ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2844/2009

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 926 din 13

septembrie 2007 Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții F.J.S.,

F.Z. împotriva pârâtei SC C. SA, a admis cererea în garanție formulată de

pârâtă împotriva A.P.A.P.S., a constatat că imobilul înscris în C.F. 5430

Cernat nr. top 669, 670, 671, 672/1 este deținut de SC C. SA, a constatat că

reclamanții au dreptul la despăgubiri, a obligat chemata în garanție la

emiterea dispoziției de stabilire a despăgubirilor și a respins capătul de

cerere privind acordarea daunelor morale ca urmare a nerespectării

dispozițiilor art. 25 din Legea 10/2001.

În considerentele sentinței s-a reținut

că reclamanții au solicitat, prin notificare, restituirea în natură a

imobilului înscris în C.F. nr. 5430 Cernatu de Jos, nr. top 669 fâneață în

intravilan, nr. top 670 casă și curte, nr. top 671 casă și curte, nr. top 672/1

grădină în suprafață de 2 ha și 3993 mp, care a format proprietatea bunicilor

lor.

Imobilul a fost preluat abuziv în

proprietatea CAP Cernat fapt reținut prin sentința civilă nr. 126 din 8

februarie 1999 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, prin care s-a constatat nulitatea

cooperativizării cu privire la imobil.

Prin

încheierea 530/1996 Biroul de Carte funciară al Judecătoriei Tg.

Secuiesc a dezmembrat imobilul în mai multe parcele.

Ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare

din 3 iulie 1991 încheiat între Comisia de lichidare a fostei CAP Cernat și SC C.

SA s-a dispus ca asupra imobilelor rezultate în urma dezmembrării cu nr. top

669/2, 672/1, 669/3 să se întabuleze dreptul de proprietate în favoarea pârâtei

SC C. SA, care a fost integral privatizată în anul 1994.

Î

n

cauză sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea 10/2001 conform

cărora

imobilul nu se poate restitui în natură, reclamanții fiind îndreptățiți la

despăgubiri, iar propunerea de acordare a acestora trebuie făcută de instituția

care a efectuat privatizarea, respectiv A.P.A.P.S.

Daunele morale pretinse de reclamanți

nu pot fi acordate pentru că nu s-a reținut nici o culpă a societății pârâte.

SC C. a comunicat reclamanților, încă

din anul 2001, conform adreselor de la filele 60,61, că a înaintat notificarea

și actele depuse la A.P.A.P.S., însă reclamanții au avut o atitudine pasivă în

ceea ce privește valorificarea drepturilor lor, astfel încât nu pot invoca

propria culpă.

Î

mpotriva

sentinței au declarat apel reclamanții și intimata chemată în

garanție A.V.A.S.

Reclamanții au susținut, în motivarea apelului

că instanța a încălcal dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea 10/2001 și

principiul restituirii în natură a imobilelor. Cu privire la cererea de chemare

în garanție au invocat încălcarea dispozițiilor art. 60 C. proc. civ., ale art.

1337 C. civ. și ale art. 3 din Decretul 167/1958, potrivit cărora cererea de

chemare în

garanție se putea formula în 3

ani de la data formulării notificării 78 din 13 iunie

nerespectarea obligației de a emite dispoziția de restituire în natură Ie-a

cauzat prejudicii materiale și morale, astfel că acordarea daunelor morale și

cominatorii reprezintă o modalitate de constrângere la emiterea dispoziției.

Chemata în garanție A.V.A.S. a invocat în

motivarea apelului că cererea de chemare în garanție nu întrunește condițiile

stipulate în art. 60 C. proc. civ., întrucât din cuprinsul acesteia nu rezultă

solicitările pe care le-ar avea pârâta în contradictoriu cu terțul intervenient.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 8 Ap

din 6 februarie 2008 a admis apelul declarat de intervenienta A.V.A.S., a

înlăturat dispozițiile din sentință, privitoare la admiterea cererii de chemare

în garanție formulată de pârâta SC C. SA, a constatat nulitatea cererii de

chemare în garanție , a păstrat restul dispozițiilor sentinței și a respins

apelul declarat de reclamanți.

Instanța de apel a reținut, că cererea de

chemare în garanție este nulă întrucât nu conține un obiect, respectiv

prestația concretă la care să fie obligată chemata în garanție. A mai reținut

că imobilul nu poate fi restituit în natură întrucât apare evidențiat în

patrimoniul pârâtei, care a fost legal privatizată anterior intrării în vigoare

a Legii 10/2001, iar cererea de acordare a daunelor morale și cominatorii nu

este întemeiată.

Împotriva deciziei instanței de apel au

declarat recurs reclamanții și pârâta SC C. SA, în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În recursul

declarat de reclamanți au fost invocate următoarele critici:

- instanța a încălcat dispozițiile art. 25 alin.

(1) din Legea 10/2001 conform cărora avea obligația legală de a se pronunța

prin dispoziție motivată asupra cererii de restituire în termen de 60 de zile

-

cererea de chemare în garanție este admisibilă pe

temeiul unei acțiuni izvorâte din obligația de garanție, prevăzută de art. 1337

C. civ., având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

220 din 29 aprilie 1994

-

în mod greșit fost respins capătul de cerere

privind acordarea daunelor morale și cominatorii.

În motivarea recursului formulat de

pârâtă s-a arătat că cererea de chemare în garanție întrunește condițiile

prevăzute de art. 60 C. proc. civ., întrucât A.V.A.S. a realizat privatizarea

prin vânzarea pachetului de acțiuni al statului, A.V.A.S. are obligația de

garanție pentru

acest act juridic și

calitatea de persoană investită cu soluționarea notificării.

Recursurile

sunt fondate pentru considerentele care succed.

Analizând lucrările dosarului s-a că

reclamanții au formulat două notificări pentru restituirea imobilului în

litigiu, una adresată Primăriei Cernat, iar cealaltă SC C. SA. Acest aspect a

fost semnalat de reclamanți în cererea introductivă de instanță și neanalizat

de nici una dintre instanțele care au instrumentat cauza în fond și apel.

Notificarea

adresată Primăriei Cernat a fost soluționată prin emiterea

dispoziției nr. 136 din 20 iunie 2006, depusă la filele 9-10 ale

dosarului de fond prin care s-a propus acordarea despăgubirilor bănești. In

cuprinsul dispoziției s-a specificat că în urma discuțiilor purtate cu doamna F.J.S.

s-a convenit la propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii

speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate abuziv, întrucât măsura compensării nu este posibilă.

Ulterior emiterii acestei dispoziții,

reclamanții au formulat prezenta

acțiune,

la data de 24 ianuarie 2007, prin care au solicitat obligarea SC C.

SA

la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului. Conduita

reclamanților conduce la concluzia că aceștia intenționează să beneficieze de

două măsuri reparatorii pentru același imobil, situație nepermisă de legea

specială.

Ca atare, recursurile se vor admite, se va casa

decizia atacată, precum și sentința, iar cauza se va trimite la prima instanță

pentru rejudecare.

Instanța de trimitere va ține seama de toate

aspectele semnalate în prezentele considerente și va avea în vedere, drept

apărări, criticile inserate în motivarea recursurilor.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

reclamanții F.J.S., F.Z.

și de pârâta SC C. SA împotriva

deciziei nr. 8 Ap din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 926 din 13 septembrie 2007

a

Tribunalului Covasna și trimite cauza la această din urmă instanță pentru

rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11

martie 2009.