ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 533 din 12 martie 2007 pronunțată în dosar nr. 1717/2006 al Tribunalului Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva pârâților C.C. și P.I.S. și în consecință s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1710 din 9 iunie 2006 precum și repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.145,6 lei către reclamanți. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare anterior menționat reclamanții SC G.S.G.

I. SRL reprezentat la semnarea actului prin pârâtul P.I.S., a vândut pârâtei C.C., terenul în suprafață de 1010,24 mp situat administrativ în Buzău, înscris în C.F. nr. 11612 nr. top. 5263, pentru prețul de 745.000.000 lei inclusiv TVA. Conform clauzelor contractului, pârâtul P.I.S. a reprezentat-o pe vânzătoare în baza împuternicirii hotărârii AGEA din 27 ianuarie 2005. Această hotărâre a fost însă anulată prin sentința civilă nr. 2744/2006 a Tribunalului Buzău, ceea ce confirmă susținerea reclamanților în sensul inexistenței unui mandat legal de reprezentare la încheierea contractului a cărui nulitate s-a cerut a se constata. Pentru încheierea valabilă a unui act de dispoziție, de natura celui din litigiu, pârâtul trebuia să aibă o procură specială din partea reclamanților, act care în speță lipsește.

În plus, astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal al hotărârii AGEA contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat de pârât, în reprezentarea intereselor societății reclamante, în calitate de fost administrator și în scopul vădit de favorizare a intereselor pârâtei C.C. Apelurile formulate de pârâții C.C. și P.I.S. au fost admise prin decizia nr. 23 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond. Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 31 martie 2007 s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în decizie în sensul că data corectă a pronunțării este 11 februarie 2008 în loc de 7 februarie.

Instanța de control judiciar, în argumentarea deciziei a reținut că sunt întemeiate criticile apelantului P.I.S. în sensul că la instanța de fond, citarea prin publicitate s-a făcut în mod abuziv și cu rea-credință, dovedind în apel, în condițiile art. 94 pct. 4 C. proc. civ., că în perioada procesului la prima instanță avea domiciliul legal și stabil în Buzău, jud. Buzău. În consecință, arată instanța de apel, în lipsa dovezilor din care să rezulte că reclamanții au făcut toate demersurile necesare în vederea aflării domiciliului real și legal al pârâtului, precum și a rolului activ al instanței, rezultă că pârâtul a fost prejudiciat prin citarea făcută prin publicitate, încălcându-i-se dreptul la apărare și posibilitatea de a avea acces la un proces echitabil, situație în care au fost admise apelurile ambilor pârâți, cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru citarea tuturor părților implicate în cauză.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor recurenții invocă faptul că, contrar celor reținute de instanța de apel citarea pârâtului P.I.S. s-a efectuat legal la adresele cunoscute ale acestuia, și respectiv prin publicitate, modalitate încuviințată de tribunal după mai multe termene și după demersurile făcute pentru aflarea domiciliului. Prin cel de al doilea motiv, decizia este criticată sub aspectul soluției pronunțate în privința apelului formulat de pârâta C.C., care a fost de asemenea admis, fără indicarea temeiurilor de fapt și de drept, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., care au determinat adoptarea unei atari hotărâri. În aceste condiții, arată recurenții, dat fiind faptul că, apelul acestei pârâte cuprinde motive diferite de cele ale pârâtului P.I.S., simpla observație a instanței că cele două apeluri sunt identice este contrară realității și nu poate fi asimilată unei motivări, în sensul textului legal anterior invocat. Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 304 pct. 7-9 C. proc. civ. Curtea constată că este întemeiat. Potrivit art. 95 alin. (4) C. proc. civ. „dacă pârâtul se înfățișează și dovedește că a fost citat prin publicitate cu rea-credință, toate actele de procedură ce au urmat încuviințării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancționat cu amendă și obligat la despăgubiri, potrivit legii”.

Acest text legal a fost însă greșit reținut de instanța de apel, ca temei al deciziei pronunțate, nefiind incident în speță. Totodată, eronat s-a argumentat că doar în apel, pârâtul P.I.S. a dovedit cu cartea de identitate că în perioada procesului la prima instanță avea domiciliul legal în Buzău.

Astfel, încă prin acțiunea introductivă reclamanții au solicitat citarea pârâtului la două adrese, adică în Buzău, menționată de pârât ca fiind adresa de domiciliu, conform contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata, și respectiv în str. M., unde figura ca având domiciliul din anul 2006 (fila 46). Dat fiind faptul că procedura de citare cu pârâtul nu a fost legal îndeplinită pe parcursul mai multor termene de judecată la niciuna din aceste adrese indicate fie de pârât în alte litigii, fie de Primăria Municipiului Buzău și respectiv IPJ Buzău, ca urmare a demersurilor făcute de reclamanți în acest sens, tribunalul a admis cererea privind citarea prin publicitate.

În aceste condiții, este în mod evident eronată susținerea pârâtului, acceptată de instanța de apel, în sensul că citarea sa prin publicitate s-a făcut cu rea-credință. Argumentul conform căruia citarea trebuia efectuată la adresa de domiciliu din str. Mioriței nu face decât să confirme că reclamanții de bună-credință fiind, au solicitat încă prin acțiunea introductivă citarea pârâtului la această adresă. În același timp greșit instanța de apel a reținut că abia în această etapă procesuală s-a stabilit că domiciliul pârâtului se află la adresa anterior menționată, în condițiile în care în fața instanței de fond (filele 10 și 46) Primăria și IPJ Buzău au indicat aceeași adresă ca fiind domiciliul pârâtului.

În concluzie, critica formulată de recurenți sub acest aspect este întemeiată, situația fiind identică și în privința celui de al doilea motiv de recurs în sensul că în lipsa oricărei motivări a fost admis și apelul pârâtei C.C. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., soluția ce se impune este aceea de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea apelurilor pe fond.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.G., Z.G. și SC G.S.G. I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 23 din 11 februarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009.