ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1554/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1554/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra contestației în anulare de față:
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
La data de 12 martie 2009, pe rolul secției penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 796 din 6 martie 2009 pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 1054/42/2008, formulată de contestatorul M.C.V.
Prin decizia penală a cărei anulare se solicită, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul M.C.V. împotriva sentinței penale nr. 176 din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, prin care se respinsese, ca nefondată, în baza art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea sus-numitului împotriva rezoluției nr. 529/P/2008 din 22 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
În motivarea cererii de contestație în anulare, contestatorul susține că decizia atacată este abuzivă, întrucât nu s-au luat măsuri de tragere la răspundere penală a grupului infracțional constituit din polițiști, procurori și judecători corupți din cadrul instituțiilor ale municipiului Ploiești.
Examinând în principiu cererea de contestație în anulare, în conformitate cu disp. art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Cazurile de contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege în conținutul articolului 386 C. proc. pen. și acestea se referă la îndeplinirea în mod legal a procedurii de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat recursul, la imposibilitatea părții de a se prezenta în fața instanței de recurs și de a încunoștiința despre această împrejurare, la nepronunțarea instanței asupra unei cauze de încetare a procesului penal, la existența a două hotărâri definitive pentru aceeași faptă și la neascultarea inculpatului de către instanța de recurs, când această ascultare este obligatorie, potrivit legii.
Art. 391 C. proc. pen. condiționează admiterea contestației în anulare de neîndeplinirea mai multor cerințe, printre care și aceea a motivului pe care se sprijină contestația, ca fiind dintre cele arătate mai sus.
Înalta Curte constată că motivul invocat de contestator nu este dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., astfel că cererea sa fiind inadmisibilă, contestația în anulare va fi respinsă ca atare.
Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând și dispozițiile art. 391 și art. 386 C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.C.V. împotriva Deciziei penale nr. 796 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 aprilie 2009.