ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2670/2008

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 209/P/2007 din data de 4 ianuarie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea

urmăririi penale față de executorii judecătorești M.A.D.

și D.M., precum și față de numita V.A.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 193 și art. 220 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele:

Numiții V.V.G. și M.V.

au formulat contestație la actele de executare din dosarul nr. 435/2006 al B.E.J. D.M., cauza făcând obiectul dosarului civil nr. 7245/2006 al Judecătoriei Târgoviște.

La data de 15 ianuarie 2007, contestatarii au depus la dosar o nouă cerere, contestație la actul de executare, în care arată că prin somația și titlul invocat, care nu este definitiv și irevocabil, li se cere pe nedrept să evacueze apartamentul, fiind și amenințați pe nedrept (ari. 193

C. pen.) cu săvârșirea unor fapte păgubitoare îndreptate împotriva lor,

precum și cu tulburarea de posesie (art. 220 C. pen.).

Cu privire la această cerere, Judecătoria Târgoviște a disjuns

cauza, fiind înregistrată separat, ca dosar penal sub nr. 640/315/2006.

Î

n acest dosar, prin sentința penală nr. 139 din 16 februarie 2007, Judecătoria Târgoviște a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște în vederea efectuării de cercetări pentru art. 193 și art. 220 C. pen.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, prin ordonanța nr.1210/P/2007 din 04 mai 2007, a dispus declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, având în vedere calitatea de executor judecătoresc a numitului D.M.

Din actele premergătoare efectuate în cauză, declarația dată de executorul judecătoresc D.M. și actele care au stat la baza dosarului de executare nr. 435/2006 au rezultat următoarele:

Numita V.A.M. s-a adresat cu o cerere Biroului executorului judecătoresc D.M.- Târgoviște prin care a solicitat punerea în executare a titlului executor, respectiv sentința civilă nr. 3219 din 23 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.

Cererea a fost înregistrată la data de 08 decembrie 2006, dată la care s-a format dosarul de executare nr. 435/2006.

În vederea executării s-a solicitat, și s-a obținut, de la instanța de

executare, Judecătoria Târgoviște, încuviințarea executării titlului

executor, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de

19 decembrie 2006, dosar nr. 170/2006.

Din conținutul sentinței civile nr. 3219/2005, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă și irevocabilă, rezultă că instanța a admis acțiunea formulată de numita V.A.M. și a dispus

evacuarea pârâților M.V., M.V. și V.V.G. din apartamentul situat în Târgoviște

Județul Dâmbovița.

Din aceiași sentință mai rezultă că apartamentul în cauză a fost dobândit de reclamantă prin actul de adjudecare nr. dosar 309/2001 din 22 octombrie 2004, întocmit de B.E.J. D.M., prin licitație publică, contra sumei de 700.000.000 lei, sumă care se afla la dispoziția Biroului executorului judecătoresc la momentul judecării acțiunii în evacuare.

Biroul executorului judecătoresc D.M. a emis somație către M.V., M.V. și V.V.G., la data de 20 decembrie 2006, prin care Ie-a pus în vedere acestora ca, în

termen de 5 zile de la primirea somației, să evacueze imobilul conform

titlului executor, sentința civilă nr. 3219 din 23 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, investită cu formulă executorie, iar în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 2743 RON, reprezentând contravaloarea onorariului și cheltuieli de executate

calculate până la acel moment. Somația a fost întocmită de executorul

judecătoresc stagiar, M.A.D.

Împotriva acestui act de executare, respectiv somația din

20 decembrie 2006, numiții M.V., M.V. și V.V.G. au formulat contestație la actele de executare, cauza făcând

obiectul dosarului nr. 7249/2006 al Judecătoriei Târgoviște.

Din conținutul contestației la executare rezultă că contestatarii au

solicitat, pe de o parte, suspendarea executării și, pe de altă parte, anularea actului de executare, somația din 20 decembrie 2006, apreciind că acest act a fost întocmit cu încălcarea formelor legale și, pe cale de

consecință, conform art. 105 alin. (2) trebuie anulat pentru a nu li se crea

astfel o pagubă iminentă, precum și prejudicii semnificative în dauna acestora.

În timpul derulării procesului civil, așa cum s-a menționat, contestatarii au mai depus la dosar, la data de 15 ianuarie 2007, încă o contestație la actele de executare, vizând același act, somația din 20 decembrie 2006, și în care se face precizarea că prin somația și titlul invocat, care nu este definitiv și irevocabil, li se cere pe nedrept să

evacueze apartamentul, fiind astfel amenințați cu săvârșirea unor fapte

păgubitoare îndreptate împotriva acestora, precum și cu tulburarea de

posesie.

Procurorul a apreciat că, în cauză, nu rezultă comiterea infracțiunilor de amenințare și tulburare de posesie, prevăzute de art. 193 C. pen. și art. 220 C. pen. deoarece:

Somația, prin natura sa, fiind un act procedural prin care debitorii

sunt înștiințați cu privire la executarea unei obligații ce rezultă dintr-un

titlu executoriu, nu reprezintă o amenințare în sensul dispozițiilor legii penale ori o tulburare de posesie.

La dosarul cauzei, la instanță, a fost depus și procesul verbal de executare din 16 ianuarie 2007, încheiat de executorul judecătoresc D.M., dată la care s-a efectuat evacuarea contestatarilor din apartament.

Față de acest proces-verbal nu rezultă că s-a formulat contestație la executare și nici plângere penală, întrucât atât contestația la executare, cât și completarea la contestație, și față de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări pentru art. 193 și art. 220 C. pen., au vizat doar un act de executare, respectiv somația din 20 decembrie 2006.

Prin sentința civilă nr. 326 din 24 ianuarie 2007 s-a dispus, de către Judecătoria Târgoviște, anularea ca insuficient timbrată a contestației la executare formulată de M.V., V.V.G. și M.V.

De altfel, la data de 22 ianuarie 2007, numitul M.V. a

solicitat Biroului Executorului Judecătoresc D.M., virarea banilor

rezultați din vânzarea la licitație a apartamentului, lucru realizat așa cum rezultă din procesul verbai încheiat la data de 07 februarie 2007.

Plângerea numiților M.V. și V.V. formulată

împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 199/11/2/2008 din 1 februarie 2008 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., M.V., V.V. și M.V. s-au adresat instanței competente.

Prin sentința penală nr.73 din 22 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petenților.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3287 din 31 mai 2000 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă și irevocabilă, a fost admisă în parte și pe fond acțiunea formulată de reclamanta M.D.M. împotriva pârâtului M.M., intervenienți fiind numiții V.M. și M.V., dispunându-se, printre altele, ieșirea din indiviziune a părților, cu obligarea numitului M.V. la plata unei sulte în sumă de 90.995.550 lei către reclamanți (încheiere îndreptare materială (fila 37-40 dosar instanță).

Întrucât numitul M.V., căruia i se atribuise apartamentul în discuție prin sentința civilă nr. 3287/2000, nu plătise

sulta la care fusese obligat, reclamanta M.D.M. a

solicitat executarea silită asupra apartamentului situat în Târgoviște, acesta fiind vândut la licitație publică cu suma de 705.000.000 lei (ROL) către numita V.A.M., astfel cum rezultă din actul de adjudecare nr. 309 din 22 octombrie 2004 încheiat de intimatul, executor judecătoresc D.M.

Ulterior, prețul obținut din vânzarea apartamentului a fost

distribuit de executorul judecătoresc (proces verbal din 10 noiembrie 2004, fila

29 dosar procuror).

S-a reținut că prin sentința civilă nr. 3219 din 23 februarie 2005 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantă (intimată) V.A.M. și s-a dispus evacuarea pârâților (petenți) din imobilul adjudecat la licitație publică (fila 75- 78 dosar procuror).

În continuare, petenții au formulat contestație la executare, cererea făcând obiectul dosarului nr. 7245/2006 al Judecătoriei Târgoviște, unde au depus o cerere în care arată că prin somația și titlul invocat li se cere în mod abuziv să evacueze apartamentul, fiind amenințați și tulburându-li-se posesia imobilului (infracțiuni prevăzute de art. 193 și art. 220 C. pen.).

În această situație, Judecătoria Târgoviște a disjuns cauza, formându-se dosar penal nr. 640/315/2006, iar prin sentința penală nr. 139 din 16 februarie 2007 s-a trimis cauza la parchet pentru a se efectua cercetări pentru infracțiunile reclamate.

Întrucât numiții D.M. și M.A.D. au calitatea

de executor judecătoresc, cauza a fost trimisă ulterior la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de amenințare, pretins

comisă prin emiterea somației de evacuare a imobilului, din data de 20 decembrie 2006, act întocmit de executorul judecătoresc stagiar M.A.D., curtea de apel a menționat că nu poate reține susținerea petenților cum că, prin acest act, s-ar fi comis infracțiunea de amenințare, întrucât somația este un act procedural prin care

debitorul este înștiințat cu privire la executarea unei obligații ce rezultă

dintr-un titlu executoriu. Acest act nu poate fi luat în considerare ca o amenințare deoarece, chiar și dacă debitorului i se produce o temere, această consecință nu are caracter injust, somația fiind un act procedural prevăzut de lege, și obligatoriu în cazul în care debitorul nu-și execută de bună voie obligația din titlu.

Or, în cazul de față, petenții fuseseră obligați să evacueze imobilul prin sentința civilă nr. 3219/2005 a Judecătoriei Târgoviște, întrucât s-a vândut prin licitație publică și adjudecat de intimata V.A.M.

De asemenea, faptul că executorul judecătoresc a deschis calea

legală de punere în executare a titlului executoriu, și a încercat evacuarea silită a petenților din imobil, nu poate fi calificată ca o acțiune prin care li s-a tulburat posesia imobilului, deoarece art. 220 C. pen. incriminează de ocuparea" fără drept" a unui imobil, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Împotriva sentinței au fost declarate prezentele recursuri.

În memoriul depus la dosar se susține, în esență, că organele judiciare nu au examinat toate probele, nu s-au pronunțat asupra tuturor faptelor reclamate, cărora li s-a dat, susțin petenții, o încadrare juridică greșită.

Recursurile nu sunt fondate.

Pentru soluționarea plângerii penale, procurorul a efectuat, potrivit art. 224 C. proc. pen., actele premergătoare completei stabiliri a situației de fapt și a stabilirii eventualei vinovății a persoanelor reclamate (peste 120 de file, înscrisuri aflate în dosarul 209/P/2007).

Pentru a dispune în sensul arătat, procurorul și instanța au avut în vedere toate actele premergătoare și înscrisurile prezentate de petenți, nefiind întemeiată critica referitoare la o pretinsă încadrare juridică a faptelor reclamate.

Situația de fapt, astfel cum a fost menționată, rezultă din înscrisurile administrate ca acte premergătoare și nu presupune alte considerații juridice.

Cu privire la vinovăția persoanelor reclamate, în mod legal și

temeinic, atât procurorul, cât și prima instanță, au reținut că punerea în

executare a unui titlu executoriu, prin îndeplinirea în limitele legii a

etapelor procedurii execuționale, nu realizează elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 193 și art. 220 C. pen.

Celelalte critici, ce vizează alte persoane (procurori, judecători), nu pot forma obiect al examinării în condițiile limitelor impuse de art. 278/1 alin. (1), (4), (6) C. proc. pen., limite care au în vedere numai persoanele și faptele pentru care s-a dispus soluția de netrimitere în judecată.

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) și, respectiv, art. 193 C. proc. pen. recurenții-petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat și către intimata V.A.M.

Apărătorul ales al intimatei a depus la dosar chitanță de plată a onorariului în sumă de 2.000 lei (fil. 56-57). Înalta Curte însă, având în vedere obiectul cauzei, că aceasta s-a soluționat la primul termen de judecată, precum și volumul de

activitate presupus de prezentarea apărătorului și punerea de concluzii

în fața instanței de recurs, în temeiul art. 193 alin. (6) C. proc. pen. combinat cu art. 274 alin. (3) C. proc. civ., va acorda cheltuieli judiciare intimatei, obligând recurenții la plata a câte 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții

petiționari M.V., M.V. și V.V.G.

împotriva sentinței penale nr. 73 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către intimata V.A.M.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2008.