ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3033/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 33/F/CA din 19 martie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta Z.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, având ca obiect recunoașterea calității de beneficiar a Legii nr. 189/2000.

Pe cale de consecință, instanța a anulat hotărârea nr. 4716 din 14 decembrie 2006, emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 1 martie 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, potrivit probelor administrate în cauză, familia reclamantei s-a refugiat, la data de 15 septembrie 1940, din localitatea Silistra, aflată pe teritoriul Bulgariei, în satul Canlia, județul Constanța, unde, la 1 martie 1943 s-a născut reclamanta. Pe cale de consecință, instanța a apreciat că, în condițiile în care refugiul familiei a fost dovedit, iar reclamanta, fiind minoră, nu putea avea alt domiciliu decât cel al părinților săi, nașterea sa în localitatea de refugiu a familiei o îndreptățește să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 189/2000.

S-a considerat de asemenea că atâta timp cât sora reclamantei este beneficiară a drepturilor conferite prin acest act normativ, nu i se poate aplica reclamantei, aflată în aceeași situație, un tratament discriminator. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov. Recurenta a susținut că, în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, se încadrează doar persoanele care efectiv au făcut obiectul schimbului de populație și nu copiii acestora, născuți ulterior, și pe cale de consecință, intimata reclamantă fiind născută după plecarea părinților săi din Cadrilater, nu poate pretinde că a fost supusă unei persecuții etnice care să justifice recunoașterea calității de beneficiar al legii.

Au fost invocate de asemenea dispozițiile art. 654 C. civ., privind drepturile copilului conceput, coroborate cu prevederile art. 61 C. fam., referitoare la timpul legal de concepție, și art. 7 din Decretul nr. 31/1954. Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu. Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G.

nr. 127/2000, în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate, pe cele expulzate, refugiate, precum și pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al unui tratat bilateral. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acela al acordării unor drepturi compensatorii. În acest context sunt inaplicabile în speță dispozițiile generale al codului civil și codului familiei, invocate de recurentă.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 33/F/CA din 19 martie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2007.