ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3033/2007

HOTĂRÂRE
13.06.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3033/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Brașov, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33/F/CA din 19

martie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta Z.E., în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, având ca obiect recunoașterea

calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000. Pe cale de consecință, instanța a

anulat hotărârea nr. 4716 din 14 decembrie 2006, emisă de pârâtă și a obligat-o

să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul

drepturilor solicitate, pentru perioada 1 martie 1943 – 6 martie 1945, începând

cu data de 1 decembrie 2006.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, familia reclamantei s-a

refugiat, la data de 15 septembrie 1940, din localitatea Silistra, aflată pe

teritoriul Bulgariei, în satul Canlia, județul Constanța, unde, la 1 martie

1943 s-a născut reclamanta.

Pe cale de consecință, instanța a

apreciat că, în condițiile în care refugiul familiei a fost dovedit, iar

reclamanta, fiind minoră, nu putea avea alt domiciliu decât cel al părinților

săi, nașterea sa în localitatea de refugiu a familiei o îndreptățește să

beneficieze de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

S-a considerat de asemenea că atâta timp

cât sora reclamantei este beneficiară a drepturilor conferite prin acest act

normativ, nu i se poate aplica reclamantei, aflată în aceeași situație, un

tratament discriminator.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov.

Recurenta a susținut că, în prevederile

art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, se încadrează doar persoanele care

efectiv au făcut obiectul schimbului de populație și nu copiii acestora,

născuți ulterior, și pe cale de consecință, intimata reclamantă fiind născută

după plecarea părinților săi din Cadrilater, nu poate pretinde că a fost supusă

unei persecuții etnice care să justifice recunoașterea calității de beneficiar

al legii.

Au fost invocate de asemenea dispozițiile

art. 654 C. civ., privind drepturile copilului conceput, coroborate cu

prevederile art. 61 C. fam., referitoare la timpul legal de concepție, și art.

7 din Decretul nr. 31/1954.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins ca atare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în

România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de

suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă

localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței,

aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate,

pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul

schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral.

Textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în

timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei

asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile

în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii.

În acest context sunt inaplicabile în

speță dispozițiile generale al codului civil și codului familiei, invocate de

recurentă.

Pentru aceste considerente, constatând că

nu există, potrivit art. 304 și art. 304

1

casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge ca

nefondat prezentul recurs.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 33/F/CA din 19 martie

2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

iunie 2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-12-06
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4365/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 27 aprilie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa
ÎCCJ 2008-03-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 954/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 3 iulie 2007, reclamanta C.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr
ÎCCJ 2006-10-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3652/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 5 ianuarie 2006, reclamantul E.M. a solicita
ÎCCJ 2008-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1796/2008
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamantul I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărâr
ÎCCJ 2006-10-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 ianuarie 2006, reclamantul H.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anulare
Sursă