ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1793/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 404 din 4 iulie 2007 la

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României, reclamanta SC I.G. SRL, comuna Rediu, sat Valea Lupului,

județul Iași a cerut, în contradictoriu cu pârâta A. SA Atena, sucursala

București, să se constate rezilierea contractului de execuție de lucrări nr. 204/2005,

precum și lipsirea de efecte a scrisorilor de garanție bancară nr. 395/2005 și

922/2006, cu cheltuieli de arbitrare.

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României, prin sentința arbitrală nr. 53 din 12

martie 2007, admite în parte acțiunea completată și constată rezilierea din

culpă comună a contractului de execuție lucrări nr. 204/2005.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9.321,68 Euro

cu titlu de penalități de întârziere, suma de 5.046,18 Euro cu titlu de

cheltuieli pentru emiterea scrisorii de garanție bancară, suma de 862 Euro cu

titlu de contravaloare primă de asigurare, suma de 25.977,69 Euro cu titlu de

daune egale cu profitul nerealizat, toate plătibile la cursul oficial de schimb

din ziua plății și 15.278 lei taxă arbitrală plus 11.900 lei onorariu de

avocat.

Nu dă curs procedurii arbitrale pentru acțiunea

reconvențională formulată de pârâta A. SA Atena, sucursala București România,

împotriva reclamantei SC I.G. SRL, cu sediul în comuna Rediu, sat Valea Lupului

, județul Iași.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul arbitral a reținut

următoarele:

Părțile au încheiat contractul nr. 204/2005 în executarea

căruia reclamanta s-a obligat să efectueze și să predea pârâtei lucrările

pentru obiectivul „Îmbunătățirea Sistemului de Furnizare Moțca”. Totodată, se

reține că respectivul contract a fost modificat prin Actele adiționale nr. 1 și

2 /2006.

Potrivit art. 13.2 din contractul nr. 204/2005, pârâta avea obligația

de a furniza reclamantei, pe bază de proces-verbal, o serie de materiale (țeavă

GRP și fitinguri aferente, bandă de avertizare și piesele de trecere de la oțel

la GRP) în vederea executării lucrărilor contractate. Potrivit graficului de

execuție, urmau a fi efectuate, până la data de 15 decembrie 2005, o serie de

activități (organizare șantier, instalare noduri hidrotehnice etc.), inclusiv

săpături și montaj TUB, iar în perioada 15 decembrie 2005 – 31 octombrie 2006

urmau a fi finalizate lucrările contractante. Prin adresa nr. 3193 din 11

aprilie 2006 reclamanta a informat pe pârâtă cu privire la necesitatea punerii

la dispoziție a echipamentelor necesare executării lucrărilor.

Pârâta a răspuns cu o întârziere de aproape patru luni,

astfel că reclamanta a suspendat lucrările contractate prin adresa nr. 3525/2006

.

Suspendarea prelungită a executării lucrărilor a fost

dispusă ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către pârâtă a obligațiilor

prevăzute de pct. 13.2 alin. (2) din contractul nr. 204/2005. O astfel de

suspendare a determinat rezilierea imediată a contractului nr. 204/2005 în

temeiul pct. 16.2, paragraful 2 teza finală din Condiții de contract pentru

construcții, FIDIC 1999, parte integrantă a respectivului contract. Faptul că

reclamanta nu a reacționat într-un termen rezonabil față de neîndeplinirea de

către pârâtă a obligațiilor contractuale și că părțile nu au cooperat în

vederea respectării graficului general de execuție (pct. 14.2 din contractul

nr. 204/2005) justifică existența culpei comune manifestată în comportamentul

contractual al părților litigante.

Potrivit pct. 21.2 din contract, neplata la scadență atrage plata

de penalități de 0,06% pe zi de întârziere până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor.

Întrucât pârâta, deși a avut posibilitatea, nu și-a motivat întârzierea în

plată prin existența unor împrejurări de natură să o exonereze de răspundere,

datorează penalități. Neprimirea de către pârâtă a nici unei plăți de la

beneficiarul final nu întrunește caracteristicile unei împrejurări exoneratorii

de răspundere pentru neexecutarea obligației de plată a pârâtei față de

reclamantă. Interdependența dintre contractul nr. 204/2005 și contractul principal

privind îmbunătățirea sistemului de furnizare Moțca, nu condiționează obligația

de plată a pârâtei față de reclamantă pentru lucrările executate și probate

prin rapoartele săptămânale și situațiile de lucrări întocmite potrivit pct. 18.2

din contractul nr. 204/2005. Rezilierea contractului principal de către

beneficiarul final nu poate scuti pe pârâtă de achitarea contravalorii

lucrărilor efectuate și facturate de reclamantă (factura nr. 0933736, 0933737,

0933738 din 22 august 2006, vol. I, filele 100-102).

Potrivit art. 111 din contractul nr. 204/2005, astfel cum a

fost modificat prin Actul adițional nr. 1, reclamanta - subcontractor are

obligația de a pune la dispoziția pârâtei-contractor a garanției de bună

execuție, 50% din valoarea garanției constituindu-se sub forma unei scrisori de

garanție bancară. Potrivit art. 2 din Actul adițional nr. 2 la contractul nr. 204/2005,

plata avansului de către reclamanta-subcontractor era condiționată de primirea

de către pârâta-contractor a unei scrisori de garanție bancară pentru o sumă egală

cu cea a avansului, emisă de o bancă agreată de aceasta din urmă și a unei

facturi fiscale având valoare egală cu respectivul avans.

În vederea emiterii scrisorilor de garanție bancară, reclamanta a

încheiat cu BRD contractul-cadru nr. 483 din 20 martie 2006 în executarea

căruia s-a obligat să plătească un comision în cuantum de 0,5% la valoarea

fiecărei scrisori, precum și un comision de risc diferențiat (0,75%, 1,25%, 2%)

în funcție de perioada de valabilitate a acestora.

Scrisoarea de garanție bancară nr. 395 din 5 aprilie

2005 a fost emisă pentru suma de 54.553,40 Euro. Potrivit calculelor

reclamantei și verificate de Tribunalul arbitral, cheltuielile aferente

acesteia (comision emitere și comision risc) sunt în cuantum de 5.046,18 Euro.

Potrivit art. 19 alin. (1) din contractul nr. 204/2005,

reclamanta-subcontractor are obligația de a încheia o asigurare pentru toate

riscurile referitoare la lucrările de construcții-montaj și răspunderea

constructorului. Polița de asigurare seria F nr. 554951 din 15 februarie 2006

atestă că reclamanta a încheiat un contract de asigurare cu SC O. SA.

Prima de asigurare, în cuantum de 1.724 Euro, urma a

fi plătită în două tranșe egale de 862 Euro. Constatând că a fost depusă de

reclamantă numai copia ordinului de plată nr. 81 din 16 februarie 2006,

atestând numai plata sumei de 862 Euro din totalul de 1.724 Euro, Tribunalul

arbitral, văzând art. 969 C. civ., consideră datorată plata acestei sume, la

cursul oficial de schimb BNR din ziua plății.

Culpa comună în neexecutarea obligațiilor decurgând

din contractul nr. 204/2005 concretizată în lipsa cooperării cu bună-credință

în scopul realizării obiectivelor contractuale conduce la înjumătățirea sumei

de 51.955,38 Euro solicitată cu titlu de profit nerealizat, respectiv suma de

25.977,69 Euro lei la cursul oficial de schimb BNR din ziua plății.

Cu privire la cererea reconvențională, întrucât nu

s-a achitat taxa arbitrală, nu s-a dat curs acesteia.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 207 din 19 noiembrie 2008 a respins ca

neîntemeiată acțiunea în anulare formulată de petenta SC A. Atena, sucursala

București România, în contradictoriu cu intimata SC I.G. SRL împotriva

sentinței arbitrale nr. 53 din 12 martie 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în

dosarul nr. 224/2007. Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel a reținut că potrivit art. 364 C.

proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în

anulare și doar pentru vreunul din motivele expres și limitativ prevăzute de

acest text.

Niciunul din aceste motive nu privește reexaminarea

hotărârii arbitrale sub aspectul soluționării fondului litigiului.

În speță, deși petenta a invocat art. 364 lit. g) și

i) C. proc. civ., susținând încălcarea de către tribunalul arbitral a mai

multor dispoziții legale (art. 969 C. civ.), se constată că petenta se referă

în motivarea acțiunii în anulare la probleme de fond, cum ar fi: interpretarea

unor articole din contractul părților, situația de fapt reținută, pe anumite

aspecte ale cauzei, analiza probelor administrate și neluarea în seamă de către

arbitrii a altora, ignorarea unor dispoziții din Codul civil, ce nu sunt

calificate ca imperative.

Prin cererea de recurs formulată, reclamanta A. SA

Atena, sucursala București România, a susținut că nu are capacitatea de a sta

în justiție, întrucât nu are personalitate juridică.

Potrivit art. 43 din Legea nr. 31/1990, „Sucursalele

sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și

se înmatriculează, înainte de începerea activității lor, în registrul din

județul în care vor funcționa”.

De asemenea, se precizează că atât în fața instanței

arbitrale cât și în fața instanței de apel s-a invocat faptul că, potrivit

art.18.1 din contractul nr. 204/2005 „Contractorul are obligația de a efectua

plata către subcontractor în termen de 5 zile lucrătoare de la efectuarea

plății de către beneficiarul final pentru lucrările relevante”.

Prin aceasta s-a evidențiat faptul că părțile au

reglementat scadența obligațiilor de plată, stabilind un termen de 5 zile

lucrătoare de la efectuarea plății de către beneficiarul final.

Potrivit art. 969 C. civ. „Convențiile legal făcute

au putere de lege între părțile contractante”, dispozițiile textului de lege

citat având caracter imperativ.

Invocarea art. 364 lit. g) C. proc. civ. privește

faptul că hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele referitoare la toate

capetele de cerere.

De asemenea, instanța arbitrală nu a precizat care

este motivul pentru care, deși a reținut culpa comună a părților, nu a redus la

jumătate cheltuielile aferente scrisorilor de garanție și contractului de

asigurare, nu a motivat cuantumul profitului nerealizat și nici nu a stabilit

legătura de cauzalitate.

Instanța arbitrală a considerat fără niciun temei,

faptul că debitul principal este de o anumită valoare, pronunțându-se astfel

asupra a ceea ce nu s-a solicitat.

Recurenta nu a indicat temeiul de drept, însă din

dezvoltarea motivelor de recurs rezultă o posibilă încadrare a acestora în

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata SC I.G. SRL prin întâmpinarea formulată a

solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței comerciale nr. 207 din

19 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București ca fiind temeinică și

legală.

Părțile nu au depus înscrisuri conform art. 305 C.

proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de

motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale

incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau

casarea hotărârii.

Instanța constată neîntemeiate criticile recurentei

pentru considerentele ce se succed.

În conformitate cu prevederile art. 149 pct. 2 din

Legea nr. 105/1992, A. SA Atena, sucursala București România, „are capacitatea

de a sta în justiție întrucât persoana juridică este socotită cu sediul în

România și în cazul când are pe teritoriul țării o filială, o sucursală, o

agenție sau o reprezentanță”.

Hotărârea arbitrală cuprinde dispozitivul și

motivele, arată data și locul pronunțării și este semnată de arbitrii.

Hotărârea arbitrală cuprinde detaliat motivele de

fapt și de drept ce au format convingerea tribunalului arbitral, conducând în

mod logic la soluția din dispozitiv.

De asemenea, aceasta nu încalcă ordinea publică,

bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii.

În motivul de anulare a hotărârii arbitrale prevăzut

de art. 364 lit. i) C. proc. civ., invocat de recurentă, nu se includ criticile

cu privire la stabilirea situației de fapt, sau cu privire la interpretarea și

aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la

încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, independent de situația de fapt

stabilită.

Celelalte critici ale recurentei vizează temeinicia

deciziei atacate și ca atare, în raport de art. 304 C. proc. civ., acestea

exced controlului de legalitate, neputând fi analizate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta A. SA Atena, sucursala București România,

împotriva sentinței comerciale nr. 207 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

A. SA ATENA, SUCURSALA BUCUREȘTI ROMÂNIA, împotriva sentinței comerciale nr.

207 din 19 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2009.