ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1442/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 7 aprilie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu judecarea apelului declarat de inculpatul A.I.A. împotriva sentinței penale nr. 20 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, a dispus, în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.

S-a reținut, în esență, că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpatului, întrucât există indicii și probe certe din care rezultă că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

S-a reținut că pentru fapta de omor săvârșită, inculpatul a fost condamnat nedefinitiv, în primă instanță, la pedeapsa de 18 ani închisoare, iar hotărârea, deși nu este definitivă, constituie un reper pentru aprecierea gradului de pericol social ridicat al faptei, care are relevanță și la evaluarea și stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică. Totodată, perioada scursă de la momentul arestării inculpatului nu a depășit termenul rezonabil, care se apreciază în funcție de natura faptei săvârșite, de starea procesului și complexitatea acestuia.

În raport de datele privind persoana inculpatului, modul și împrejurările de comitere a faptei, s-a apreciat că lăsarea sa în libertate este de natură să creeze o stare de insecuritate la nivelul comunității.

Împotriva încheierii sus-menționate, inculpatul a declarat recurs.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se mențin în continuare, așa cum, în mod corect, a constatat Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, când a dispus, prin încheierea atacată, menținerea stării de arest a inculpatului.

Într-adevăr, în raport de modul concret în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunea de omor (după ce a consumat băuturi alcoolice cu victima și a întreținut cu aceasta relații intime, la amenințarea în glumă a acesteia că îl va reclama la poliție pentru viol, a ștrangulat-o cu mâna, după care a înfășurat un cablu în jurul gâtului, pentru a se asigura că a decedat, a înțepat-o cu un cuțit în hemitoracele drept, după care a îngropat-o în curtea casei, iar a doua zi a secționat cadavrul), cu un grad deosebit de ridicat de pericol social, pentru săvârșirea căreia a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa principală de 18 ani închisoare, rezultă că lăsarea acestuia în libertate ar putea crea riscul ca el să repete asemenea fapte și că, deci, se impune menținerea măsurii preventive pentru buna desfășurare a procesului penal.

Totodată, în raport de gravitatea concretă a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, de complexitatea cauzei și de necesitatea bunei desfășurări a judecății în faza căii de atac a apelului, se constată că menținerea măsurii arestării preventive este justificată.

Pentru aceste motive, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I.A. împotriva încheierii din 7 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2544/90/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2009.