doar în administrare, de la data executării lor și a punerii în

funcțiune, aspect ce le conferă caracter de parte indivizibilă din patrimoniu.

Protocolul este însușit de ambele părți litigante, semnatare ale acestuia.

Prin hotărârea A.G.A. din 17

decembrie 2002 a membrilor cooperatori ai C.C. Constanța, la pct. 7 s-a aprobat

în unanimitate măsura dezafilierii cooperativei de la F.C., iar la pct. 12 s-a

aprobat predarea în continuare a căsuțelor din satul de vacanță a acestui fapt,

Adunarea Generală a F.C. Constanța prin hotărârea din 5 mai 2003, pe de o parte

a luat act de renunțarea pârâtei la federală, iar pe de altă parte a statuat ca

patrimoniul pârâtei, rămas după calculul părții divizibile a membrilor

cooperatori, să fie preluat de C.C. Ovidiu (respectiv partea indivizibilă a

patrimoniului).

Întrucât pârâta nu a înțeles

să predea reclamantei imobilele din litigiu, reclamanta a promovat prezenta

acțiune în evacuare.

Potrivit dispozițiilor art. 177

din Legea nr. 109/1996, în vigoare la data dezafilierii pârâtei, în caz de

retragerea a unei cooperative de consum din F.C. la care este asociată, activul

și pasivul rămase după plata plății divizibile (ce reprezintă aportul membrilor

cooperatori) se redistribuie altor cooperative de consum asociate. Ca atare în

mod corect reclamanta a redistribuit partea indivizibilă din activul pârâtei

către un alt membru al său.

Față de acestea, rezultă că

pârâta folosește imobilele fără temei legal și ca atare în baza art. 480 C.

civ., ce ocrotește dreptul de proprietate, s-a admis acțiunea formulată urmând

ca pârâta să fie evacuată din imobilele situate în Piața A., respectiv magazin cu

bufet, ceasornicărie, librărie, magazin, magazin legume - fructe.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta D.C. SC, solicitând modificarea în întregime, în sensul

respingerii acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului se

susține că sentința apelată cuprinde mai multe erori, respectiv:

- deși a probat faptul că

reclamanta nu este succesoarea în drepturi a fostei federale județene a

cooperativelor de consum – F.C. Constanța, instanța a respins această excepție

în mod nejustificat. Reclamanta din această cauză nu a primit în proprietate

sau sub o altă formă, de la fosta federală niciun bun imobil astfel că ea nu

putea sta în judecată în calitate de proprietar al spațiilor;

- deși a probat faptul că a

formulat o acțiune în constatarea nulității absolute a Protocolului din 18 mai

1992 și a arătat motivele pentru care a apreciat acest înscris ca fiind nul de

drept, instanța a respins cererea de suspendare a judecății iar pe fond, a

reținut ca principală probă tocmai acest act pe care reclamanta l-a înlocuit cu

un alt înscris – protocolul din 31 august 2002 – care îl anula pe cel din 18

mai 1992;

- o altă greșeală a

instanței de fond o reprezintă faptul că a apreciat drept titlu de proprietate

asupra tuturor spațiilor, autorizația de construire a unui alt spațiu aflat în

aceeași zonă. Mai mult, reclamanta a depus drept probe anumite procese - verbale

de recepție care proveneau de la alte spații, cu scopul de a induce în eroare

instanța, iar ei, în contra probă, au depus procesele - verbale pentru spațiile

aflate în litigiu, în care aveau calitatea de beneficiar, le deținea în

original și le-au prezentat ca atare în fața instanței care nu a ținut cont de

ele;

- având în vedere toate

aceste erori, instanța de fond a concluzionat în sensul admiterii cererii reclamantei,

având în vedere și dispozițiile unei legi abrogate chiar la momentul

introducerii acțiunii;

- pe final, instanța a

respins apărarea lor privind inadmisibilitatea acțiunii în evacuare întrucât nu

au dovedit dreptul lor de proprietate deși sarcina probei incumbă reclamantei

iar nu pârâtei astfel cum în mod eronat a stabilit instanța de fond.

Apelul a fost legal timbrat

cu taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Reclamanta intimată F.C.

Constanța a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea

apelului ca nefondat.

Analizând apelul formulat

sub aspectul motivelor arătate Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin

decizia nr. 90/A din 9 noiembrie 2007 a respins apelul ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Reclamanta a demonstrat cu

probe concludente faptul că este succesoarea în drepturi a fostei F.C. în

temeiul art. 120 din Legea nr. 1/2005, prin care a preluat activul și pasivul

acesteia.

Conținutul protocolului din

18 mai 1992 este atestat și de protocolul din 2000 cât și de contractul de

închiriere din 2002 și mai ales de actele de proprietate.

În toate aceste acte, F.C.

Constanța are calitatea de proprietar, iar C.C. Constanța de administrator sau

chiriaș.

Prin urmare, imobilele au

fost transmise în administrare și nu în proprietate cum susține apelanta.

Autorizația din 7 octombrie

1969 a fost eliberată pe numele UJECOOP (actual F.C.), pentru construirea unui

magazin bufet și celelalte anexe.

Toate imobilele pentru care

reclamanta a solicitat evacuarea fac parte integrantă din fondul indivizibil

care în urma dezafilierii din 17 decembrie 2002 a trecut de drept la F.C.

Constanța.

La data dezafilierii, legea

aplicabilă era Legea nr. 109/1996, data la care patrimoniul indivizibil a

trecut de drept la F.C.

Mai mult, Legea nr. 1/2005

prevede că F.C., societate cooperativă de grad II, va prelua activul și pasivul

fostei federale – F.C., deci și fondul indivizibil.

Art. 120 alin. (4)

menționează expres: „Partea divizibilă preluată devine partea divizibilă sau

non înființată, respectiv partea indivizibilă preluată devine partea

indivizibilă a acesteia”.

Susținerea apelantei

referitoare la existența sau inexistența titlurilor este nefondată.

În primul rând nu a

contestat actul dezafilierii cu consecințe hotărâtoare asupra părții

indivizibile care trece de drept la F.C.

În al doilea rând este

dovedită reorganizarea fostei federale – F.C. prin care reclamanta a preluat

întregul activ și pasiv al pârâtei.

În al treilea rând existența

protocoalelor dintre părți prin care reciproc își recunosc calitățile, aceea de

proprietar a F.C. Constanța și de administrator a C.C.  Constanța.

În ultimul rând aceste

imobile au fost construite cu fondurile F.C. Constanța, fiind predate doar în

administrare.

În termen legal, împotriva

acestei decizii, a declarat recurs, pârâta D.C. SC, solicitând în temeiul art. 304

pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., modificarea acesteia în sensul respingerii

acțiunii.

În fapt, recurenta în esență

a formulat următoarele critici:

mult decât s-a cerut.

Recurenta nu precizează însă

în ce constă această critică, adică ce s-a acordat în plus de ceea ce s-a

cerut.

contradictorii întrucât, s-a reținut că toate imobilele pentru care s-a cerut

evacuarea, fac parte din fondul indivizibil pentru care s-a cerut evacuarea.

greșit acțiunea reținând că aceasta este o acțiune în evacuare și nu o acțiune

în revendicare.

Criticile sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

concrete în raport de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte nu se

poate substitui recurentei pentru a analiza legalitatea deciziei prin prima

acestui motiv de recurs.

considerentelor deciziei nu rezultă, că argumentele pe care aceasta se bazează

sunt contradictorii.

Susținerea recurentei, în

sensul că instanța a reținut greșit că toate bunurile imobile pentru care s-a

cerut evacuarea fac parte din fondul indivizibil care a trecut la F.C., vizează

o critică de netemeinicie, cu privire la starea de fapt.

Or, această critică privind

netemeinicia deciziei, nu poate fi suspusă analizei în raport de art. 304 C.

proc. civ., recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Nici criticile invocate în

raport de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu pot să se circumscrie acestui motiv

de recurs, de îndată ce recurenta, reclamă de asemenea reținerea greșită a

stării de fapt de către ambele instanțe, în legătură cu reorganizarea

reclamantei intimate și preluarea activului și pasivului care sunt tot critici

de netemeinicie.

Așa fiind, pentru cele ce

preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta D.C., societatea cooperativă de grad I, Constanța

împotriva deciziei nr. 90/A din 9 noiembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința

publică, astăzi 10 iunie 2009.