ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 02 aprilie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 14144/3/2009, reclamantul D.J.I. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea, în parte, a deciziei nr. 65/2009 emisă de A.V.A.S., în ceea ce privește parcelele de teren situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, județul Covasna, având numerele topo 3351/1, înscrisă în Cartea Funciară nr. 3584, în suprafață de 660 m.p., respectiv nr. topo 3351/2/3, în suprafață de 1392 m.p., înscrisă în Cartea Funciară nr. 4704, și obligarea pârâtei să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru cele două parcele menționate.

Prin sentința civilă nr. 771 din 02 iunie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul D.J.I. Instanța a reținut că, în mod corect, a fost emisă decizia nr. 65/2009, de declinare a competenței de soluționare a notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002 către Primăria municipiului Târgu Secuiesc, având în vedere că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, cele trei terenuri revendicate au fost proprietatea C.A.P. din Târgu Secuiesc (deci, au fost terenuri agricole), în speță, fiind incidente dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată și art. V alin. (1) și (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, terenurile fiind preluate de la C.A.P.

din Târgu Secuiesc și, ulterior, „comasate în favoarea S.R.”. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice. Prin decizia civilă nr. 208/ A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în tot, sentința atacată, în sensul că a admis contestația, a anulat, în parte, decizia nr. 65 din 4 martie 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului în condițiile legii speciale privind stabilirea și plata despăgubirilor pentru imobilele teren ce au făcut obiectul notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002, situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, județul Covasna, identificate mai sus.

În pronunțarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că, prin decizia nr. 65 din 4 martie 2009 emisă de A.V.A.S., s-a declinat competența de soluționare a notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002, formulate de reclamant, întrucât terenurile la care se referă nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al Legii nr. 18/1991. Notificările formulate de reclamant privesc trei parcele de teren: o parcelă în suprafață de 266 m.p., înscrisă în CF nr. 3897 Târgu Secuiesc, nr. top 3351/2/2002; o a doua parcelă în suprafață de 660 m.p., înscrisă în CF nr. 3584, nr. top 3351/1 și o a treia parcelă în suprafață de 1392 m.p., înscrisă în CF 4704, nr. top 3351/2/3. Decizia de declinare emisă de A.V.A.S.

este contestată doar în privința parcelelor de teren în suprafețe de 660 m.p., respectiv 1392 m.p., deoarece în legătură cu acestea se susține că nu au fost cooperativizate, iar, în prezent, sunt deținute de o societate comercială integral privatizată. În cauză nu se contestă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și nici dreptul de proprietatea al autorilor acestuia asupra terenurilor, anterior preluării de către stat. Notificările soluționate prin decizia contestată au fost formulate de către contestator, la dosar existând o declarație autentificată la notariat potrivit cu care ceilalți moștenitori ai defunctei D.J., născută P. (aceasta fiind unica moștenitoare a defunctei K.A., născută P.) nu au formulat alte notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, nu au inițiat nicio acțiune în justiție cu privire la imobilele ce fac obiectul cauzei și nu au obținut despăgubiri în baza legilor speciale.

Din foaia de proprietate a cărții funciare nr. 2809 a localității Târgu Secuiesc rezultă cu claritate situația juridică a terenurilor ce fac obiectul notificărilor reclamantului, începând cu anul 1926. Astfel, până în anul 1971, tot terenul figura înscris în cartea funciară nr. 2809, Târgu Secuiesc, sub nr. topo 3351, cu o suprafață de 2834 m.p., pe numele P.A. (autoarea numitei D.J., care este, la rândul ei, autoarea reclamantului). În baza încheierii de CF nr. 271/1971, terenul a fost dezmembrat în două parcele topo: nr. 3351/1, în suprafață de 660 m.p., și nr. 3351/2, în suprafață de 2174 m.p. Prima parcelă a fost transferată în cartea funciară nr. 3584 și trecută pe numele S.R. cu titlu de comasare în administrarea operativă a C.E.

al Consiliului popular al județului Covasna, iar a doua a fost renotată în cartea funciară inițială, sub noul nr. topo 3351/2, pe numele fostei proprietare. Întinderea topograficului 3351/2 a fost rectificată prin încheierea de CF nr. 42 din 18 ianuarie 1973, din 2174 m.p. în 516 m.p., iar suprafața de 1392 m.p., cu care s-a diminuat terenul autoarei reclamantului, a fost transferată în CF 4704, dobândind nr. topo 3351/2/3 și fiind atribuită după anul 1990 către SC P. SA, în baza H.G. nr. 834/1991. În patrimoniul acestei societăți se regăsesc intabulate în CF nr. 4704 topograficele 3351/2/3 și 3351/1, conform încheierii nr. 158/1995.

În paralel, a avut loc o altă operațiune cuantificată în încheierea de CF nr. 536/18 august 1977, prin care topograficul nr. 3351/2 (cu suprafața diminuată) a fost, la rândul lui, dezmembrat în două parcele: una cu nr. topo 3351/2/1, în suprafață de 250 m.p., care a fost menținută pe numele vechilor proprietari, și alta cu nr. topo 3351/2/2, în suprafață de 266 m.p., care a fost transnotată în CF nr. 3999 și a trecut în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, cu titlu de cooperativizare. Situația juridică a terenurilor ce fac obiectul contestației este confirmată în totalitate de situația de fapt reținută în raportul de expertiză întocmit de expertul A.Ț.

Potrivit raportului de expertiză menționat, parcela cu nr. topo 3351/2/3, cu o suprafață de 1392 m.p., are categoria de folosință „drum” și este destinată accesului intern în incinta societății comerciale SC P. SA Parcela cu nr. topo 3351/1, având o suprafață de 660 m.p., are categoria de folosință „curți, construcții” și este ocupată de stația de acetilenă a societății comerciale. Expertul a concluzionat că parcelele de teren în suprafețe de 1392 m.p. și de 660 m.p. se află în folosința și proprietatea SC P. SA Târgu Secuiesc.

Față de cele arătate, Curtea a reținut că hotărârea prime instanțe și decizia contestată sunt nelegale în privința imobilelor, teren, ce au făcut obiectul notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002, situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, județul Covasna, identificate prin nr. top 3351/1, înscris în CF nr. 3584, în suprafață de 660 m.p., respectiv nr. top 3351/2/3, înscris în CF 4704, în suprafață de 1392 m.p., deoarece respectivele suprafețe de teren nu au fost niciodată cooperativizate, sunt situate în intravilan și fac parte din patrimoniul unei societăți comerciale. Prin urmare, intimata A.V.A.S. este competentă să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 29 alin. (1) și (3) și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, Curtea a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în tot, sentința, în sensul că a admis contestația, a anulat, în parte, decizia nr. 65 din 04 martie 2009 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamantului, în condițiile legii speciale privind stabilirea și plata despăgubirilor, pentru imobilele, teren în litigiu. Curtea a menținut dispoziția nr. 65/2009 în privința soluției de declinare a competenței de soluționare a notificării relativă la imobilul teren având nr. top 3351/2/2, înscris în CF 3897, în suprafață de 266 m.p. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru următoarele motive: 1. Au fost interpretate și aplicate în mod nelegal dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/R.

A.V.A.S. a soluționat notificările, prin emiterea deciziei motivate nr. 65 din 04 martie 2009, de declinare a competentei soluționării notificărilor către Primăria Târgu Secuiesc, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/R, întrucât imobilele - terenuri revendicate au fost în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, în consecință, au fost terenuri agricole. Așa cum se poate constata, cele trei terenuri revendicate au format inițial un singur top - nr. 3351, în suprafață de 2834 m.p., înscris în CF nr. 2809. Conform încheierii de Carte Funciara nr. 270/1971 întocmită de N.S.J. Covasna, imobilul sus-menționat, înscris în CF nr. 2809, ca proprietate a C.A.P. Târgu Secuiesc, nr. top dezmembrat (în baza încheierii de CF menționată), terenurile au fost „comasate în favoarea S.R.”.

Astfel, s-a dovedit din actele cauzei că imobilele - terenuri au intrat în patrimoniul unei cooperative agricole de producție, prin înscrierea în C.A.P., și în proprietatea statului, drept urmare, acestea nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, conform cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din aceeași lege. Se poate constata că regimul juridic al imobilelor - terenuri aduse în C.A.P., conferă moștenitorilor fostului proprietar drepturile reglementate prin Legea nr. 18/1991 și, la data preluării abuzive a terenului de stat, acestea erau terenuri extravilane. Prin însăși motivarea acțiunii, reclamantul susține că „parcela cu nr. top.3351/2/2, în suprafață de 266 m.p., a fost trecută la un moment dat în proprietatea C.A.P.

Târgu Secuiesc, cu titlu de cooperativizare..”, așadar, a fost inclusă la categoria de folosință extravilan. Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, se prevede că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților, indiferent că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, În același sens, conform art. V alin. (1) și (2), Titlul I al Legii nr. 247/2005, „Notificările nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentului titlu .. se vor înainta în vederea soluționării în termen de 60 zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată..”.

În cadrul legislativ astfel stabilit și având în vedere situația juridică a imobilelor-terenuri revendicate la momentul preluării abuzive de stat, de teren agricol, cu referire la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001/R, se poate constata că acestea nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 R. 2. În condițiile Legii nr. 10/2001 republicată, A.V.A.S. are obligații legale numai în condițiile art. 29 din această lege, pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate integral, cu respectarea dispozițiilor legale, de către A.V.A.S. Din actele cauzei nu se dovedește că imobilele - terenuri revendicate se află evidențiate în patrimoniul SC P. SA, în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001/R, societate comercială privatizată de A.V.A.S.

Pe aceste aspect, se dovedește din adresa Primăriei Târgu Secuiesc nr. 13613 din 04 decembrie 2007, că terenurile revendicate nu se află în patrimoniul SC P. SA Astfel, „terenul înscris în CF nr. 4704 nr. top.3351/2/3, drum de acces în incintă, în suprafață de 1392 m.p.” se află în afara patrimoniului societății comerciale. Pentru celelalte două terenuri revendicate, se dovedește cu aceeași adresă, (teren actualmente drum și teren arătură K.), că nu se află în patrimoniul SC P. SA În aceste condiții, se poate constata că acțiunea dedusă judecații nu întrunește condițiile prevăzute de art. 29 din aceeași lege, deoarece imobilele nu sunt evidențiate în patrimoniul societății sus-menționate și A.V.A.S.

nu are obligația de a soluționa aceste notificări. Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, cu modificarea, în tot, a deciziei civile recurate, în sensul menținerii ca temeinice și legale a hotărârii primei instanțe. Intimatul reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat. Analizând decizia civilă atacată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru cele susceptibile de o asemenea încadrare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. În primul rând, prin susținerile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se tinde la schimbarea situației de fapt în ceea ce privește titularul patrimoniului în care se regăsesc terenurile în litigiu, recurenta susținând că bunurile au fost preluate de fosta C.A.P.

Târgu Secuiesc, conform probelor administrate în dosar, în timp ce instanța de apel a reținut că cele două terenuri pentru care s-a formulat contestație sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți integral privatizate, respectiv SC P. SA Or, actuala structură a recursului nu mai permite reevaluarea situației de fapt reținute de instanța de apel, de către instanța de recurs, în urma abrogării motivului de casare care permitea verificări ale situației de fapt în raport de probele administrate, respectiv art. 304 pct. 11 C. proc. civ., abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.

În consecință, în raport de cele stabilite în fapt de către instanța anterioară, sub aspectul deținătorului terenurilor, în persoana SC P. SA, societate comercială integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect, Curtea de Apel a considerat că terenurile pretinse în litigiu cad sub incidența acestui act normativ de reparație, nefiind aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) din aceeași lege. Astfel, cum terenurile nu se află in extravilan, ci în intravilanul localității Târgu Secuiesc, după cum a reținut în fapt, Curtea de Apel, și nici nu pot face obiect al legilor fondului funciar, nefiind preluate vreodată de C.A.P., ci date în administrarea SC P. SA, după anul 1990 și, în prezent, proprietatea acestei societăți integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect Curtea de Apel a înlăturat incidența, în speță, art. 8 alin. (1) din aceeași lege și a considerat că A.V.A.S.

reprezintă instituția abilitată de lege să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamant pentru aceste terenuri, raportat la art. 29 din legea specială. De asemenea, nu este aplicabil în cauză nici art. V alin. (1) și (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, determinat de faptul că, după cum s-a arătat, în speță, nu este vorba despre terenuri ce cad sub incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel cum prevede alin. (2) din textul menționat, pentru ca notificările reclamantului să fie soluționate de comisia competentă potrivit legilor fondului funciar. A mai susținut recurenta că terenurile în litigiu s-au aflat în extravilan la data preluării abuzive, ceea ce ar determina incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, determinat de acest motiv.

Deși, într-adevăr, legea în forma actuală exclude din domeniul său de aplicare terenurile situate în extravilan la data preluării, în forma inițială nu făcea o asemenea distincție în ceea ce privește natura bunului, înlăturând aplicarea sa doar pentru terenurile „ al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997”.

Or, dacă la momentul apariției legii de reparație, notificatorul avea „speranța legitimă” în sensul consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O., de a obține măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă terenul pretins se afla în intravilanul localității la data intrării în vigoare a legii, indiferent de locul situării lui la data preluării, în speță, trebuie să se dea eficiență formei inițiale a legii, în caz contrar, aducându-se atingere unei valori patrimoniale ocrotite de Convenție, „speranța legitimă” fiind considerată „un bun” ce beneficiază de protecția documentului european. Prin urmare, nu este relevantă natura bunului (teren intravilan/extravilan) la data preluării abuzive, ci la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, și din această perspectivă, criticile recurentei fiind neîntemeiate.

2. A mai susținut pârâta că nu s-a dovedit existența terenurilor în patrimoniul SC P. SA, susținere care, de asemenea, pune în discuție schimbarea situației de fapt reținută de Curte, ceea ce nu este posibil față de argumentele deja arătate în precedent, referitoare la abrogarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. Cum, instanța de apel a reținut că cele două terenuri pentru care s-a formulat contestația de față (nu trei terenuri, cum a menționat în mod greșit recurenta, pentru terenul în suprafață de 266 m.p.

fiind menținută dispoziția nr. 65/2009, de declinare a competenței de soluționare a notificărilor la Primăria municipiului Târgu Secuiesc) se află evidențiate în patrimoniul unei societăți integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, potrivit probelor administrate în cauză, în limitele criticilor aduse deciziei, în mod corect Curtea a considerat că A.V.A.S., ca instituție implicată în privatizarea deținătorului bunului, este obligată să facă propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001. Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat o soluție cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale în materie, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., va respinge recursul declarat de A.V.A.S., ca nefondat, nefiind întrunite cerințele motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 208/ A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 ianuarie 2012.