ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4177/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, la data de 19 septembrie 2007, reclamantul F.A.G., în contradictoriu cu M.A.D.R., a solicitat instanței obligarea acestei autorități la comunicarea, unei copii după scrisoarea adresată M.A.D.R. și înregistrată la Cabinetul ministrului cu nr. 3615 din 6 august 2007, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este funcționar public, ocupă o funcție de conducere, fiind director executiv la D.A.D.R. Arad, serviciul public deconcentrat al M.A.D.R. și în această calitate a fost supus unor verificări din partea ministerului, pe aspectele semnalate în scrisoarea nr. 3615/2007.

Urmare acestui fapt și având în vedere raportul de drept administrativ existent între el și autoritate, a solicitat atât comisiei de control a ministrului, cât și ministerului să i se comunice o copie a scrisorii, dar fără nici un rezultat, motiv pentru care s-a adresat instanței cu această solicitare. În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, O.G. nr. 27/2002, art. 76 din Legea nr. 188/1999, H.G. nr. 1210/2003, art. 23 și art. 24 din Constituția României. În dovedirea acțiunii s-a atașat scrisoarea nr. 5298 din 28 august 2007, cererea reclamantului din 31 august 2007 și răspunsul ministerului nr. 23960/2007. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3102 din 3 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului F.A.G.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în speță, necomunicarea scrisorii nr. 3615/2007, în baza căreia s-a declanșat procedura de control nu reprezintă încălcarea unui drept prevăzut de lege, respectiv de O.G. nr. 27/2002 sau de Legea nr. 544/2001. Pe de altă parte nu i-au fost încălcate nici alte drepturi constituționale atâta timp cât odată cu verificarea aspectelor semnalate, reclamantului i s-a creat și posibilitatea de a-și motiva conduita profesională. În cauză, nu apare justificat nici refuzul pârâtului de a răspunde în termen cererii sale, întrucât adresată fiind la data de 31 august 2007, cererea și-a găsit răspuns la 5 septembrie 2007, cu susținerea că solicitarea nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 544/2001, coroborată cu prevederile O.G.

nr. 27/2002. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F.A.G., criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurentul a arătat în esență că, în mod greșit prima instanță a respins cererea, întrucât în cauză, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale a dispus efectuarea unui control în baza unei reclamații anonime, contrar prevederilor art. 51 din Constituția României, a art. 7 din Legea nr. 233/2002, ale art. 23 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (2) lit. a) și art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003. A mai arătat că, în soluționarea pricinii, prima instanță a nesocotit prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest sens, deși din cererea adresată instanței rezultă că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanța în mod greșit a reținut ca temei de drept O.G. nr. 27/2002. A precizat totodată că M.A.D.R. a comis un abuz în sensul art. 7 din Legea nr. 233/2002, prin cercetarea sa în baza unei reclamații anonime, astfel că a fost vătămat în dreptul său legitim, prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile legale incidente constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În cauză, recurentul-reclamant a solicitat M.A.D.R., să-i fie comunicată o copie a petiției înregistrată la Cabinetul Ministrului sub numărul 3615 din 6 august 2007. La data de 5 septembrie 2007, prin adresa nr. 239602, Direcția Generală de Inspecții Tehnice și Control răspunde petiționarului în sensul că cererea acestuia nu intră sub incidența Legii nr. 544/2001 privind accesul liber la informațiile de interes public, coroborat cu prevederile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor. Atât pârâtul cât și prima instanță au dat o soluție corectă și legală problemei litigioase.

Recurentul a solicitat ministrului să-i comunice o copie a scrisorii înregistrată la Cabinetul Ministrului sub numărul 3615 din 6 august 2007 în baza "raportului de drept administrativ, raport de serviciu în funcție publică" existentă între acesta și M.A.D.R. Or, existența raportului de serviciu dintre recurent și M.A.D.R. nu constituie temei juridic pentru soluționarea petiției sale, actul normativ care reglementează activitatea de soluționare a petițiilor fiind O.G. nr. 27/2002 iar cel al informațiilor de interes public, Legea nr. 544/2001.

Potrivit art. 2 din ordonanța mai sus menționată, „prin petiție se înțelege cererea, reclamația, sesizarea sau propunerea formulată în scris sau prin e-mail, pe care un cetățean ori o organizație legal constituită o poate adresa autorităților publice centrale și locale, serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale, societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome, denumite în continuare autorități și instituții publice", iar potrivit art. 1 coroborat cu art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001, orice persoană are acces la informațiile de interes public, înțelegându-se prin aceasta orice informație care privește activitatea unei autorități.

Refuzul M.A.D.R. de a-i comunica petiționarului o scrisoare adresată ministerului de un grup de salariați ai D.A.D.R. Arad nu se circumscrie ipotezelor prezentate mai sus. Nici apărarea privind încălcarea prevederilor Legii nr. 554/2004 nu poate fi primită. Art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definește refuzul nejustificat de a soluționa o cerere ca fiind "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane". Se poate observa însă, că în speța de față nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al M.A.D.R. de a soluționa cererea petentului.

Dispozițiile art. 1 alin. (1), și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe care le invocă recurentul, în ansamblu lor, vizează posibilitatea oricărei persoane vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Or, în cauză, faptul de a nu se comunica o scrisoare adresată M.A.D.R. de terțe persoane, salariați ai D.A.D.R. Arad, nu reprezintă încălcarea unui drept sau interes legitim proteguit de lege.

Nici celelalte drepturi constituționale nu i-au fost vătămate reclamantului, de vreme ce o dată cu verificarea aspectelor semnalate, acestuia i s-a creat posibilitatea de a se justifica, de a-și spune punctul de vedere și de a-și motiva conduita profesională. Așa fiind curtea constată că hotărârea primei instanțe este legale și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.A.G. împotriva sentinței civile nr. 3102 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.