ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 533 din 12 martie 2007

pronunțată în dosar nr. 1717/2006 al Tribunalului Buzău, secția comercială și

de contencios administrativ, s-a admis acțiunea precizată formulată de

reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva pârâților C.C. și P.I.S.

și în consecință s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1710 din 9 iunie 2006 precum și repunerea părților în

situația anterioară, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor

de judecată în sumă de 5.145,6 lei către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre prima

instanță a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare anterior

menționat reclamanții SC G.S.G. I. SRL reprezentat la semnarea actului prin

pârâtul P.I.S., a vândut pârâtei C.C., terenul în suprafață de 1010,24 mp situat

administrativ în Buzău, înscris în C.F. nr. 11612 nr. top. 5263, pentru prețul

de 745.000.000 lei inclusiv TVA.

Conform clauzelor contractului, pârâtul P.I.S.

a reprezentat-o pe vânzătoare în baza împuternicirii hotărârii AGEA din 27

ianuarie 2005. Această hotărâre a fost însă anulată prin sentința civilă nr. 2744/2006

a Tribunalului Buzău, ceea ce confirmă susținerea reclamanților în sensul

inexistenței unui mandat legal de reprezentare la încheierea contractului a

cărui nulitate s-a cerut a se constata.

Pentru încheierea valabilă a unui act de

dispoziție, de natura celui din litigiu, pârâtul trebuia să aibă o procură

specială din partea reclamanților, act care în speță lipsește.

În plus, astfel cum rezultă din

conținutul procesului-verbal al hotărârii AGEA contractul de vânzare-cumpărare

a fost semnat de pârât, în reprezentarea intereselor societății reclamante, în

calitate de fost administrator și în scopul vădit de favorizare a intereselor

pârâtei C.C.

Apelurile formulate de pârâții C.C. și P.I.S.

au fost admise prin decizia nr. 23 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința

desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe

de fond.

Prin încheierea pronunțată în ședința

camerei de consiliu din 31 martie 2007 s-a admis cererea de îndreptare a erorii

materiale strecurate în decizie în sensul că data corectă a pronunțării este 11

februarie 2008 în loc de 7 februarie.

Instanța de control judiciar, în

argumentarea deciziei a reținut că sunt întemeiate criticile apelantului P.I.S.

în sensul că la instanța de fond, citarea prin publicitate s-a făcut în mod

abuziv și cu rea-credință, dovedind în apel, în condițiile art. 94 pct. 4 C.

proc. civ., că în perioada procesului la prima instanță avea domiciliul legal

și stabil în Buzău, jud. Buzău.

În consecință, arată instanța de apel, în

lipsa dovezilor din care să rezulte că reclamanții au făcut toate demersurile

necesare în vederea aflării domiciliului real și legal al pârâtului, precum și

a rolului activ al instanței, rezultă că pârâtul a fost prejudiciat prin

citarea făcută prin publicitate, încălcându-i-se dreptul la apărare și

posibilitatea de a avea acces la un proces echitabil, situație în care au fost

admise apelurile ambilor pârâți, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru

citarea tuturor părților implicate în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor recurenții

invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel citarea pârâtului P.I.S.

s-a efectuat legal la adresele cunoscute ale acestuia, și respectiv prin

publicitate, modalitate încuviințată de tribunal după mai multe termene și după

demersurile făcute pentru aflarea domiciliului.

Prin cel de al doilea motiv, decizia este

criticată sub aspectul soluției pronunțate în privința apelului formulat de

pârâta C.C., care a fost de asemenea admis, fără indicarea temeiurilor de fapt

și de drept, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care au

determinat adoptarea unei atari hotărâri.

În aceste condiții, arată recurenții, dat

fiind faptul că, apelul acestei pârâte cuprinde motive diferite de cele ale

pârâtului P.I.S., simpla observație a instanței că cele două apeluri sunt

identice este contrară realității și nu poate fi asimilată unei motivări, în

sensul textului legal anterior invocat.

Analizând recursurile formulate prin

prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc.

civ. Curtea constată că este întemeiat.

Potrivit art. 95 alin. (4) C. proc. civ.

„dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu

rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei

citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancționat cu amendă și obligat la

despăgubiri, potrivit legii”.

Acest text legal a fost însă greșit

reținut de instanța de apel, ca temei al deciziei pronunțate, nefiind incident

în speță.

Totodată, eronat s-a argumentat că doar

în apel, pârâtul P.I.S. a dovedit cu cartea de identitate că în perioada

procesului la prima instanță avea domiciliul legal în Buzău.

Astfel, încă prin acțiunea introductivă

reclamanții au solicitat citarea pârâtului la două adrese, adică în Buzău, menționată

de pârât ca fiind adresa de domiciliu, conform contractului de

vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata, și respectiv în

str. M., unde figura ca având domiciliul din anul 2006 (fila 46).

Dat fiind faptul că procedura de citare

cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită pe parcursul mai multor termene de

judecată la niciuna din aceste adrese indicate fie de pârât în alte litigii,

fie de Primăria Municipiului Buzău și respectiv IPJ Buzău, ca urmare a

demersurilor făcute de reclamanți în acest sens, tribunalul a admis cererea

privind citarea prin publicitate.

În aceste condiții, este în mod evident

eronată susținerea pârâtului, acceptată de instanța de apel, în sensul că

citarea sa prin publicitate s-a făcut cu rea-credință. Argumentul conform

căruia citarea trebuia efectuată la adresa de domiciliu din str. Mioriței nu

face decât să confirme că reclamanții de bună-credință fiind, au solicitat încă

prin acțiunea introductivă citarea pârâtului la această adresă. În același timp

greșit instanța de apel a reținut că abia în această etapă procesuală s-a

stabilit că domiciliul pârâtului se află la adresa anterior menționată, în

condițiile în care în fața instanței de fond (filele 10 și 46) Primăria și IPJ

Buzău au indicat aceeași adresă ca fiind domiciliul pârâtului.

În concluzie, critica formulată de

recurenți sub acest aspect este întemeiată, situația fiind identică și în

privința celui de al doilea motiv de recurs în sensul că în lipsa oricărei

motivări a fost admis și apelul pârâtei C.C.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de

admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe

pentru soluționarea apelurilor pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții M.G.,

Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 11 februarie 2008

a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează decizia recurată și trimite cauza

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2009.