ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 533 din 12 martie 2007
pronunțată în dosar nr. 1717/2006 al Tribunalului Buzău, secția comercială și
de contencios administrativ, s-a admis acțiunea precizată formulată de
reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva pârâților C.C. și P.I.S.
și în consecință s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1710 din 9 iunie 2006 precum și repunerea părților în
situația anterioară, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor
de judecată în sumă de 5.145,6 lei către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima
instanță a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare anterior
menționat reclamanții SC G.S.G. I. SRL reprezentat la semnarea actului prin
pârâtul P.I.S., a vândut pârâtei C.C., terenul în suprafață de 1010,24 mp situat
administrativ în Buzău, înscris în C.F. nr. 11612 nr. top. 5263, pentru prețul
de 745.000.000 lei inclusiv TVA.
Conform clauzelor contractului, pârâtul P.I.S.
a reprezentat-o pe vânzătoare în baza împuternicirii hotărârii AGEA din 27
ianuarie 2005. Această hotărâre a fost însă anulată prin sentința civilă nr. 2744/2006
a Tribunalului Buzău, ceea ce confirmă susținerea reclamanților în sensul
inexistenței unui mandat legal de reprezentare la încheierea contractului a
cărui nulitate s-a cerut a se constata.
Pentru încheierea valabilă a unui act de
dispoziție, de natura celui din litigiu, pârâtul trebuia să aibă o procură
specială din partea reclamanților, act care în speță lipsește.
În plus, astfel cum rezultă din
conținutul procesului-verbal al hotărârii AGEA contractul de vânzare-cumpărare
a fost semnat de pârât, în reprezentarea intereselor societății reclamante, în
calitate de fost administrator și în scopul vădit de favorizare a intereselor
pârâtei C.C.
Apelurile formulate de pârâții C.C. și P.I.S.
au fost admise prin decizia nr. 23 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel
Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința
desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe
de fond.
Prin încheierea pronunțată în ședința
camerei de consiliu din 31 martie 2007 s-a admis cererea de îndreptare a erorii
materiale strecurate în decizie în sensul că data corectă a pronunțării este 11
februarie 2008 în loc de 7 februarie.
Instanța de control judiciar, în
argumentarea deciziei a reținut că sunt întemeiate criticile apelantului P.I.S.
în sensul că la instanța de fond, citarea prin publicitate s-a făcut în mod
abuziv și cu rea-credință, dovedind în apel, în condițiile art. 94 pct. 4 C.
proc. civ., că în perioada procesului la prima instanță avea domiciliul legal
și stabil în Buzău, jud. Buzău.
În consecință, arată instanța de apel, în
lipsa dovezilor din care să rezulte că reclamanții au făcut toate demersurile
necesare în vederea aflării domiciliului real și legal al pârâtului, precum și
a rolului activ al instanței, rezultă că pârâtul a fost prejudiciat prin
citarea făcută prin publicitate, încălcându-i-se dreptul la apărare și
posibilitatea de a avea acces la un proces echitabil, situație în care au fost
admise apelurile ambilor pârâți, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru
citarea tuturor părților implicate în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău criticând-o pentru
motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor recurenții
invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel citarea pârâtului P.I.S.
s-a efectuat legal la adresele cunoscute ale acestuia, și respectiv prin
publicitate, modalitate încuviințată de tribunal după mai multe termene și după
demersurile făcute pentru aflarea domiciliului.
Prin cel de al doilea motiv, decizia este
criticată sub aspectul soluției pronunțate în privința apelului formulat de
pârâta C.C., care a fost de asemenea admis, fără indicarea temeiurilor de fapt
și de drept, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care au
determinat adoptarea unei atari hotărâri.
În aceste condiții, arată recurenții, dat
fiind faptul că, apelul acestei pârâte cuprinde motive diferite de cele ale
pârâtului P.I.S., simpla observație a instanței că cele două apeluri sunt
identice este contrară realității și nu poate fi asimilată unei motivări, în
sensul textului legal anterior invocat.
Analizând recursurile formulate prin
prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc.
civ. Curtea constată că este întemeiat.
Potrivit art. 95 alin. (4) C. proc. civ.
„dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu
rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei
citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancționat cu amendă și obligat la
despăgubiri, potrivit legii”.
Acest text legal a fost însă greșit
reținut de instanța de apel, ca temei al deciziei pronunțate, nefiind incident
în speță.
Totodată, eronat s-a argumentat că doar
în apel, pârâtul P.I.S. a dovedit cu cartea de identitate că în perioada
procesului la prima instanță avea domiciliul legal în Buzău.
Astfel, încă prin acțiunea introductivă
reclamanții au solicitat citarea pârâtului la două adrese, adică în Buzău, menționată
de pârât ca fiind adresa de domiciliu, conform contractului de
vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata, și respectiv în
str. M., unde figura ca având domiciliul din anul 2006 (fila 46).
Dat fiind faptul că procedura de citare
cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită pe parcursul mai multor termene de
judecată la niciuna din aceste adrese indicate fie de pârât în alte litigii,
fie de Primăria Municipiului Buzău și respectiv IPJ Buzău, ca urmare a
demersurilor făcute de reclamanți în acest sens, tribunalul a admis cererea
privind citarea prin publicitate.
În aceste condiții, este în mod evident
eronată susținerea pârâtului, acceptată de instanța de apel, în sensul că
citarea sa prin publicitate s-a făcut cu rea-credință. Argumentul conform
căruia citarea trebuia efectuată la adresa de domiciliu din str. Mioriței nu
face decât să confirme că reclamanții de bună-credință fiind, au solicitat încă
prin acțiunea introductivă citarea pârâtului la această adresă. În același timp
greșit instanța de apel a reținut că abia în această etapă procesuală s-a
stabilit că domiciliul pârâtului se află la adresa anterior menționată, în
condițiile în care în fața instanței de fond (filele 10 și 46) Primăria și IPJ
Buzău au indicat aceeași adresă ca fiind domiciliul pârâtului.
În concluzie, critica formulată de
recurenți sub acest aspect este întemeiată, situația fiind identică și în
privința celui de al doilea motiv de recurs în sensul că în lipsa oricărei
motivări a fost admis și apelul pârâtei C.C.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor
art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de
admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe
pentru soluționarea apelurilor pe fond.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții M.G.,
Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 11 februarie 2008
a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează decizia recurată și trimite cauza
spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 29 ianuarie 2009.