ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 592 din 26 februarie 2008
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și a admis
acțiunea formulată de reclamantul P.F. în contradictoriu cu această autoritate
publică, dispunând obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlu de
despăgubire a reclamantului, pentru suma stabilită prin sentința civilă nr. 2426
din 7 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosar nr. 1393/2003.
În motivarea sentinței se
reține că potrivit art. 13, titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru
analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor acordate potrivit
acestei legi se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, comisie formată din 9 noiembrie -
inclusiv președintele A.N.R.P.; în consecință, având în vedere organizarea
comisiei menționate și subordonarea sa față de A.N.R.P., rezultă că această autoritate
are calitate procesuală pasivă.
Totodată, instanța de fond a
stabilit că reclamantul îndeplinește condițiile legale pentru emiterea titlului
de despăgubire, întrucât dispoziția de restituire prin echivalent împreună cu
dosarul de restituire și sentința civilă nr. 2426 din 7 noiembrie 2003 a
Tribunalului Călărași au fost înaintate de Primăria municipiului Oltenița la
Comisia Centrală încă din anul 2007, fiind depășit „termenul rezonabil” de
soluționare a unei cereri.
În drept, au fost invocate
dispozițiile art. 16 alin. (4) – (7) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietății și justiției.
Împotriva acestei sentințe a
formulat recurs pârâta A.N.R.P., susținând că hotărârea instanței de fond este
nelegală și netemeinică, atât pentru considerente de procedură, cât și pentru
motive de fond.
Astfel, sub aspect
procedural se invocă greșita soluționare a excepției calității procesuale
pasive a A.N.P.R., față de dispozițiile art. 13 alin. (1) titlul VII din Legea nr.
247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007, potrivit cărora
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este cea care dispune
emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Pe fondul cauzei recurenta
menționează împrejurarea că reclamantul-intimat nu a depus sentința civilă nr. 2426
din 7 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Călărași, fapt ce a condus la
tergiversarea emiterii deciziei conținând titlul de despăgubiri; în prezent
dosarul petentului se află într-un stadiu avansat de soluționare, urmând a fi
inclus pe ordinea de zi.
Analizând actele și
lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs, care se încadrează
în drept în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta
Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit instanța de
fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P.,
în cadrul acțiunii având ca obiect obligarea la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire, în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele
modificări adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 13 alin.
(1) titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr.
81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv, „Pentru analizarea și stabilirea cuantumului
final al despăgubirilor care se acordă (...) se constituie în subordinea
Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, care are, în
principal, următoarele atribuții:
a) dispune emiterea
deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;
b) ia alte măsuri, necesare
aplicării prezentei legi”.
Simplul fapt că în
componența Comisiei se află președintele și vicepreședintele A.N.R.P. nu
constituie un argument suficient pentru a conchide, astfel cum a făcut instanța
de fond, că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, cele
două autorități având organizare și atribuții distincte.
Potrivit art. 2 din H.G. nr.
361/2005, modificată și completată prin H.G. nr. 1068/2007, A.N.R.P. acordă
sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale
și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care
fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată.
De asemenea, autoritatea asigură
organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri fiind în
exclusivitate atributul comisiei.
Pentru considerentele
menționate, Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță a trecut la
soluționarea în fond a acțiunii, respingând excepția lipsei calității
procesuale pasive a A.N.R.P. și, în consecință, în baza art. 304 pct. 9 cu
referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi admis, modificându-se
în tot hotărârea atacată și fiind respinsă acțiunea pentru lipsa calității
procesuale pasive a autorității pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.N.R.P.
împotriva sentinței civile nr. 592 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința
atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale a pârâtei A.N.R.P.
și în consecință, respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 ianuarie 2009.