ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 475/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data

de 02 aprilie 2009, pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr.

14144/3/2009, reclamantul D.J.I. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S.,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

anularea, în parte, a deciziei nr. 65/2009 emisă de A.V.A.S., în ceea ce

privește parcelele de teren situate în intravilanul municipiului Târgu

Secuiesc, județul Covasna, având numerele topo 3351/1, înscrisă în Cartea

Funciară nr. 3584, în suprafață de 660 m.p., respectiv nr. topo 3351/2/3, în suprafață de 1392 m.p., înscrisă în Cartea Funciară nr. 4704, și obligarea

pârâtei să emită o decizie prin care să propună acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale de stabilire și plată a despăgubirilor pentru cele

două parcele menționate.

Prin sentința civilă nr.

771 din 02 iunie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca

neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul D.J.I.

Instanța a reținut că,

în mod corect, a fost emisă decizia nr. 65/2009, de declinare a competenței de

soluționare a notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002 către Primăria municipiului

Târgu Secuiesc, având în vedere că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la

dosar, cele trei terenuri revendicate au fost proprietatea C.A.P. din Târgu

Secuiesc (deci, au fost terenuri agricole), în speță, fiind incidente

dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată și art. V alin.

(1) și (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, terenurile fiind preluate de la

C.A.P. din Târgu Secuiesc și, ulterior, „comasate în favoarea S.R.”.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinice.

Prin decizia civilă nr.

208/ A din 24 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în tot, sentința atacată, în

sensul că a admis contestația, a anulat, în parte, decizia nr. 65 din 4 martie 2009

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să propună acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent reclamantului în condițiile legii speciale privind

stabilirea și plata despăgubirilor pentru imobilele teren ce au făcut obiectul

notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002, situate în intravilanul

municipiului Târgu Secuiesc, județul Covasna, identificate mai sus.

În pronunțarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut că, prin decizia nr. 65 din 4

martie 2009 emisă de A.V.A.S., s-a declinat competența de soluționare a

notificărilor nr. 101/N/2002 și nr. 102/N/2002, formulate de reclamant,

întrucât terenurile la care se referă nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, ci al

Legii nr. 18/1991.

Notificările

formulate de reclamant privesc trei parcele de teren: o parcelă în suprafață de

266 m.p., înscrisă în CF nr. 3897 Târgu Secuiesc, nr. top 3351/2/2002; o a

doua parcelă în suprafață de 660 m.p., înscrisă în CF nr. 3584, nr. top 3351/1

și o a treia parcelă în suprafață de 1392 m.p., înscrisă în CF 4704, nr. top 3351/2/3.

Decizia de declinare

emisă de A.V.A.S. este contestată doar în privința parcelelor de teren în

suprafețe de 660 m.p., respectiv 1392 m.p., deoarece în legătură cu acestea se

susține că nu au fost cooperativizate, iar, în prezent, sunt deținute de o

societate comercială integral privatizată.

În cauză nu se

contestă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și nici dreptul de

proprietatea al autorilor acestuia asupra terenurilor, anterior preluării de

către stat. Notificările soluționate prin decizia contestată au fost formulate

de către contestator, la dosar existând o declarație autentificată la notariat

potrivit cu care ceilalți moștenitori ai defunctei D.J., născută P. (aceasta

fiind unica moștenitoare a defunctei K.A., născută P.) nu au formulat alte

notificări în temeiul Legii nr. 10/2001, nu au inițiat nicio acțiune în

justiție cu privire la imobilele ce fac obiectul cauzei și nu au obținut despăgubiri

în baza legilor speciale.

Din foaia de

proprietate a cărții funciare nr. 2809 a localității Târgu Secuiesc rezultă cu

claritate situația juridică a terenurilor ce fac obiectul notificărilor

reclamantului, începând cu anul 1926.

Astfel, până în anul

1971, tot terenul figura înscris în cartea funciară nr. 2809, Târgu Secuiesc,

sub nr. topo 3351, cu o suprafață de 2834 m.p., pe numele P.A. (autoarea numitei D.J., care este, la rândul ei, autoarea reclamantului).

În baza încheierii de

CF nr. 271/1971, terenul a fost dezmembrat în două parcele topo: nr. 3351/1, în

suprafață de 660 m.p., și nr. 3351/2, în suprafață de 2174 m.p. Prima parcelă a fost transferată în cartea funciară nr. 3584 și trecută pe numele S.R. cu

titlu de comasare în administrarea operativă a C.E. al Consiliului popular al județului

Covasna, iar a doua a fost renotată în cartea funciară inițială, sub noul nr. topo

3351/2, pe numele fostei proprietare. Întinderea topograficului 3351/2 a fost

rectificată prin încheierea de CF nr. 42 din 18 ianuarie 1973, din 2174 m.p. în 516 m.p., iar suprafața de 1392 m.p., cu care s-a diminuat terenul autoarei

reclamantului, a fost transferată în CF 4704, dobândind nr. topo 3351/2/3 și

fiind atribuită după anul 1990 către SC P. SA, în baza H.G. nr. 834/1991.

În patrimoniul

acestei societăți se regăsesc intabulate în CF nr. 4704 topograficele 3351/2/3

și 3351/1, conform încheierii nr. 158/1995.

În paralel, a avut

loc o altă operațiune cuantificată în încheierea de CF nr. 536/18 august 1977,

prin care topograficul nr. 3351/2 (cu suprafața diminuată) a fost, la rândul

lui, dezmembrat în două parcele: una cu nr. topo 3351/2/1, în suprafață de 250 m.p., care a fost menținută pe numele vechilor proprietari, și alta cu nr. topo 3351/2/2, în

suprafață de 266 m.p., care a fost transnotată în CF nr. 3999 și a trecut în

proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, cu titlu de cooperativizare.

Situația juridică a

terenurilor ce fac obiectul contestației este confirmată în totalitate de

situația de fapt reținută în raportul de expertiză întocmit de expertul A.Ț.

Potrivit raportului

de expertiză menționat, parcela cu nr. topo 3351/2/3, cu o suprafață de 1392 m.p., are categoria de folosință „drum” și este destinată accesului intern în incinta societății

comerciale SC P. SA Parcela cu nr. topo 3351/1, având o suprafață de 660 m.p., are categoria de folosință „curți, construcții” și este ocupată de stația de acetilenă a

societății comerciale.

Expertul a

concluzionat că parcelele de teren în suprafețe de 1392 m.p. și de 660 m.p. se află în folosința și proprietatea SC P. SA Târgu Secuiesc.

Față de cele arătate,

Curtea a reținut că hotărârea prime instanțe și decizia contestată sunt

nelegale în privința imobilelor, teren, ce au făcut obiectul notificărilor nr. 101/N/2002

și nr. 102/N/2002, situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc, județul

Covasna, identificate prin nr. top 3351/1, înscris în CF nr. 3584, în suprafață

de 660 m.p., respectiv nr. top 3351/2/3, înscris în CF 4704, în suprafață de 1392 m.p., deoarece respectivele suprafețe de teren nu au fost niciodată cooperativizate, sunt

situate în intravilan și fac parte din patrimoniul unei societăți comerciale.

Prin urmare, intimata

A.V.A.S. este competentă să propună acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent conform art. 29 alin. (1) și (3) și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În consecință, Curtea

a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat, în tot, sentința, în sensul

că a admis contestația, a anulat, în parte, decizia nr. 65 din 04 martie 2009

emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să propună acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent reclamantului, în condițiile legii speciale privind

stabilirea și plata despăgubirilor, pentru imobilele, teren în litigiu.

Curtea a menținut dispoziția

nr. 65/2009 în privința soluției de declinare a competenței de soluționare a

notificării relativă la imobilul teren având nr. top 3351/2/2, înscris în CF

3897, în suprafață de 266 m.p.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâta A.V.A.S., criticând-o pentru următoarele motive:

interpretate și aplicate în mod nelegal dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001/R.

A.V.A.S. a soluționat

notificările, prin emiterea deciziei motivate nr. 65 din 04 martie 2009, de

declinare a competentei soluționării notificărilor către Primăria Târgu

Secuiesc, conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001/R, întrucât imobilele

- terenuri revendicate au fost în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, în

consecință, au fost terenuri agricole.

Așa cum se poate

constata, cele trei terenuri revendicate au format inițial un singur top - nr. 3351,

în suprafață de 2834 m.p., înscris în CF nr. 2809.

Conform încheierii de

Carte Funciara nr. 270/1971 întocmită de N.S.J. Covasna, imobilul sus-menționat,

înscris în CF nr. 2809, ca proprietate a C.A.P. Târgu Secuiesc, nr. top dezmembrat

(în baza încheierii de CF menționată), terenurile au fost „comasate în favoarea

S.R.”.

Astfel, s-a dovedit

din actele cauzei că imobilele - terenuri au intrat în patrimoniul unei

cooperative agricole de producție, prin înscrierea în C.A.P., și în proprietatea

statului, drept urmare, acestea nu intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001,

conform cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din aceeași lege.

Se poate constata că

regimul juridic al imobilelor - terenuri aduse în C.A.P., conferă

moștenitorilor fostului proprietar drepturile reglementate prin Legea nr. 18/1991

și, la data preluării abuzive a terenului de stat, acestea erau terenuri

extravilane.

Prin însăși motivarea

acțiunii, reclamantul susține că „parcela cu nr. top.3351/2/2, în suprafață de 266 m.p., a fost trecută la un moment dat în proprietatea C.A.P. Târgu Secuiesc, cu titlu de

cooperativizare..”, așadar, a fost inclusă la categoria de folosință

extravilan.

Potrivit

dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, se prevede

că nu fac obiectul legii terenurile situate în extravilanul localităților, indiferent

că aveau această situare la data preluării abuzive sau la data notificării,

precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului

funciar nr. 18/1991, republicată,

În același sens,

conform art. V alin. (1) și (2), Titlul I al Legii nr. 247/2005, „Notificările nesoluționate

până la data intrării în vigoare a prezentului titlu .. se vor înainta în vederea

soluționării în termen de 60 zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale

constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 republicată..”.

În cadrul legislativ

astfel stabilit și având în vedere situația juridică a imobilelor-terenuri

revendicate la momentul preluării abuzive de stat, de teren agricol, cu referire

la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001/R, se poate constata că acestea nu

intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001 R.

Legii nr. 10/2001 republicată, A.V.A.S. are obligații legale numai în condițiile

art. 29 din această lege, pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate integral, cu respectarea dispozițiilor

legale, de către A.V.A.S.

Din actele cauzei nu

se dovedește că imobilele - terenuri revendicate se află evidențiate în patrimoniul

SC P. SA, în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001/R, societate comercială

privatizată de A.V.A.S.

Pe aceste aspect, se

dovedește din adresa Primăriei Târgu Secuiesc nr. 13613 din 04 decembrie 2007,

că terenurile revendicate nu se află în patrimoniul SC P. SA

Astfel, „terenul înscris

în CF nr. 4704 nr. top.3351/2/3, drum de acces în incintă, în suprafață de 1392 m.p.” se află în afara patrimoniului societății comerciale.

Pentru celelalte două

terenuri revendicate, se dovedește cu aceeași adresă, (teren actualmente drum

și teren arătură K.), că nu se află în patrimoniul SC P. SA

În aceste condiții,

se poate constata că acțiunea dedusă judecații nu întrunește condițiile

prevăzute de art. 29 din aceeași lege, deoarece imobilele nu sunt evidențiate

în patrimoniul societății sus-menționate și A.V.A.S. nu are obligația de a

soluționa aceste notificări.

Recurenta pârâtă a solicitat

admiterea recursului, cu modificarea, în tot, a deciziei civile recurate, în sensul

menținerii ca temeinice și legale a hotărârii primei instanțe.

Intimatul reclamant a

depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca

nefondat.

Analizând decizia

civilă atacată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pentru cele susceptibile de o asemenea încadrare, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

prin susținerile formulate în cadrul acestui motiv de recurs se tinde la

schimbarea situației de fapt în ceea ce privește titularul patrimoniului în

care se regăsesc terenurile în litigiu, recurenta susținând că bunurile au fost

preluate de fosta C.A.P. Târgu Secuiesc, conform probelor administrate în

dosar, în timp ce instanța de apel a reținut că cele două terenuri pentru care

s-a formulat contestație sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți

integral privatizate, respectiv SC P. SA

Or, actuala structură

a recursului nu mai permite reevaluarea situației de fapt reținute de instanța

de apel, de către instanța de recurs, în urma abrogării motivului de casare

care permitea verificări ale situației de fapt în raport de probele administrate,

respectiv art. 304 pct. 11 C. proc. civ., abrogat prin art. I pct. 112 din

O.U.G. nr. 138/2000.

În consecință, în

raport de cele stabilite în fapt de către instanța anterioară, sub aspectul

deținătorului terenurilor, în persoana SC P. SA, societate comercială integral

privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, în mod corect,

Curtea de Apel a considerat că terenurile pretinse în litigiu cad sub incidența

acestui act normativ de reparație, nefiind aplicabile dispozițiile art. 8 alin.

(1) din aceeași lege.

Astfel, cum

terenurile nu se află in extravilan, ci în intravilanul localității Târgu

Secuiesc, după cum a reținut în fapt, Curtea de Apel, și nici nu pot face

obiect al legilor fondului funciar, nefiind preluate vreodată de C.A.P., ci

date în administrarea SC P. SA, după anul 1990 și, în prezent, proprietatea

acestei societăți integral privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001,

în mod corect Curtea de Apel a înlăturat incidența, în speță, art. 8 alin. (1)

din aceeași lege și a considerat că A.V.A.S. reprezintă instituția abilitată de

lege să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamant

pentru aceste terenuri, raportat la art. 29 din legea specială.

De asemenea, nu este

aplicabil în cauză nici art. V alin. (1) și (2) din Titlul I al Legii nr. 247/2005,

determinat de faptul că, după cum s-a arătat, în speță, nu este vorba despre

terenuri ce cad sub incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel

cum prevede alin. (2) din textul menționat, pentru ca notificările

reclamantului să fie soluționate de comisia competentă potrivit legilor

fondului funciar.

A mai susținut

recurenta că terenurile în litigiu s-au aflat în extravilan la data preluării

abuzive, ceea ce ar determina incidența art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

determinat de acest motiv.

Deși,

într-adevăr, legea în forma actuală exclude din domeniul său de aplicare

terenurile situate în extravilan la data preluării, în forma inițială nu făcea

o asemenea distincție în ceea ce privește natura bunului, înlăturând aplicarea

sa doar pentru terenurile „

al căror regim juridic este reglementat prin Legea

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și prin Legea nr. 1/2000 pentru

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor

forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997”.

Or, dacă

la momentul apariției legii de reparație, notificatorul avea „speranța

legitimă” în sensul consacrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.,

de a obține măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, dacă terenul

pretins se afla în intravilanul localității la data intrării în vigoare a

legii, indiferent de locul situării lui la data preluării, în speță, trebuie să

se dea eficiență formei inițiale a legii, în caz contrar, aducându-se atingere

unei valori patrimoniale ocrotite de Convenție, „speranța legitimă” fiind

considerată „un bun” ce beneficiază de protecția documentului european.

Prin

urmare, nu este relevantă natura bunului (teren intravilan/extravilan) la data

preluării abuzive, ci la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, și din

această perspectivă, criticile recurentei fiind neîntemeiate.

mai susținut pârâta

că nu s-a dovedit existența terenurilor în patrimoniul SC P. SA, susținere

care, de asemenea, pune în discuție schimbarea situației de fapt reținută de

Curte, ceea ce nu este posibil față de argumentele deja arătate în precedent,

referitoare la abrogarea motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 11 C.

proc. civ.

Cum,

instanța de apel a reținut că cele două terenuri pentru care s-a formulat

contestația de față (nu trei terenuri, cum a menționat în mod greșit recurenta,

pentru terenul în suprafață de 266 m.p. fiind menținută dispoziția nr. 65/2009,

de declinare a competenței de soluționare a notificărilor la Primăria municipiului Târgu Secuiesc) se află evidențiate în patrimoniul unei societăți integral

privatizate la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, potrivit probelor

administrate în cauză, în limitele criticilor aduse deciziei, în mod corect

Curtea a considerat că A.V.A.S., ca instituție implicată în privatizarea

deținătorului bunului, este obligată să facă propunere de acordare a măsurilor

reparatorii prin echivalent, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001.

Având în

vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de apel a

pronunțat o soluție cu corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor legale

în materie, astfel încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de A.V.A.S., ca nefondat, nefiind întrunite cerințele

motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 208/ A

din 24 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 ianuarie 2012.